Annulment of arbitral award rejected based on sufficiency of institutional clause, misapplication of lapse deadline, and waiver of impartiality claims via recusal

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă şi înregistrată sub nr. x/11.03.2020 formând obiectul dosarului nr. x/2020 reclamanta A. S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 142.701 RON reprezentând penalităţi de întârziere în executarea obligaţiei contractuale de realizare lucrări (reprezentând 130.000 euro, fără TVA), compensarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce între părţi până la concurenţa sumei de 142.701 RON şi lichidarea datoriei reclamantei prin compensaţie cu constatarea dreptului de deducere al reclamantei pentru suma de 142.701 RON, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de arbitraj.

Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 17 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Arbitraj Galaţi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A.; a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 142.701 RON reprezentând penalităţi de întârziere în executarea obligaţiei contractuale; s-a constatat compensarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce între părţi până la concurenţa sumei de 142.701 RON; s-a constatat lichidată datoria reclamantei |A. S.A. prin compensaţie cu constatarea dreptului de deducere al reclamantei pentru suma de 142.701 RON; a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L., ca nefondată; a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 3.820,02 RON reprezentând taxa arbitrală şi la plata sumei de 5.000 RON reprezentând onorariu avocat.

B. a formulat acţiune în anulare împotriva hotărârii nr. 1 din 17 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Arbitraj Galaţi solicitând, în principal, trimiterea cauzei instanţei competente să o judece, în baza dispoziţiilor art. 613 alin. (3) lit. a) în coroborare cu dispoziţiile art. 608 lit. a), b) şi e) din C. proc. civ., în secundar, reţinerea cauzei în rejudecare cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind nefondată şi netemeinică, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6F din 6 aprilie 2022 Curtea de Apel Galaţi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta A., ca neîntemeiată şi a respins cererea de anulare a hotărârii arbitrale 01/17.02.2021 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi C., formulată de reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe, B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei în rejudecare la instanţa de fond competentă, conform art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 C. proc. civ., coroborat cu art. 497 C. proc. civ.. Totodată, a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, pe cale separată.

Subsumat motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că hotărârea nu a fost motivată şi nu au fost prezentate motivele pe care s-a întemeiat soluţia adoptată, raportat la problemele admise şi administrate în cauză, precizând că pe ultima pagină din hotărâre se află doar dispozitivul, fără vreo motivare din partea instanţei.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., face referire la conţinutul hotărârii judecătoreşti, reglementat de art. 425 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. civ., apreciind că sentinţa nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, cu arătarea motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Reiterând situaţia de fapt şi întreg parcursul procesual, recurenta a menţionat că prin Hotărârea nr. 1 din 17 februarie 2021 îndreptată prin încheierea din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi C., a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 142.701 RON reprezentând penalităţi de întârziere în executarea obligaţiei contractuale. S-a constatat compensarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce între părţi până la concurenţa sumei de 142.701 RON. S-a constatat lichidarea datoriei reclamantei A. S.A. prin compensaţie cu constatarea dreptului de deducere al reclamantei pentru suma de 142.701 RON. A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L. ca nefondată şi a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 3.820,02 RON reprezentând taxa arbitrală şi la plata sumei de 5.000 RON reprezentând onorariu avocat.

Recurenta a arătat că a formulat acţiune în anulare împotriva Hotărârii nr. 1 din 17 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Arbitraj Galaţi, precizând că în cadrul acesteia pârâta A. S.A. a înţeles să invoce excepţia autorităţii de lucru judecat, făcând referire la hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2020 şi y/2020 ale Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, excepţie neîntemeiată, faţă de faptul că între dosarele precizate şi prezentul dosar nu există tripla identitate de părţi, cauză şi obiect.

A precizat recurenta că, odată cu formularea întâmpinării şi a cererii reconvenţionale a invocat şi caducitatea arbitrajului, iar ulterior nu a declarat în mod expres că renunţă la aceasta, astfel că trebuia să se constate prin hotărâre că arbitrajul a devenit caduc, în baza dispoziţiilor art. 568 alin. (2) C. proc. civ., însă Curtea de Arbitraj nu a făcut nicio referire la depăşirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 568 şi art. 567 C. proc. civ.

A subliniat recurenta că termenul de 6 luni de la data constituirii Tribunalului Arbitral, 11.03.2020, până la data pronunţării hotărârii arbitrale, 17.02.2021, a fost depăşit, întregul arbitraj fiind caduc.

Recurenta a reiterat solicitările făcute în faţa instanţei de anulare, respectiv trimiterea cauzei instanţei competente să o judece, sau în subsidiar, reţinerea cauzei cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind nefondată şi netemeinică.

Prin întâmpinare şi cererea reconvenţională a invocat nulitatea clauzei compromisorii inserate în cap. XIII - Soluţionarea litigiilor/pct. 13.2, clauză care nu prevede expres modalitatea de numire a arbitrilor, astfel că a apreciat a fi lovită de nulitate.

De asemenea, a precizat că a invocat şi excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi C., prin raportare la prevederile art. 59 pct. 2 din Regulile de procedură ale Curţii de arbitraj comercial de pe lângă D., ca urmare a admiterii excepţiei nulităţii clauzei compromisorii, în principal şi având în vedere faptul că Preşedinta Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi C. este avocata reclamantei A. S.A., existând astfel o încălcare a principiului imparţialităţii şi echităţii arbitrilor, prevăzut de dispoziţiile art. 13 din Regulament şi art. 6, 19 şi 26 din Regulile de Procedură ale Curţii de arbitraj comercial de pe lângă D..

Redând prevederile art. 24 pct. 1, lit. c) din Codexul arbitrar, arată că niciun arbitru nu poate să susţină că poate fi independent şi imparţial, în situaţia în care o parte din proces este reprezentată de preşedinte, un vicepreşedinte este ales arbitru de către preşedinte, iar celălalt vicepreşedinte a fost recuzat de instanţă.

Au fost enunţate şi dispoziţiile art. 21, privind imparţialitatea şi independenţa arbitrilor şi art. 22, privind cauzele de incompatibilitate, precizând recurenta că în cazul în care aceste reguli s-ar fi regăsit şi în Regulile de procedură ale Curţii de Arbitraj de pe lângă D., nu s-ar mai fi născut această bănuială legitimă că recurenta nu are parte de un proces corect şi imparţial.

A mai arătat că atât D., cât şi Curtea de Arbitraj de pe lângă D. beneficiază de donaţii şi sponsorizări din partea reclamantei A. S.A. Galaţi, aceasta, pe lângă E., fiind unul dintre cei mai mari cotizanţi la resursele financiare ale celor două instituţii.

Recurenta a prezentat, în continuare, situaţia contractului de prestări servicii nr. x/22.04.2019, ce a fost prelungit prin Actul Adiţional nr. 1/14.06.2019 şi situaţia facturilor şi penalităţilor ce derivă din acesta, solicitând, în concluzie, ca în rejudecare să fie respinsă ca netemeinică şi nefondată cererea A. S.A..

Cu privire la cererea reconvenţională, a precizat recurenta că a fost în mod nelegal respinsă ca nefondată.

Intimatul A. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca tardiv introdus, ulterior intimatul renunţând la această excepţie şi formulând concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ. potrivit cărora, în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea unei hotărâri trebuie înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Contrar susţinerilor recurentei, hotărârea atacată este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, decizia motivată fiind clară şi concisă.

De asemenea, argumentat şi legal motivat, instanţa de control judiciar a dat o soluţie corectă litigiului dedus judecăţii pe baza probelor administrate, în raport de situaţia de fapt stabilită.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurentă în argumentarea acestui motiv de casare vizează lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată, susţinându-se că instanţa nu a prezentat motivele pe care s-a întemeiat soluţia adoptată, raportat la problemele admise şi administrate în cauză.

Analizând cuprinsul sentinţei civile existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta întruneşte exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., fiind lipsite de justificare susţinerile recurentei în sensul nemotivării hotărârii atacte.

Totodată, atât timp cât în considerente, instanţa a analizat probele ce au fost administrate şi a făcut aprecieri concrete cu privire la acestea, la situaţia de fapt, la natura şi conţinutul obligaţiilor contractuale, nu se poate susţine cu temei incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitoare la ipoteza lipsei motivelor pe care se sprijină sentinţa recurată.

Înalta Curte constată ca fiind nefondată şi critica prin care recurenta a arătat că ar fi trebuit constatată intervenită caducitatea arbitrajului, în conformitate cu dispoziţiile art. 568 alin. (2) C. proc. civ., recurenta prezentând un calcul eronat, în memoriul de recurs, calculul urmând a se realiza de la data constituirii tribunalului arbitral şi nu de la momentul formulării cererii, în conformitate cu art. 567 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la critica privind nulitatea absolută a clauzei compromisorii, instanţa supremă urmează să o respingă, având în vedere prevederile art. 550 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care prevăd o excepţie de la sancţiunea nulităţii pentru nearătarea modalităţii de numire a arbitrilor, excepţie aplicabilă în cazul arbitrajului instituţionalizat.

Se prevede expres că în cazul arbitrajului instituţionalizat este suficientă referirea la instituţia sau regulile de procedură ale instituţiei care organizează arbitrajul. Clauza compromisorie în discuţie face referire la arbitrajul instituţionalizat, astfel încât nearătarea expresă în conţinutul clauzei a modalităţii de numire a arbitrilor nu este sancţionată cu nulitatea absolută, motiv pentru care Înalta Curte respinge şi acest argument al recurentei.

Înalta Curte apreciază că instanţa învestită cu acţiunea în anulare a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor legale, raportat la susţinerile formulate şi probele administrate, constatând că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 558 C. proc. civ., privind numirea arbitrilor şi dispoziţiile art. 559 din acelaşi cod, privind acceptarea sarcinii de arbitru.

Criticile privind imparţialitatea arbitrilor nu pot fi primite, în condiţiile în care recurenta avea la dispoziţie un alt remediu procesual, prevăzut de instituţia recuzării.

Conchizând, circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care sancţionează hotărârea pronunţată prin încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că motivele invocate, cu privire la caducitatea arbitrajului, nulitatea absolută a clauzei compromisorii şi la criticile de imparţialitate, nu sunt fondate, astfel că urmează a le respinge.

Nu în ultimul rând, întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată şi la argumentele care au format convingerea instanţei nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. şi invocate de recurenţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 6/F din 6 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 6/F din 6 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.