Jurisdiction for annulment plea against final appellate judgment modifying sentence

Şedinţa publică din data de 21 martie 2023

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 05 aprilie 2022 (data poştei), contestatorul condamnat A. a promovat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 148 din 06 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 239 din 27 mai 2020 a Curţii de Apel Oradea, invocând prevederile art. 426 lit. b) şi f) C. proc. pen., respectiv când inculpatul a fost condamnat deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal şi când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, şi arătând, în esenţă, că nu a fost lăsat să propună probe sau martori şi că nu a beneficiat de asistenţă juridică obligatorie, potrivit legii.

Cererea a fost înregistrată, la data de 08 aprilie 2022, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub numărul de dosar x/2022, instanţă care, prin decizia penală nr. 498/A din 21 septembrie 2022, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 429 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 148 din 06 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2019, în favoarea Judecătoriei Oradea.

În acest sens, Curtea de Apel Oradea, raportându-se atât la cazul de contestaţie în anulare invocat, respectiv art. 426 lit. b) C. proc. pen., cât şi la susţinerile exprese ale contestatorului în sensul că înţelege să atace sentinţa penală nr. 148/2020 a Judecătoriei Oradea, a apreciat incidente dispoziţiile art. 429 C. proc. pen., conform cărora contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, care, în speţă, este Judecătoria Oradea.

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar la Judecătoria Oradea, care, prin sentinţa penală nr. 1 din 20 ianuarie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, iar, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., având ca obiect contestaţie în anulare, în favoarea Curţii de Apel Oradea. Totodată, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 148 din 06 februarie 2020 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin decizia penală nr. 239/A din 27 mai 2020 a Curţii de Apel Oradea, contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de agresiune sexuală, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

De asemenea, a constatat că prezenta contestaţie în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, precum şi pe cele ale art. 426 lit. f) C. proc. pen. - când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.

Ca urmare, raportându-se la dispoziţiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţă şi doctrină, şi având în vedere că sentinţa penală nr. 148 din 06 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Oradea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 239/A din 27 mai 2020 a Curţii de Apel Oradea, care a reindividualizat pedeapsa stabilită de prima instanţă, iar nu prin neapelare sau retragerea apelului, judecătoria a constatat că, în cauză, comptenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate aparţine Curţii de Apel Oradea, aceasta fiind instanţa de apel care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere.

Totodată, a reţinut că menţiunea expresă a contestatorului, în sensul că înţelege să conteste soluţia primei instanţe, nu are relevanţă pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze contestaţia în anulare, competenţa fiind stabilită de dispoziţiile legale anterior menţionate. Mai mult decât atât, prin cererea iniţială, contestatorul a invocat şi dispoziţiile art. 426 lit. f) C. proc. pen., ceea ce atrage competenţa Curţii de Apel Oradea.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. este Curtea de Apel Oradea, motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 429 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.

Pornind de la natura contestaţiei în anulare care este o cale extraordinară de atac de retractare, în doctrină şi jurisprudenţă s-a statuat că aceasta se judecă de instanţa care a rezolvat definitiv cauza, şi anume cea în faţa căreia a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se cere, care poate fi, după caz, prima instanţă, în situaţia hotărârilor rămase definitive prin neapelare sau retragerea apelului, ori instanţa de apel, pentru hotărârile rămase definitive prin decizia unei asemenea instanţe.

În speţă, din verificarea actelor dosarului, se constată că, în cuprinsul cererii cu care a sesizat instanţa, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 148 din 06 februarie 2020 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 239/A/2020 a Curţii de Apel Oradea, invocând motivele prevăzute de art. 426 lit. b) şi lit. f) C. proc. pen.

Totodată, se observă că, prin sentinţa penală nr. 148 din 06 februarie 2020 a Judecătoriei Oradea, contestatorul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., pedeapsă care, însă, a fost majorată la 5 ani închisoare prin decizia penală nr. 239/A/2020 a Curţii de Apel Oradea.

Prin urmare, atâta timp cât situaţia juridică a contestatorului a suferit modificări prin decizia pronunţată în apel, prin care a rămas definitivă hotărârea de condamnare, iar acesta a invocat motivele de prevăzute de art. 426 lit. b) şi f) C. proc. pen., se apreciază că, în speţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare promovată de A. revine, potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen., instanţei de apel care a pronunţat decizia penală nr. 239/A/2020, şi anume Curţii de Apel Oradea.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. este Curtea de Apel Oradea, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a contestatiei in anulare formulata de contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Oradea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2023.