Conflict of jurisdiction over computer fraud committed via online access from multiple locations: first-seized court rule under art. 41 C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Câmpina şi Judecătoria Sibiu în cauza penală privind pe inculpatul A. şi partea civilă S.C. B. S.A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu emis în dosarul nr. x/2018 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 249 din C. pen. cu aplicare art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) şi fals privind identitatea prev. de art. 327 alin. (2) din C. pen. cu aplicare art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale), totul cu aplicare art. 38 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare, s-a reţinut, în esenţă, că în data de 31.08.2017 (astfel cum a fost îndreptat actul de sesizare de către procurorul de şedinţă la termenul din data de 27.09.2021) a introdus date informatice în contul societăţii B. S.A., prin aceea că a completat o cerere de solicitare a unui împrumut prin prezentarea sa sub o altă identitate şi anume a unei persoane decedate, şi apoi a modificat 3 extrase de cont prin atestarea de date nereale, operaţiuni desfăşurate on line şi cu scopul de a obţine un folos material, ulterior, datele fiind prelucrate de un angajat al S.C. B. S.A., şi în acest mod a obţinut un împrumut de 800 RON, pe care ulterior nu l-a mai restituit.

În drept, prin rechizitoriul s-a apreciat că faptele inculpatului descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 249 din C. pen. cu aplicare art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) şi fals privind identitatea prev. de art. 327 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) totul cu aplicare art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea de cameră preliminară nr. 1083 din data de 03.08.2021 pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a dispus începerea judecăţii având ca obiect infracţiunile cu care a fost sesizată instanţa, nefiind excluse probe din ansamblul probatoriu.

La termenul de judecată din data de 27.09.2021, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sibiu.

Prin sentinţa penală nr. 476 din 4 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sibiu, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu. În baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 47 alin. (3) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de fraudă informatică prev. de art. 249 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) şi fals privind identitatea prev. de art. 327 alin. (2) din C. pen. cu aplicare art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) totul cu aplicare art. 38 alin. (1) din C. pen., privind pe inculpatul A., în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa teritorială a instanţelor de judecată pentru infracţiunile ce se săvârşesc pe teritoriul României se determină în ordine, funcţie de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti.

Constatând că deşi prin actul de sesizare locul săvârşirii infracţiunii nu a fost expres determinat, din procesul-verbal de la fila x d.u.p. rezultă că terminalul cu ajutorul căruia au fost săvârşite faptele a fost accesat la data de 03.08.2017 în Judeţul Prahova, ce se află în circumscripţia teritorială de competenţă a Judecătoriei Câmpina, şi nu a Judecătoriei Sibiu, instanţa a apreciat întemeiată excepţia invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 47 alin. (3) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de fraudă informatică prev. de art. 249 din C. pen. cu aplicare art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) si fals privind identitatea prev. de art. 327 alin. (2) din C. pen. cu aplicare art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) totul cu aplicare art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 92 din 12 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Câmpina în baza art. 41 şi art. 47 din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpina, ridicate din oficiu de instanţă. În baza art. 50 din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a dosarului penal nr. x/2021 către Judecătoria Sibiu. În baza art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Câmpina şi Judecătoria Sibiu şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că ipotetica activitatea infracţională s-a prelungit în timp, având un moment al consumării şi unul al epuizării: actele materiale au debutat în Judeţul Prahova, loc în care făptuitorul ar fi accesat terminalul electronic în 03.08.2017 (proces-verbal, dosar urmărire penală) şi s-au epuizat în Municipiul Sibiu, Judeţul Sibiu, odată cu acordarea creditului aferent contractului de credit încheiat şi semnat online (declaraţie persoană vătămate/parte civilă): făptuitorul ar fi accesat site-ul persoanei vătămate/parte civilă, ar fi completat cererea de creditare, folosind cartea de identitate şi indicând datele de identificare ale altei persoane, părţile ar fi purtat corespondenţă electronică specifică, persoană vătămate/parte civilă a verificat documentele presupus furnizate de făptuitor, a aprobat creditul, a ordonat debitarea creditorului. Datele şi informaţiile nereale presupus a fi fost comunicate de făptuitor persoanei vătămate/parte civilă au fost utilizate de subiectul pasiv, care s-a antrenat în efectuarea de verificări specifice fazei prealabile de acordare a creditării. Debitarea contului bancar presupus a fi fost folosit de făptuitor s-a realizat în urma dispoziţiei de plată emise de persoana vătămată/parte civilă cu sediul în municipiul Sibiu, astfel că locul unde s-a produs urmarea faptei este municipiul Sibiu, judeţul Sibiu.

Aşa fiind, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., presupusele fapte care fac obiectul acuzaţiei penale au fost săvârşite atât în circumscripţia Judecătoriei Sibiu, cât şi a Judecătoriei Câmpina, orice dintre cele două judecătorii fiind competente să judece dosarul penal, însă, Judecătoria Sibiu fiind prima instanţă sesizată, situaţie în care competenţa teritorială revine instanţei mai întâi sesizate, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpina, ridicate din oficiu de instanţă şi în baza art. 50 din C. proc. pen., a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a dosarului penal nr. x/2021 către Judecătoria Sibiu. În baza art. 51 din C. proc. pen., a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Câmpina şi Judecătoria Sibiu şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra conflictului de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 24 mai 2022.

Analizând conflictul negativ de competenţă cu privire la competenţa de soluţionare cauzei privind inculpatul A. şi pe partea civilă S.C. B. S.A., Înalta Curte constată următoarele:

Reglementând competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti, art. 41 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), defineşte noţiunea de "loc al săvârşirii infracţiunii" ca fiind acela unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) din C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menţionate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

În plus, conform art. 41 alin. (5) din C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Aşadar, dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., stabilesc o ordine de preferinţă legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanţelor judecătoreşti.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, data de în data de 31.08.2017 (astfel cum a fost îndreptat actul de sesizare de către procurorul de şedinţă la termenul din data de 27.09.2021) a introdus date informatice în contul societăţii B. S.A., prin aceea că a completat o cerere de solicitare a unui împrumut prin prezentarea sa sub o altă identitate şi anume a unei persoane decedate, şi apoi a modificat 3 extrase de cont prin atestarea de date nereale, operaţiuni desfăşurate on line şi cu scopul de a obţine un folos material, ulterior, datele fiind prelucrate de un angajat al S.C. B. S.A., şi în acest mod a obţinut un împrumut de 800 RON, pe care ulterior nu l-a mai restituit

Potrivit rechizitoriului şi actelor de la dosar, presupusa activitatea infracţională s-a desfăşurat, prelungit în timp, având un moment al consumării şi unul al epuizării, actele materiale au debutat în Judeţul Prahova, loc în care făptuitorul ar fi accesat terminalul electronic în 03.08.2017 (proces-verbal, dosar urmărire penală) şi s-au epuizat în Municipiul Sibiu, Judeţul Sibiu, odată cu acordarea creditului aferent contractului de credit încheiat şi semnat online (declaraţie persoană vătămate/parte civilă).

Totodată, se reţine că Judecătoria Sibiu prin încheierea de cameră preliminară nr. 1083 din data de 03.08.2021 a constatat legalitatea sesizării instanţei şi a dispus începerea judecăţii privind pe inculpatul A..

Întrucât locul săvârşirii presupuselor fapte se află atât în circumscripţia Judecătoriei Sibiu, cât şi a Judecătoriei Câmpina, potrivit art. 41 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. pen., care stabilesc o competenţă alternativă în acele situaţii în care actele materiale au fost săvârşite în mai multe locuri, oricare dintre cele două judecătorii este competentă să judece dosarul penal. În speţă, însă, Judecătoria Sibiu fiind prima instanţă sesizată, competenţa teritorială revine instanţei mai întâi sesizate, respectiv Judecătoria Sibiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţă de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. şi pe partea civilă S.C. B. S.A., în favoarea Judecătoriei Sibiu, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. şi pe partea civilă S.C. B. S.A., în favoarea Judecătoriei Sibiu, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.