Jurisdictional competence in assignment of insurance claims: cessionary qualifies for alternative territorial venue at the risk location despite lacking "prejudiced person" status
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Târgoviște Court, ordering that it retain competence to adjudicate the case, thereby reversing the Târgoviște Court’s initial declination and confirming the alternative territorial competence claimed by the plaintiff. The dispute involved a claim for payment of insurance damages and penalties following a road traffic accident, where the claimant, a cessionary of the injured party’s rights, sued the insurer and a forced intervener; the Târgoviște Court initially declined jurisdiction arguing the claimant lacked the status of a "prejudiced person" under specific insurance laws, while the Sector 1 Bucharest Court subsequently declined jurisdiction as well. The Supreme Court held that the general rules of alternative territorial competence under the Code of Civil Procedure applied, specifically allowing the plaintiff to choose the court in the jurisdiction where the insured risk occurred (the accident site), irrespective of whether the plaintiff possessed the specific status of an injured third party under specialized insurance regulations.
Legislator headnote
AI generatedart. 115 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 113 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 115 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdictional competence in assignment of insurance claims: cessionary qualifies for alternative territorial venue at the risk location despite lacking "prejudiced person" status: The dispute involved a claim for payment of insurance damages and penalties following a road traffic accident, where the claimant, a cessionary of the injured party’s rights, sued the insurer and a forced intervener; the Târgoviște Court initially declined jurisdiction arguing the claimant lacked the status of a "prejudiced person" under specific insurance laws, while the Sector 1 Bucharest Court subsequently declined jurisdiction as well. The Supreme Court held that the general rules of alternative territorial competence under the Code of Civil Procedure applied, specifically allowing the plaintiff to choose the court in the jurisdiction where the insured risk occurred (the accident site), irrespective of whether the plaintiff possessed the specific status of an injured third party under specialized insurance regulations.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish competence in favor of the Targoviste Court.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 07.02.2020 pe rolul Judecătoriei Târgovişte, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. - Sucursala Bucureşti şi pe intervenientul forţat C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 4.206,41 RON, la care se adaugă dobânda legală, precum şi la plata penalităţilor în cuantum de 0, 2 % pe zi de întârziere, calculate începând cu data de 20.12.2019, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgovişte.
Prin sentinţa civilă nr. 1965/30.07.2020, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgovişte a reţinut că la 04.11.2019 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autoturismele marca x cu nr. de înmatriculare x, aparţinând numitului C., asigurat la B., conform contractului de asigurare seria x nr. x, pentru care a fost emisă poliţa R.C.A. cu valabilitate de la 24.06.2019 până la 23.12.2019 şi autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, aparţinând persoanei prejudiciate D..
La 07.11.2019, ca urmare a notificării transmise de partea prejudiciată D., a fost deschis dosarul de daună nr. x şi a fost încheiat procesul-verbal de constatare a avariilor, iar la 16.11.2019 pârâta a transmis oferta de despăgubire în cuantum de 4.558,77 RON .
La 20.11.2019 s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă, între reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de cesionară şi D. în calitate de cedentă.
A reţinut Judecătoria Târgovişte că Autoritatea de Supraveghere Financiara a comunicat că, potrivit art. 2 pct. 20 din Legea 132/2017, prin persoană prejudiciată se înţelege persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract R.C.A., iar Legea nr. 132/2017 şi Norma A.S.F. nr. 20/2017 nu conţin dispoziţii referitoare la cesionarea drepturilor decurgând dintr-un contract de asigurare de răspundere civilă, astfel că dreptul de creanţă rezultat dintr-un contract de cesiune nu poate fi asimilat dreptului la despăgubire al persoanei prejudiciate, având în vedere caracterul netransmisibil al acestuia, fiind o prerogativă exclusivă a persoanei care a suferit prejudiciul, calitatea de persoană prejudiciată şi calitatea de cesionar neputând fi asimilate.
Cum noţiunea de terţ prejudiciat priveşte exclusiv persoana care a suferit vătămarea în urma faptei ilicite (fără a putea fi extinsă la alte persoane care, de exemplu, au cumpărat creanţa, cum e situaţia în speţă), iar reclamanta nu are această calitate, Judecătoria Târgovişte a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 115 C. proc. civ., ci cele ale 107 C. proc. civ., în baza cărora a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în raza căreia se află sediul pârâtei S.C. B. S.A. - Sucursala Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 14.08.2020.
Prin sentinţa civilă nr. 8025/05.11.2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta nu are calitatea de persoana prejudiciată în înţelesul Legii nr. 132/2017, astfel ca nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 115 C. proc. civ., ce permit alegerea de competenţă, în vederea protecţiei persoanei asigurate împotriva unui eventual abuz al societăţii de asigurare.
A apreciat însă că, raportat la obiectul acţiunii, răspunderea civilă delictuală, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 113 C. proc. civ., potrivit cărora, "(1) în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."
Având în vedere că fapta ilicită (evenimentul rutier) a fost săvârşită de către intervenientul forţat în Târgovişte, iar reclamanta, în baza art. 116 C. proc. civ., a ales să sesizeze în mod legal Judecătoria Târgovişte, a reţinut că această instanţă a fost în mod legal învestită, opţiunea reclamantei neputând fi contestată nici de către pârâtă, nici de către instanţă.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Cum, în speţă, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile legale care reglementează materia asigurărilor, devin incidente dispoziţiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţelor în a căror circumscripţie se află domiciliul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat, dar şi cele ale art. 115 alin. (3) care prevăd că în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.
Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, întrucât în acest caz normele instituie o competenţa teritorială alternativă.
Or, reclamanta a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târgovişte, în a cărei circumscripţie se află locul în care s-a produs riscul asigurat (accidentul).
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa sesizată iniţial a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei şi a devenit singura competentă.
Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.