Negative jurisdiction conflict resolved: sentence reduction challenge assigned to Court of Appeal, case remanded.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea având ca obiect contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2021 din data de 28 mai 2021, petentul-condamnat A. a solicitat în esenţă deducerea din pedeapsa în a cărei executare se află a perioadei executate în Italia, cuantificând un număr de 630 de zile câştig.

Pentru stabilirea situaţiei juridice a petentului-condamnat A., la dosar s-au depus sentinţa penală nr. 102/P din 02.08.2016 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a recunoscut şi pus în executare pe teritoriul României a sentinţei penale nr. 5/16.03.2011 emisă de Curtea de Apel cu Juri din Brescia, Italia, s-au efectuat deducerile necesare şi s-a emis mandatul de executare a pedepsei de 25 de ani şi 8 luni închisoare aplicată lui A., încheierea de înlăturare omisiune vădită/29.08.2018 a aceleiaşi instanţe, urmare căreia s-a mai dedus (scăzut) o perioadă de 3 ani închisoare, ca atare s-a emis MEPI nr. 127/P din 20 octombrie 2017; s-a depus şi copie cazier judiciar.

La termenul de judecată din data de 29.09.2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului conform art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004 şi a solicitat declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel, aceasta fiind instanţa care a pronunţat hotărârea de recunoaştere.

Prin sentinţa penală nr. 533 din 09 decembrie 2021, Tribunalul Constanţa a admis execpţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constaţa, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

În temeiul art. 50 C. proc. pen.., cu aplicarea art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

În esenţă, pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că prin s.p. nr. 102/P din 02.08.2016 a Curţii de Apel Constanţa, s-a recunoscut şi pus în executare pe teritoriul României a s.p. nr. 5/16.03.2011 emisă de Curtea de Apel cu Juri din Brescia, Italia, s-au efectuat deducerile necesare şi s-a emis mandatul de executare a pedepsei de 25 de ani şi 8 luni închisoare aplicată lui A., încheierea de înlăturare omisiune vădită/29.08.2018 a aceleiaşi instanţe, urmare căreia s-a mai dedus (scăzut) o perioadă de 3 ani închisoare, ca atare s-a emis MEPI nr. 127/P din 20 octombrie 2017.

Prin urmare, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată şi astfel remarcând că instanţa care a recunoscut hotărârea străină şi a dispus executarea acesteia în România este Curtea de Apel Constanţa, la care face referire art. 166 alin. (5), lit. a) de mai sus, iar alin. (16) din acelaşi articol indică explicit că "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6)", Tribunalul Constanţa a apreciat întemeiată excepţia invocată şi în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petent către Curtea de Apel Constanţa.

Prin sentinţa penală nr. 55/P din 09 mai 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel şi în baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Constanţa a apreciat că potrivit art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (1) şi alin. (6) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine instanţei de executare sau instanţei corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere al persoanei condamnate.

Chiar dacă mandatul de executare al pedepsei închisorii emis faţă de condamnatul A. priveşte o pedeapsă aplicată de o instanţă de judecată străină şi recunoscută de Curtea de Apel Constanţa prin sentinţa penală nr. 102/P din 02.08.2016, în temeiul art. 166 alin. (4) şi alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din legea 302/2004, această unică împrejurare nu transformă instanţa română de recunoaştere în instanţă de executare, în înţelesul art. 553 din C. proc. pen.

Competenţa stabilită în favoarea Curţii de Apel, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, este limitată şi se circumscrie recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deţinută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt şi contestaţiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de recunoaştere. În acest caz, instanţa competentă să judece contestaţia la executare nu este, prin urmare, Curtea de Apel, ci instanţa competentă material potrivit legii române să judece în prima instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

Aşadar, în cazul de faţă, s-a apreciat că raportat la infracţiunile ce au generat condamnarea petentului de către instanţa de judecată italiană şi incriminate prin legea penală română la art. 198 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 188 alin. (1) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., 194 alin. (1) şi (2) lit. e) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., art. 342 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 213 alin. (1), (2) şi 3 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., aflate în concurs real prevăzut de art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., competenţa revine Tribunalului Constanţa.

Prin urmare, Curtea de Apel Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Constanţa, constatându-se totodată ivit în cauză conflictul negativ de competenţă, sens în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 20.05.2022, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 24.05.2022.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Constanţa, pentru următoarele considerente:

În speţă, petentul A. a făcut obiectul procedurii privind recunoaşterea unei hotărâri penale străine de condamnare, definitivă, pronunţată împotriva sa de către autorităţile judiciare din Italia şi transferarea acestuia în vederea continuării executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale rezultante de 25 ani şi 8 luni închisoare.

Astfel, se reţine că, prin sentinţa penală nr. 102/P din 02.08.2016 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2016, a fost recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României sentinţa penală nr. 5/16.03.2011 emisă de Curtea de Apel cu Juri din Brescia, Italia, rămasă definitivă la 18.04.2013, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 25 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de: încăierare, prev. de art. 110, art. 61 n.2 şi 588 C. pen. italian, omucidere gravă, prev. de art. 110, art. 61 n.2, art. 577, art. 576 C. pen. italian, vătămare corporală gravă, prev. de art. 110, art. 61 n.2, 5, 112, 585, 585 C. pen. italian, port ilicit de arme şi muniţii, prev. de art. 110, art. 61 n.2, 5, 81 C. pen. italian, art. 4 Legea nr. 895/1967, art. 12 din Legea nr. 497/1974, 3,4 şi 23 din Legea nr. 110/1975 şi exploatarea şi înlesnirea prostituţiei a unor femei majore şi minore, prev. de art. 110, 81.112, 600 bis C. pen. italian, precum şi art. 3,4 din Legea nr. 75/1958, fapte prevăzute şi în C. pen. român sub denumirea infracţiunilor de: încăierare, prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., omor, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) şi (2) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., aflate în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 25 ani şi 8 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., durata arestului preventiv de la 4.06.2009 la 18.04.2013, precum şi perioada executată în detenţie de la 19.04.2013 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 25 ani şi 8 luni închisoare, aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa penală nr. 5/16.03.2011 emisă de Curtea de Apel cu Juri din Brescia, Italia, rămasă definitivă la 18.04.2013

Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. din Penitenciarul Opera - Milano, Italia, într-un penitenciar de pe teritoriul României.

Prin încheierea din 29 august 2018 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în aceleaşi dosar, a fost înlăturată omisiunea vădită strecurată în sentinţa penală nr. 102/P/02.08.2016, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016 al Curţii de Apel Constanţa, în sensul că deduce din pedeapsa de 25 ani şi 8 luni închisoare aplicată condamnatului A. şi perioada de 3 ani închisoare, amnistiată în baza Legii nr. 241/2006, pentru ca, în final, condamnatul să execute pedeapsa de 22 ani şi 8 luni închisoare.

Urmare a acestei hotărâri de recunoaştere şi transfer a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 127/P din 20.10.2017 de către Curtea de Apel Constanţa.

Prin cererea de faţă, persoana condamnată A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi art. 156 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, deducerea din pedeapsa în a cărei executare se află a perioadei executate în Italia, cuantificând un număr de 630 de zile câştig, conform actelor depuse la dosar emise de autorităţile din Italia, .

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Aşa cum s-a reţinut în cauză, hotărârea penală străină de condamnare prin care s-a aplicat petentului A. pedeapsa în a cărei executare se află în prezent, a fost recunoscută în procedura reglementată în materie de Legea nr. 302/2004, de către Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa penală nr. 102/P din data de 02.08.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale precitate, rezultă că instanţa competentă să se pronunţe cu privire la recunoaşterea actelor judiciare emise de autorităţile din Italia, transmise ulterior transferării persoanei condamnate, prin care i s-au acordat reduceri de pedeapsă, este Curtea de Apel Bucureşti - art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 reglementând o competenţă exclusivă a curţii de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6), cum este cazul în speţă.

Concluzionând, având în vedere dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că în soluţionarea cauzei de faţă competenţa aparţine Curţii de Apel Constanţa, întrucât această instanţă, prin sentinţa penală nr. 102/P/02.08.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016, a dispus recunoaşterea hotărârii penale de condamnare şi transferul persoanei condamnate A. în România, iar dispoziţiile legale menţionate atribuie acestei instanţe o competenţă specială în acest sens.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

De asemenea, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu desemnat în cauză, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.