Active procedural standing of a litigation assignee to enforce prior contractual construction obligations following the final dismissal of the underlying lawsuit

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursurilor civile de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2019 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. şi CONSILIUL JUDEŢEAN TIMIŞ, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată în cauză, să se constate următoarele:

- că reclamanta s-a achitat de obligaţia stipulată în Convenţia autentificată prin încheierea nr. 500 din 26.01.2005 de C. încheiată cu pârâta 1 şi a construit partea din etajul V a extinderii Imobilului înscris în CF nr. x Timişoara (situat administrativ în Timişoara str. x cunoscut ca magazinul B.) menţionată în planurile anexate convenţiei aşa cum acestea au fost întocmite de S.C. D. S.R.L. şi semnate spre neschimbare de părţi;

- nulitatea absolută parţială a Adeverinţei nr. x/12.09.2005 emisă de Consiliul Judeţean Timiş (pârâta 2) doar în ceea ce priveşte certificarea existenţei la data emiterii sale, a construcţiei aferente etajului V (constând în suprafaţa de 306 mp din cadrul E. corp B extindere S.C. F. SRL) asumată de reclamantă prin Convenţia autentificată sub nr. x de C., într-o primă teză prin raportare la depistarea falsului cuprins în actul atacat în contextul prevederilor art. 308 C. proc. civ. şi în a doua teză din perspectiva fraudei la lege care alterează acelaşi înscris. În subsidiar (în situaţia în care are să se considere că extinderea şi în ce priveşte etajul V fusese complet edificată la data emiterii adeverinţei repudiate) doar cu privire la atestarea drept constructor a solicitantului actului atacat (pârâta 1) asupra construcţiei eferente etajului V (constând în suprafaţa de 306 mp din cadrul E. corp B extindere F. S.R.L.) asumată de reclamantă prin convenţia autentificată sub nr. x de C.;

- să se dispună dezmembrarea suprafeţei de 306 mp existentă la etajul V al extinderii imobilului respectiv a părţii, aferente activ 8 corp B denumită în planurile de fundamentare a proiectului nr. 86/2003 (ce a stat la baza autorizaţiei de construire nr. x/2004), ca extindere F. S.R.L. şi asumată spre neschimbare de părţi la data încheierii Convenţiei nr. 500/2005;

- să se dispună radierea din Cartea funciară a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 306 mp ce urmează a se identifica prin dezmembrarea ce face obiectul petitului 3 al acţiunii, înscrisă pe numele pârâtei 1 B., ca urmare a admiterii petitului 2;

- să se dispună înscrierea reclamantei în Cartea funciară în calitate de proprietară asupra suprafeţei de 306 mp ce urmează a se identifica după dezmembrare, prin efectul constatării îndeplinirii condiţiilor stipulate în Convenţia autentificată sub nr. x/2005 şi al exprimării acordului expres al pârâtei 1 privitor la intabularea reclamantei, aşa cum rezultă din acelaşi înscris;

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este continuatoarea în drepturi al antecesoarei sale F. S.R.L., în raporturile litigioase ce formează obiectul prezentului dosar, în considerentul în care a achiziţionat de la această din urmă companie proprietăţile imobiliare pe care le deţinuse în cadrul imobilului cunoscut ca magazinul B. situat pe str. x, totodată preluând urmare a cesiunii de drepturi litigioase autentificate la data de 2 decembrie 2010 întreg dreptul litigios reprezentat de dreptul de proprietate asupra imobilului care a rezultat ca urmare a extinderii spaţiului comercial B. şi dreptul de proprietate asupra cotei din părţile comune indivize.

Pe de altă parte, pârâta B., urmare a fuziunii, a absorbit societatea B. S.A., astfel încât aceasta este continuatoarea drepturilor şi obligaţiilor entităţii absorbite.

Reclamanta a susţinut faptul că tinde să reglementeze situaţia juridică a extinderii de la etajul V a imobilului cunoscut ca magazinul B. situat în Timişoara pe str. x, extindere în suprafaţă de 306 mp ce a fost edificată de reclamantă şi care, ulterior, a fost înscrisă în cartea funciară în mod eronat pe numele B. S.A. ajungând, ca urmare a preluării patrimoniului acestei din urmă societăţi, în proprietatea pârâtei B.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la 17.10.2019, instanţa a admis excepţia invocată şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II - a civilă a Tribunalului Timiş.

Urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019*, la data de 22 noiembrie 2019.

La termenul de judecată din 10 decembrie 2019, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civile a Tribunalului Timiş şi a reţinut pricina în vederea soluţionării excepţiei astfel invocate.

Prin încheierea din 10 decembrie 2020 pronunţată de secţia a II-a civilă a Tribunalului Timiş, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civile a Tribunalului Timiş, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Timiş şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat dosarul Curţii de Apel Timişoara în vederea stabilirii secţiei competente.

Prin sentinţa civilă nr. 72/CC/27.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a Tribunalului Timiş.

Drept urmare, cauza a fost astfel din nou înregistrată pe rolul secţiei a II-a civile a Tribunalului Timiş la data de 24 februarie 2020, sub nr. x/2019, în vederea soluţionării cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 665/NLP/PI din 22 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a civile cu privire la cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. S.R.L., invocată de pârâţi prin întâmpinare; s-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B., CONSILIUL JUDEŢEAN TIMIŞ, PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN TIMIŞ şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALE A JUDEŢULUI TIMIŞ prin PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 631/A din 2 noiembrie 2021, a admis apelul declarat de către reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 665/NLP/PI din 22 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La data de 16 februarie 2022 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, recursurile declarate de recurenţii-pârâţi S.C. B. şi Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş împotriva deciziei civile nr. 631/A din 2 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

1. Recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. B.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel şi, în rejudecare, respingerea cererii de apel formulate în cauză, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei nr. 665/2020 a Tribunalului Timiş.

Întemeindu-şi calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a dezvoltat următoarele critici:

Instanţa de apel a reţinut, sub un prim aspect, faptul că prima instanţă, atunci când a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, nu a analizat fiecare capăt de cerere în parte, neanalizând această cerinţă din perspectiva modalităţii în care raportul juridic a fost dedus judecăţii, respectiv a naturii juridice a acţiunii ce face obiectul fiecărui capăt de cerere în parte.

Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe Convenţia nr. 500/26.01.2005 încheiată de societatea F. şi societatea B. S.A. (antecesoarea recurentei-pârâte S.C. B.).

Astfel cum se poate observa, reclamanta solicită instanţei de judecată:

i) să constate faptul că aceasta (A. S.R.L.) şi-a îndeplinit obligaţiile care derivă din Convenţia nr. 500/26.01.2005;

ii) în urma constatării executării de către aceasta a obligaţiilor care derivă din convenţie, să se dispună dezmembrarea suprafeţei construite de către aceasta din totalul suprafeţei etajului V;

iii) tot în urma constatării executării de către aceasta a obligaţiilor care derivă din convenţie, să se dispună înscrierea în cartea funciară a suprafeţei dezmembrate;

A. S.R.L. nu a fost parte la convenţia dintre cele două societăţi, ceea ce înseamnă că nu exista în patrimoniul acesteia nicio obligaţie cu privire la extinderea imobilului cunoscut ca fiind Magazinul B.. A. S.R.L. nu se identifică cu societatea F. S.R.L. Aceasta doar a încheiat în data de 9 mai 2011 un contract de drepturi litigioase care viza exclusiv dosarul nr. x/2009.

Prin urmare, dintr-o simplă analiză a cererii reclamantei şi a Convenţiei nr. 500/26.01.2005, se poate observa că aceasta nu are calitatea necesară în vederea învestirii instanţei cu solicitarea de a constata că şi-a îndeplinit obligaţia de a construi care rezultă din Convenţia nr. 500/26.01.2005, cât timp aceasta nu este parte în acea convenţie şi în patrimoniul acesteia nu s-a născut această obligaţie.

Obiectul convenţiei consta în faptul că societatea B. S.A. urma să construiască pe cheltuiala sa, partea din proiect ce cuprindea extinderile conform plan subsol, plan parter, plan etaj I-IV şi partea din etaj V, menţionată în planurile anexate, întocmite de către societatea D. S.R.L., iar societatea F. S.R.L. urma să construiască pe cheltuiala sa partea din etajul V menţionată în planurile anexate, întocmite de către societatea D. S.R.L.

Aşadar, este lesne de observat faptul că obiectul convenţiei nu are nicio influenţă asupra societăţii reclamante, aceasta producând efecte doar între părţile semnatare.

Din simpla verificare a cererii reclamantei cu subiectele raportului litigios, se poate observa că doar societatea F. S.R.L. ar fi putut învesti instanţa cu cererea arătată la primul petit, întrucât aceasta a fost parte în convenţie şi aceasta ar fi trebuit să îşi îndeplinească obligaţia.

În cazul de faţă, nu a fost încheiată nicio cesiune de contract, obligaţia societăţii F. S.R.L. nefiind transferată sub nicio formă societăţii A. S.R.L.

Rezultă, aşadar, că instanţa de apel a admis apelul intimatei-reclamante în mod greşit, cu nerespectarea normelor de procedură prevăzute la art. 36 din C. proc. civ., care reglementează calitatea procesuală activă.

Este important să observat faptul că solicitarea reclamantei nu este în sensul ca instanţa să constate existenţa unui drept de proprietate asupra suprafeţei de 306 mp situate la etajul V din Magazinul B., ca urmare a încheierii contractului de cesiune, întrucât societatea F. S.R.L. şi-a îndeplinit obligaţiile care derivă din Convenţia nr. 500/2004.

Solicitarea reclamantei vizează strict constatarea îndeplinirii de către aceasta a obligaţiilor care derivă din Convenţia nr. 500/2004. Or, constatarea lipsei calităţii procesuale active a reclamantei apare ca fiind corectă faţă de faptul că reclamanta nu este parte în acea convenţie şi nu s-a născut în sarcina acesteia nicio obligaţie, a cărei îndeplinire să se constate de către instanţa de judecată.

Sub un al doilea aspect, Curtea de Apel Timişoara a reţinut greşit că dreptul pretins, în baza căreia reclamanta şi-a legitimat calitatea procesuală activă, este dreptul de proprietate asupra părţii din etajul V din imobil, astfel cum a fost indicat la punctul nr. 3 din contractul de cesiune de drepturi litigioase (E.).

Astfel, s-a arătat că societatea reclamantă şi-a legitimat calitatea procesuală şi din perspectiva contractului de cesiune drepturi litigioase nr. 623/09.05.2011.

Prin acest contract de cesiune de drepturi litigioase, cedenta - societatea F. S.R.L. cesionează către cesionara - A. S.R.L. toate drepturile litigioase care fac obiectul dosarului nr. x/2009 aflat pe rolul Tribunalului Timiş.

În dosarul anterior menţionat, reclamanta A. S.R.L. a continuat judecata pornită de societatea F. S.R.L., solicitând instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de convenţie autentică în temeiul căreia să îşi intabuleze dreptul de proprietate, însă acţiunea a fost respinsă definitiv. Ulterior, la punctul 3 din contract, se dezvoltă ce reprezintă acest drept litigios şi în ce constă.

Prin urmare, reclamanta s-a substituit societăţii F. S.R.L. doar în dosarul nr. x/2009, nu şi în alte litigii care s-ar putea naşte.

Recurenta-pârâtă a apreciat că este evidentă natura juridică a convenţiei, care oferă doar şansa de a obţine dreptul ce face obiectul litigiului.

Vânzarea unui drept litigios are un caracter aleatoriu, şansa de câştig sau de pierdere existentă pentru fiecare parte depinzând de modul cum se va termina procesul (elementul alea). Printr-o asemenea vânzare, practic vânzătorul transferă asupra cumpărătorului (care va intra în proces în locul vânzătorului) riscurile terminării într-un anume fel a procesului existent.

Aşadar, prin contractul de cesiune de drepturi litigioase nu s-a transferat dreptul de proprietate, ci doar "şansa" de a dobândi dreptul ce face obiectul litigiului. Indiferent cum ar încerca reclamanta să inducă faptul că "părţile au stabilit că se transferă dreptul de proprietate al cedentului indiferent de forma în care urmează să fie accesat", este evident faptul că această convenţie pe care reclamanta se întemeiază este una de transmitere a unor drepturi litigioase, cu privire la care există un risc, iar nu efectiv dreptul de proprietate despre care aceasta face vorbire.

Dreptul continuă să rămână litigios şi după vânzare până la data soluţionării definitive a procesului. Abia în momentul pronunţării hotărârii (care va rămâne definitivă), cumpărătorul va constata dacă vânzarea a fost profitabilă (pentru el) sau nu. În cazul de faţă nu a fost una profitabilă, întrucât intimata- reclamantă a continuat judecata pornită de societatea F. S.R.L., solicitând instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de convenţie autentică, în temeiul căreia să îşi intabuleze dreptul de proprietate, însă acţiunea a fost respinsă definitiv.

Mai mult, legea nu face distincţie cu privire la natura dreptului sau lucrului, aceasta însemnând că pot face obiectul vânzării drepturi reale, drepturi de creanţă, drepturi corporale sau incorporale etc. Aşadar, la punctul 3 din contractul de cesiune, se dezvoltă doar natura dreptului care face obiectul contractul de cesiune a drepturilor litigioase şi nu presupune faptul că apelantei i s-a transmis dreptul de proprietate, ci doar şansa de a-l dobândi doar în cadrul acelui litigiu. Având în vedere că demersul a fost respins cu titlu definitiv, s-a stins şi şansa apelantei de a-1 obţine prin orice alt demers.

În mod greşit a reţinut instanţa de apel faptul că este îndeplinită condiţia calităţii procesuale active prin prisma faptului că reclamanta se prevalează de un act juridic prin care a dobândit, ca drept litigios, dreptul pe care îl afirmă în cadrul acţiunii deduse judecăţii. În realitate, societatea reclamantă nu a dobândit dreptul pe care îl afirmă în prezentul litigiu. Dreptul dobândit de către aceasta a fost strâns legat de dosarul nr. x/2009, însă odată stins respectivul litigiu, a încetat şi dreptul litigios.

Autoarea recursului consideră că instanţa de apel a dat o interpretare greşită convenţiei de cesiune a unui drept litigios, făcând abstracţie de natura juridică a actului prin care reclamanta a obţinut acel drept şi de elementul de risc din acest contract. A solicitat să se observe faptul că reclamanta a fost o continuatoare în drepturi procesuale a societăţii F. S.R.L. şi, nicidecum, o continuatoare în dreptul de proprietate asupra extinderii pe care aceasta susţine că a realizat-o.

Pe de altă parte, este evident greşită soluţia Curţii de Apel Timişoara, care consideră că, în demersul său de stabilire a calităţii procesuale active, prima instanţă a subsumat acestei condiţii chestiunea existenţei/inexistenţei dreptului litigios dobândit de către reclamantă prin contractul de cesiune.

Tribunalul Timiş a analizat calitatea procesuală activă prin prisma Convenţiei nr. 500/2004, dar şi prin prisma calităţii de proprietar asupra altor imobile din Magazinul B..

Chiar dacă se putea dispune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei doar în urma analizării Convenţiei nr. 500/2004, prima instanţă a analizat şi conţinutul contractului de cesiune de drepturi litigioase, constatând, în mod corect, că acesta se limitează la doar la dosarul nr. x/2009.

Relativ la susţinerea Curţii de Apel Timişoara potrivit căreia acţiunea purtată în dosarul nr. x/2009 a fost respinsă, cu titlu definitiv, pentru un fine de neprimire, iar instanţele nu au reţinut că reclamanta nu ar fi dobândit niciun drept în temeiul Convenţiei nr. 500/2004, acesta reprezentând un motiv pentru care dreptul litigios al reclamantei ar subzista, astfel că s-ar justifica calitatea procesuală activă, recurenta-pârâtă arată că reprezintă o interpretare şi aplicare greşită a normelor care reglementează caracterul litigios al unui drept.

Potrivit dispoziţiilor art. 1653 alin. (3) din C. civ., "dreptul este litigios dacă există un proces început şi neterminat cu privire la existenţa sau întinderea sa". Or, în cazul de faţă, prin contractul de cesiune de drepturi litigioase nu s-a transferat dreptul de proprietate, ci doar "şansa" de a dobândi dreptul ce face obiectul litigiului, aceasta fiind pierdută odată cu respingerea definitivă a cererii în dosarul nr. x/2009.

Pe de altă parte, recurenta a menţionat că prin hotărârile pronunţate în acest dosar, instanţele de judecată în analiza finelui de neprimire, prin decizia nr. 1398/08.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în soluţionarea recursului declarat de A. S.R.L., s-a reţinut cu titlu definitiv faptul că pârâta (B.) nu a realizat decât partea din extindere ce îi revenea, iar nu şi partea aferentă recurentei, iar o interpretare contrară nu poate fi primită, în sensul că ar exista o clauză prin care B. S.A. s-ar fi obligat să transfere un drept real către societatea reclamantă.

Aşadar, prin hotărârile pronunţate în apel şi recurs în dosarul nr. x/2009, pe lângă faptul că s-a stabilit cu titlu definitiv faptul că acea convenţie încheiată între societatea F. S.R.L. şi B. S.A. nu dă naştere în favoarea acesteia a unui drept de proprietate, s-a stabilit şi faptul că societatea B. a construit doar partea care îi revenea, nu şi cea a societăţii F. S.R.L.

2. Recursul formulat de recurentul-pârât Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, respingerea apelului formulat de reclamanta A. S.R.L., cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii primei instanţe.

A criticat decizia civilă nr. 631/A din 2 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., soluţia instanţei de apel fiind dată cu încălcarea şi aplicarea eronată a prevederilor art. 36 din C. proc. civ. referitoare la calitatea procesuală, precum şi a prevederilor art. 1653 alin. (3) din C. civ. care definesc noţiunea de drepturi litigioase.

Autoarea recursului consideră că în mod greşit Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamantei şi a trimis cauza, spre rejudecare, către prima instanţă, în condiţiile în care, în realitate, reclamanta nu poate avea calitate procesuală activă.

Conform art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.

În prezentul litigiu, chemarea în judecată a Preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş priveşte petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta solicită instanţei să constate nulitatea absolută parţială a Adeverinţei nr. x/12.09.2005 emise de Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş în favoarea unui alt subiect de drept, respectiv a pârâtei din cauza de faţă.

Potrivit regimului general al nulităţii, calitate procesuală activă într-o cauză vizând constatarea nulităţii absolute a unui act o poate avea orice persoană care are un interes legitim.

În speţă, pentru petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, la fel ca şi pentru celelalte capete de cerere, reclamanta încearcă să-şi justifice interesul promovării acţiunii, în baza Convenţiei nr. 500/26.01.2004 încheiată între F. S.R.L. şi B. S.A., prevalându-se şi de contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 623/09.05.2011, încheiat între F. S.R.L. şi reclamantă.

În ceea ce priveşte Convenţia nr. 500/26.01.2004 încheiată între F. S.R.L. şi B. S.A., reclamanta nefiind parte a convenţiei, nu îşi poate justifica calitatea procesuală activă în baza acestei convenţii.

Prin Convenţia nr. 500/26.01.2004, părţile semnatare F. S.R.L. şi B. S.A. au convenit cu privire la efectuarea unor construcţii în baza unui proiect ce viza extinderea magazinului B., urmând ca fiecare dintre părţi să consimtă la intabularea extinderii efectuate de către cealaltă parte.

Aşa cum se poate observa din conţinutul acestei convenţii, A. S.R.L. nu este parte, părţile semnatare ale acesteia fiind societăţile F. S.R.L. şi B. S.A.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu se poate prevala de convenţie, întrucât aceasta produce efecte doar asupra părţilor contractante, nu şi asupra unor terţi.

Prin urmare, din simpla verificare a identităţii dintre persoana reclamantei şi subiectul raportului juridic litigios, rezultă că doar societatea F. S.R.L. ar fi putut învesti instanţa cu cererea de chemare în judecată, întrucât doar aceasta a fost parte a convenţiei menţionate mai sus.

În speţă, nu a existat o cesiune a Convenţiei nr. 500/26.01.2004, obligaţiile societăţii F. S.R.L. nefiind transferate societăţii A. S.R.L.

Pentru aceste argumente, recurentul-pârât apreciază că admiterea de către instanţa de apel a apelului intimatei-reclamante s-a făcut în mod greşit, cu încălcarea normelor de procedură prevăzute la art. 36 din C. proc. civ., referitoare la calitatea procesuală activă.

Recurentul-pârât a mai susţinut faptul că intimata-reclamantă încearcă să îşi justifice calitatea procesuală activă şi în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. 623/09.05.2011, încheiat între F. S.R.L. şi intimata-reclamantă.

Cu toate acestea, prin acest contract de cesiune de drepturi litigioase i-au fost cesionate intimatei-reclamante doar drepturile litigioase din dosarul nr. x/2009 şi, nicidecum, dreptul de proprietate asupra unei părţi din construcţia edificată conform Convenţiei nr. 500/2004.

La finalul litigiului ce format obiectul acestui dosar, ca urmare a pierderii procesului de către reclamantă, contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 623/09.05.2011 şi-a încetat valabilitatea, nemaiexistând drepturi litigioase care să poată fi valorificate de cesionară în temeiul aceleiaşi cesiuni.

Potrivit prevederilor punctului 1 din contractul de cesiune de drepturi litigioase, autentificat sub nr. x/09.05.2011, "cedenta F. S.R.L. cesionează către cesionara A. S.R.L. toate drepturile litigioase principale şi accesorii ce fac obiectul dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ", iar la punctul 2 al acestei convenţii se prevede că "cesiunea se face cu titlu gratuit şi presupune asumarea în viitor, de către cesionară, de la data încheierii convenţiei de faţă, a tuturor obligaţiilor decurgând din purtarea şi administrarea pe mai departe litigiului ce face obiectul dosarului cu nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu toate cheltuielile care le presupun aceste sarcini".

În dosarul anterior, intimata-reclamantă, invocând acest contract, a continuat judecata începută de societatea F. S.R.L., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de convenţie autentică în baza căreia să intabuleze dreptul de proprietate, însă acţiunea sa a fost respinsă definitiv.

În conformitate cu prevederile art. 1653 alin. (3) din C. civ., dreptul este litigios dacă există un proces început şi neterminat cu privire la existenţa şi întinderea sa.

Faţă de aceste prevederi legale, dreptul supus unui proces este litigios până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, dată la care încetează caracterul litigios.

În speţă, în dosarul nr. x/2009, acţiunea continuată de apelantă în temeiul contractului de cesiune drepturi litigioase a fost respinsă definitiv.

Prin urmare, drepturile litigioase ce au făcut obiectul respectivului dosar fiind tranşate în mod irevocabil de instanţe, acestea nu mai au în prezent caracter litigios, astfel că intimata-reclamantă nu mai poate invoca pretenţii noi, întemeiate pe acelaşi contract de cesiune.

Instanţa de apel a dat o interpretare greşită prevederilor art. 1653 alin. (3) din C. civ. atunci când a reţinut că intimata-reclamantă îşi justifică calitatea procesuală activă, întrucât i-a fost transmis un drept de proprietate prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. x/09.05.2011.

În realitate, intimatei-reclamante i-a fost transmis doar un drept litigios, strâns legat de dosarul nr. x/2009, astfel că odată stins acest litigiu, în conformitate cu prevederile art. 1653 alin. (3) din C. civ., a încetat şi dreptul litigios.

La data de 21 aprilie 2022, Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Timiş, Consiliul Judeţean Timiş şi Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat admiterea ambelor recursuri.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a transmis întâmpinare, la aceeaşi dată, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

Recurenţii-pârâţi nu au formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 16 iunie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 octombrie 2022, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 din C. proc. civ., a luat în examinare excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., urmând a o respinge, întrucât din conţinutul cererilor de recurs se pot desprinde critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu poate fi reţinută incidenţa art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursurile în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu preliminar, instanţa supremă reţine că recursurile formulate în cauză conţin, în esenţă, aceleaşi critici formulate împotriva deciziei civile nr. 631/A din 2 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, astfel că, pentru o motivare unitară a soluţiei, va răspunde prin considerente comune ambelor recursuri.

În esenţă, recurenţii-pârâţi S.C. B. şi Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş critică hotărârea instanţei de apel susţinând că în mod greşit Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamantei şi a trimis cauza, spre rejudecare, către prima instanţă, în condiţiile în care, în realitate, reclamanta nu poate avea calitate procesuală activă.

Astfel, s-a arătat că pentru petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, la fel ca şi pentru celelalte capete de cerere, reclamanta S.C. A. S.R.L. încearcă să-şi justifice interesul promovării acţiunii, în baza Convenţiei nr. 500/26.01.2004 încheiată între F. S.R.L. şi B. S.A., prevalându-se şi de contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 623/09.05.2011, încheiat între F. S.R.L. şi reclamantă.

Criticile recurenţilor-pârâţi sunt nefondate, întrucât nu au fost încălcate normele de procedură prevăzute la art. 36 din C. proc. civ., instanţa de apel pronunţând o soluţie legală cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei S.C. A. S.R.L.

Calitatea procesuală reprezintă identitatea care trebuie să existe între părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Această identitate trebuie să se materializeze prin echivalenţa dintre persoana reclamantului şi titularul dreptului, respectiv pârâtul şi cel obligat la respectarea dreptului şi, pe cale de consecinţă, se întruneşte condiţia calităţii procesuale. Altfel spus, prin calitate procesuală se înţelege îndreptăţirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară (legitimatio ad causam).

Capacitatea procesuală (legitimaţia ad processum) reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacităţii civile din dreptul civil material, definită ca fiind acea parte a capacităţii juridice a persoanei care constă în capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile civile şi de a avea şi a-şi asuma obligaţii civile, prin încheierea de acte juridice. Persoana care are capacitate de folosinţă în sens material are şi capacitate procesuală în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale.

Pe de altă parte, calitatea procesuală (legitimaţia ad causam) semnifică titlul care conferă unei persoane puterea de a aduce în justiţie dreptul a cărui sancţiune o cere. Ea este traducerea procesuală a calităţii de titular al dreptului, puterea în virtutea căreia o persoană exercită acţiunea în justiţie, mai precis, puterea de a acţiona în justiţie, justificată de un interes personal şi direct.

Se impune a se face următoarea precizare: calitatea procesuală nu este pur şi simplu "titlul" sub care o persoană figurează în proces, ci "puterea" de a acţiona în justiţie.

Ca atare, calitatea procesuală activă presupune, aşa cum în mod judicios a statuat şi instanţa de apel, existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecăţii. Reclamantul este persoana fizică sau juridică care pretinde că un drept sau un interes al său i-a fost încălcat sau nesocotit şi care cere realizarea sau valorificarea acestuia pe cale judiciară.

În speţă, pentru a hotărî în privinţa calităţii procesuale active, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a fost parte la Convenţia nr. 500/2004 şi că obiectul contractului de cesiune de drepturi litigioase a fost reprezentat de drepturile litigioase principale şi accesorii care au făcut obiectul dosarului nr. x/2009, dosar soluţionat irevocabil de către instanţele de judecată.

Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a concluzionat în sensul că drepturile astfel dobândite nu mai au în prezent caracter litigios, reţinând, totodată, că reclamanta nu a invocat în cuprinsul acţiunii drepturi distincte, de natură reală, izvorâte strict din calitatea sa de coproprietar al clădirii.

Sub un prim aspect, Curtea de Apel Timişoara a constatat că, analizând condiţia calităţii procesuale active în persoana reclamantei, prima instanţă nu s-a raportat la fiecare capăt de cerere în parte, deoarece nu a analizat această cerinţă din perspectiva modalităţii în care raportul juridic a fost dedus judecăţii, respectiv a naturii juridice a acţiunii ce face obiectul fiecărui capăt de cerere.

Contrar celor susţinute pe calea întâmpinărilor la apel, instanţa de prim control judiciar a constatat că reclamanta S.C. A. S.R.L. nu a invocat dreptul său de proprietate asupra părţii din etajul al IV-lea al imobilului B. ca izvor direct, respectiv ca temei al dreptului afirmat pe calea acţiunii deduse judecăţii, ci pentru a lămuri situaţia de fapt, reclamanta a arătat că a dobândit de la aceeaşi S.C. F. S.R.L. dreptul de proprietate şi asupra părţii din etajul al IV-lea (constând în E.), drept dobândit în perioada edificării extinderii imobilului cu etajul al V-lea. Aşa cum rezultă din conţinutul art. 36 C. proc. civ., pentru a se reţine ca fiind îndeplinită cerinţa calităţii procesuale active, necesară este existenţa identităţii dintre persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat, această condiţie fiind totodată suficientă din perspectiva condiţiilor de exercitare a acţiunii civile, prevăzute la art. 32 C. proc. civ.. Condiţia calităţii procesuale active a reclamantei S.C. A. S.R.L. apare ca fiind îndeplinită, deoarece aceasta se prevalează de un act juridic prin care a dobândit, ca drept litigios, dreptul pe care îl afirmă în cadrul acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2019

În perfect acord cu dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., instanţa de prim control judiciar a reţinut că existenţa sau inexistenţa acestui drept în patrimoniul reclamantei constituie o chestiune de fond, iar nu una ce ţine de condiţiile de acces la instanţă.

Din considerentele sentinţei tribunalului reiese că, în demersul său de stabilire a calităţii procesuale active, prima instanţă a subsumat acestei condiţii chestiunea existenţei/inexistenţei dreptului litigios dobândit de către reclamantă prin contractul de cesiune de creanţă, constatând inexistenţa acestuia, ca urmare a simplului fapt că litigiul, pe parcursul căruia a fost încheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase şi în raport de care dreptul litigios transmis a fost individualizat, a fost soluţionat irevocabil, astfel că dreptul nu mai este de natură litigioasă.

O atare analiză este cel puţin incompletă de vreme ce din considerentele sentinţei tribunalului nu reiese că această concluzie s-a desprins în urma interpretării contractului prin care dreptul litigios a fost transmis, pentru a stabili obiectul şi efectele acestuia, considerentele hotărârilor judecătoreşti prin care a fost soluţionat irevocabil dosarul nr. x/2009 fiind, la rândul lor, ignorate, ceea ce a şi condus la o abordare disociată a celor două acte de care s-a prevalat reclamanta, respectiv Convenţia nr. 500/2004 şi Contractul de cesiune de drepturi litigioase.

În această din urmă privinţă, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că acţiunea iniţiată de S.C. F. S.R.L. şi continuată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a fost respinsă în considerarea unui fine de neprimire şi anume neîntrunirea condiţiilor pentru promovarea unei acţiuni în prestaţie tabulară, acţiune pentru care reclamanta a optat în ideea valorificării drepturilor sale pretinse în temeiul Convenţiei nr. 500/2004.

Aşadar, în dosarul nr. x/2009, instanţele nu au stabilit că reclamanta nu a dobândit nici un drept în temeiul Convenţiei nr. 500/2004, ci doar că mijlocul juridic ales pentru realizarea drepturilor pretinse nu a fost cel adecvat.

Înalta Curte constată că recurenţii-pârâţi S.C. B. şi Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş au reiterat în calea de atac a recursului, argumentele expuse prin întâmpinările depuse la dosarul Curţii de Apel Timişoara, arătând că reclamanta S.C. A. S.R.L. nu justifică calitatea procesuală activă în dosarul de faţă, nici în baza Convenţiei nr. 500/26.01.2004 încheiată între F. S.R.L. şi B. S.A., nici în temeiul contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. 623/09.05.2011, încheiat între F. S.R.L. şi reclamantă.

Procedând în această manieră recurenţii au ignorat faptul că toate aceste susţineri au primit un răspuns specific din partea instanţei de prim control judiciar şi că, prin urmare, motivele de recurs ar fi trebuit raportate la considerentele hotărârii atacate, pentru a răspunde exigenţelor acestei căi extraordinare de atac în reformare.

O altă critică supusă analizei se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, sens în care recurenţii-pârâţi au redat conţinutul dispoziţiilor art. 1653 alin. (3) din C. civ. potrivit cărora "dreptul este litigios dacă există un proces început şi neterminat cu privire la existenţa sau întinderea sa".

Faţă de aceste prevederi legale, recurenţii au apreciat că dreptul supus unui proces este litigios până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, dată la care încetează caracterul litigios. În speţă, acţiunea continuată de apelanta S.C. A. S.R.L. în temeiul contractului de cesiune drepturi litigioase autentificat sub nr. x/09.05.2011 a fost respinsă definitiv în dosarul nr. x/2009. Prin urmare, drepturile litigioase ce au făcut obiectul respectivului dosar fiind tranşate în mod irevocabil de instanţe, acestea nu mai au în prezent caracter litigios, astfel că intimata-reclamantă nu mai poate invoca pretenţii noi, întemeiate pe acelaşi contract de cesiune.

Răspunzând acestor critici, Înalta Curte arată că invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în recurs şi identificarea unei norme de drept material nu este suficientă pentru a contura încălcarea legii prin hotărârea atacată în lipsa oricărui efort al părţii de a demonstra în ce a constat greşeala instanţei inferioare. Un atare procedeu nu poate reprezenta în sine un motiv de casare şi nici nu obligă instanţa de recurs la o evaluare din oficiu a aplicării legii; examinarea recursului nu presupune de plano, o rejudecare a cauzei, ci numai analiza pretinselor greşeli de judecată care, prin modul lor de argumentare, fac posibilă încadrarea motivelor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În realitate, criticile subsumate acestui caz de nelegalitate tind să demonstreze tot lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.

Se cuvine subliniat, în final, că recurenţii nu au criticat aplicarea greşită a legii, ci aplicarea legii la o situaţie de fapt pe care o consideră eronată, aşa încât, pe baza celor expuse, expunerile recurenţilor nu se pot integra în controlul de legalitate solicitat prin recurs.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de recurenţii-pârâţi S.C. B. şi Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş împotriva deciziei civile nr. 631/A din 2 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) din acelaşi cod, recurenţii-pârâţi S.C. B. şi Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş vor fi obligaţi, în solidar, la plata sumei de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., conform documentelor justificative aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi S.C. B. şi Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş împotriva deciziei civile nr. 631/A din 2 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondate.

Obligă recurenţii-pârâţi S.C. B. şi Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, în solidar, la plata sumei de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.