Negative jurisdiction conflict resolved: Bucharest Court of Appeal to hear execution challenge to European arrest warrant and sentence under Article 598(1)(c) CPC.

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1323/A din data de 02.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi, în temeiul art. 47 din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul-condamnat A. (cu referire la decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2015) în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia penală.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată pe rolul acesteia la data de 14.06.2022, sub nr. x/2022, contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie la executare cu referire la decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015, prin care au fost admise apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 807/13.05.2019, îndreptate prin încheierea din 14.05.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015, şi i-a fost aplicată contestatorului o pedeapsă rezultantă totală de 10 ani şi 8 luni de închisoare cu executare.

În susţinerea căii de atac promovate, contestatorul a invocat o pretinsă împiedicare privind executarea pedepsei reprezentată de caracterul disproporţionat al severităţii pedepsei rezultante totale în raport cu gravitatea infracţiunilor pentru care contestatorul a fost condamnat, cu încălcarea art. 49 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi a solicitat anularea mandatului de arestare european nr. 26/13.05.2022, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală - Judecătorul delegat cu executarea, precum şi a tuturor actelor şi măsurilor de executare subsecvente, emise sau realizate în baza acestui mandat de arestare european (precum transmiterea mandatului de arestare european către autorităţile greceşti).

În fapt, în concret, apărarea a arătat că, prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în complet de divergenţă, a admis apelurile declarate de parchet şi contestator (în calitate de inculpat apelant), a desfiinţat, în parte sentinţa penală nr. 807/13.05.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, în urma rejudecării fondului cauzei în apel, a condamnat pe apelant la o pedeapsă rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare cu executare, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de:

- spălare a banilor prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului (a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni)

- luare de mită în varianta agravată a comiterii faptei de o persoană care exercită o funcţie de demnitate publică, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. corelat cu art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (a fost condamnat la 6 ani închisoare)

- constituire a unui grup infracţional organizat în varianta agravată, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen. (a fost condamnat la 6 ani şi 6 luni închisoare)

- abuz în serviciu în varianta agravată a obţinerii unui folos necuvenit pentru altul prevăzută de art. 297 din C. pen. corelat cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (a fost condamnat la 3 ani închisoare)

Constând în aceea că a aderat la un grup organizat în anul 2013, a preluat conducerea grupului în acelaşi an, urmată în anul 2015 de un act material de primire a sumei de 25.000 euro, urmat în aceeaşi zi de utilizarea unei părţi din suma de bani primită pentru plata unei datorii personale, coroborat cu aprobarea transformării unui post de salariat cu studii medii într-un post de salariat cu studii superioare, în anul 2014, beneficiul total al salariatului şi, în acelaşi timp, prejudiciul total al angajatorului fiind de 149 RON (echivalentul a 33,52 euro, transformat la cursul mediu anual 2014 calculat de Banca Naţională a României, 1 euro = 4,4446 RON).

A arătat contestatorul că invocă expres, direct şi prioritar Dreptul Uniunii Europene exclusiv din perspectiva executării hotărârii penale definitive de condamnare, respectiv numai sub aspectul validităţii mandatului de arestare european emis în temeiul hotărârii penale definitive condamnare, precum şi a actelor şi măsurilor de executare subsecvente, decurgând din mandatul de arestare european.

Prin urmare, obiectul prezentei contestaţii la executare îl reprezintă exclusiv actele si măsurile de executare emise sau realizate de autorităţile române în temeiul Dreptului Uniunii Europene, adică mandatul de arestare european nr. 26/13.05.2022, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală - Judecătorul delegat cu executarea, precum şi toate actele şi măsurile de executare subsecvente, emise sau realizate în baza acestui mandat de arestare european (cum ar fi, dar fără a se limita la transmiterea mandatului de arestare european către autorităţile greceşti), inclusiv - dacă va fi cazul - actele şi măsurile de executare decurgând din mandatul de arestare european posterioare introducerii prezentei contestaţii la executare.

Contestatorul a precizat în mod expres că nu formează obiect al prezentei contestaţii la executare nici hotărârile judecătoreşti penale pronunţate pe fondul cauzei (sentinţa penală nr. 807/13.05.2019, îndreptată prin încheierea din 14.05.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2015, şi decizia penală nr. 575/A/13.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în acelaşi dosar), nici actele şi măsurile de executare emise sau realizate de autorităţile române exclusiv în temeiul dreptului intern şi care nu au legătură cu mandatul de arestare european (cum ar fi, dar fără a se limita la mandatul de executare a pedepsei nr. 2799/13.05.2022, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală - Judecătorul delegat cu executarea).

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Curtea de apel a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia penală, cu argumentarea, în esenţă, că în raport de art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., în situaţia particulară de faţă, instanţa de executare este aceeaşi cu instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, respectiv Tribunalul Bucureşti.

A mai reţinut că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost înregistrată cauza nr. x/2022 având ca obiect contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 881/F/04.08.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, cauză în care contestatorul condamnat a invocat aceleaşi temeiuri de fapt ca cele din prezenta contestaţie, indicând însă ca temei de drept art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., astfel încât, după primirea cauzei de faţă, tribunalul urmează a soluţiona contestaţia la executare în raport de cazul de contestaţie pe care tribunalul îl apreciază ca fiind incident (a se vedea în acelaşi sens decizia nr. 2010/2006 a Î.C.C.J.).

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 04.11.2022, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa penală nr. 1377 din data de 13 decembrie 2022, urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale a instanţei, invocată de contestator, prin apărător ales, Tribunalul Bucureşti, în baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a notat dispoziţiile art. 550 alin. (1), art. 551 pct. 4, art. 552 alin. (1) şi art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen. şi a reţinut, în esenţă, că pentru ipoteza contestaţiei la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., competenţa este stabilită de art. 598 alin. (2) teza I din acelaşi cod în favoarea instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută, cu excepţia prevăzută la teza a II-a din art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., când competenţa este atribuită instanţei de apel sau instanţei de recurs în casaţie exclusiv cu privire la existenţa unei nelămuriri relativ la hotărârea ce se execută.

Astfel, având în vedere că în contestaţia la executare de faţă s-a invocat, în concret, o împiedicare cu privire la hotărârea care se execută, că sentinţa de condamnare în primă instanţă a fost desfiinţată, în parte, în apel, iar fondul cauzei penale a fost rejudecat în apel, tribunalul a reţinut că decizia pronunţată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie este hotărârea penală definitivă şi executorie, motiv pentru care competenţa de a judeca în primă instanţă contestaţia la executare de faţă aparţine instanţei de apel, ca instanţă care a pronunţat hotărârea care se execută.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 13 februarie 2023, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 23 februarie 2023.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 807/13.05.2019, îndreptată prin încheierea de şedinţă din 14.05.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (2) din acelaşi cod.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., precum şi la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă principală de 5 ani şi 4 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022, printre altele, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţia - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de apelantul inculpat A., printre alţii, împotriva sentinţei penale nr. 807/13.05.2019, din care face parte integrantă încheierea de şedinţă din data de 14.05.2019, de îndreptare eroare materială, ale Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţate în dosarul nr. x/2015, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi, rejudecând, pe fond, a condamnat pe inculpatul A. la următoarele pedepse principale: 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în variantă agravată, prev. de art. 367 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din C. pen. 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen. şi art. 79 alin. (3) din C. pen. 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă principală de 10 ani şi 8 luni închisoare.

Se reţine că petentul invocă o pretinsă împiedicare privind executarea pedepsei reprezentată de caracterul disproporţionat al severităţii pedepsei rezultante totale în raport cu gravitatea infracţiunilor pentru care contestatorul a fost condamnat, cu presupusa încălcare a art. 49 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi solicită anularea mandatului de arestare european nr. 26/13.05.2022, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală - Judecătorul delegat cu executarea, precum şi a tuturor actelor şi măsurilor de executare subsecvente, emise sau realizate în baza acestui mandat de arestare european.

Prin mandatul european de arestare nr. 26 din 13.05.2022, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, Judecătorul delegat cu executarea, s-a solicitat ca petentul condamnat A. să fie arestat şi predat autorităţilor judiciare române în vederea executării pedepsei închisorii aplicată prin sentinţa penală nr. 807 din data de 13.05.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Aşadar, obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva executării pedepsei rezultante de 10 ani şi 8 luni de închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se poate face contestaţie împotriva executării hotărârii penale în cazul în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit alin. (2), contestaţia se face, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel, iar conform art. 550 alin. (1) din acelaşi cod, hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.

Înalta Curte constată că petentul condamnat, prin demersul judiciar promovat, a invocat în mod expres o împiedicare cu privire la pedeapsa finală dată spre executare prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, aceasta fiind, de altfel, hotărârea care se execută.

Ca atare, în mod corect, Tribunalul Bucureşti a constatat că decizia pronunţată în cel de-al doilea grad de jurisdicţie este hotărârea penală definitivă şi executorie, având în vedere că sentinţa de condamnare în primă instanţă a fost desfiinţată, în parte, în apel, iar fondul cauzei penale a fost rejudecat în apel.

Conchizând, în speţa de faţă, întrucât nelămurirea vizează decizia instanţei de apel, aceasta fiind şi hotărârea ce se execută, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Curţii de Apel Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul-condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2023.