Recusal and costs imposed on prosecutor for conflict of interest

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

La data de 17 aprilie 2018 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, sub nr. x/2018, cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin sentinţa arbitrală nr. 68 din 31 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă cu privire la primul capăt de cerere din acţiunea arbitrală; s-a respins ca prescris capătul de cerere, prin care s-au solicitat diferenţe de curs valutar; s-a admis, în parte, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă cu privire la capătul de cerere nr. x; s-au respins ca prescrise pretenţiile în cuantum de 432.004,98 RON, reprezentând dobândă penalizatoare; s-a admis, în parte, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de reclamantă cu privire la capătul nr. 1 al cererii reconvenţionale; s-au respins ca prescrise pretenţiile aferente perioadei ianuarie 2014 - mai 2015, reprezentând dobândă penalizatoare pentru avansul nerestituit conform contract; s-a admis, în parte, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de reclamantă cu privire la capătul nr. 2 al cererii reconvenţionale; s-au respins ca prescrise pretenţiile în cuantum de 244.482,30 RON, reprezentând comision de utilizare plătit către BERD; s-a respins ca nefondată cererea reconvenţională (capetele de cerere pentru care nu s-a dispus constatarea suspendării de drept sau respingerea ca prescrise); s-au disjuns capetele de cerere ale cererii arbitrale pentru care s-a constatat îndeplinirea condiţiilor răspunderii contractuale ce formează dosarul nr. x/2019.

Împotriva hotărârii arbitrale, la data de 2 decembrie 2019, pârâtul Municipiul Sfântul Gheorghe a formulat acţiune în anulare, prin care a solicitat să se dispună anularea/desfiinţarea în parte a hotărârii atacate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2019, la data de 5 decembrie 2019.

Prin încheierea din 8 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a IV-a civile a Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2020, la data de 30 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a IV-a civile a Curţii de Apel Bucureşti, invocată din oficiu, dosarul fiind trimis spre repartizare aleatorie Secţiilor a V-a sau a VI-a civile ale Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a VI-a civile a Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2020, la data de 16 octombrie 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 3 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondată acţiunea în anulare formulată de MUNICIPIUL SFÂNTUL GHEORGHE împotriva sentinţei arbitrale nr. 68/31.10.2019, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe, recurentul-pârât MUNICIPIUL SFÂNTUL GHEORGHE a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 2 septembrie 2021.

Recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, să se dispună admiterea acţiunii în anulare astfel cum a fost formulată.

S-a arătat că obiectul acţiunii arbitrale îl reprezintă solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L. de obligare a pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe la plata unor sume datorate, potrivit contractului nr. x/2011 şi daune-interese rezultate din neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale, după cum urmează:

i) diferenţa de curs valutar în cuantum de 224.045,36 RON;

ii) dobânda legală penalizatoare între profesionişti în cuantum de 931.816,55 RON, calculată de la data scadenţei obligaţiilor şi până la 31 martie 2018, precum şi până la data achitării efective;

iii) contravaloarea indexării pentru certificatele interimare de plată nr. x, 10, 11, 12 şi 13 în cuantum de 661.807,83 RON;

iv) diferenţa de curs valutar în cuantum de 179.136,18 RON pentru restituirea avansului rambursat în luna martie 2016;

v) beneficiul nerealizat pentru necontinuarea/neexecutarea integrală a contractului (lucrările de reabilitare râmase neexecutate + lucrările de mentenanţă PMMR neexecutate, în cuantum total de 4.480.287,41 euro):

- în principal, suma de 12.909.585,49 RON;

- în subsidiar, suma de 2.800.926,33 RON;

precum şi solicitarea pârâtului din cadrul cererii reconvenţionale, dobânda penalizatoare pentru avansul acordat prestatorului şi nerestituit în termenul de 24 luni prevăzut în contract; comisionului de neutilizare de 0,5%, plătit către BERD, la care se adaugă daune morale.

În faţa Tribunalului Arbitral, în cadrul dosarului nr. x/2018, dar şi în faţa Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2020, s-a învederat că raportul litigios între A. S.A. şi Municipiul Sfântu Gheorghe s-a născut ca urmare a acţiunii unei autorităţi a Statului Român, respectiv a acţiunii Camerei de Conturi a Judeţului Covasna, care a desfăşurat un audit în primăvara anului 2014, având ca obiect "controlul situaţiei privind gradul de îndatorare a bugetului local, a destinaţiei şi modului de utilizare a împrumuturilor Cod 7093 - aferent perioadei 2010-2013", fiind emisă decizia nr. 16/14.05.2014.

Starea de fapt şi de drept stabilită de Curtea de Conturi, prin decizia nr. 16/2014, menţinută de Tribunalul Covasna, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 95 din 5 februarie 2016 prin respingerea acţiunii în anulare a Municipiului Sfântu Gheorghe (dosar nr. x/2014) şi prin decizia civilă nr. 990/R/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a intrat în puterea lucrului judecat.

Tribunalul arbitral nu a avut în vedere toate circumstanţele cauzei, încălcând astfel prevederile imperative ale art. 30 din Regulile de Procedură Arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

În concret, recurentul-pârât a susţinut faptul că Tribunalul Arbitral nu a ţinut cont de acţiunea Curţii de Conturi şi de efectele acesteia asupra raportului contractual dintre UAT Municipiul Sfântu Gheorghe şi Asocierea A. S.R.L.

Curtea de Apel Bucureşti s-a limitat la a face o lungă prezentare a considerentelor expuse de Tribunalul Arbitral şi nu a avut în vedere faptul că anumite aspecte au fost tranşate prin hotărâre judecătorească, iar chestiunile dezlegate au intrat în puterea lucrului judecat.

Hotărârea pronunţată este nelegală, întrucât instanţa de judecată a încălcat prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".

Cu toate că hotărârea anterior menţionată este defavorabilă pârâtului, totuşi anumite aspecte din considerentele acesteia au intrat în puterea de lucru judecat.

Având în vedere considerentele sentinţei civile nr. 95/05.02.2016, pronunţate de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. x/2014, care au intrat în puterea lucrului judecat, recurentul-pârât consideră că nicio altă instanţă sau instituţie cu activitate jurisdicţională nu va putea da o altă interpretare clauzelor contractuale referitoare la recuperarea avansului.

Tribunalul Arbitral a dat însă o interpretare diferită clauzei contractuale privind recuperarea avansului, în sensul că a considerat că avansul nu trebuie recuperat în termenul primelor 24 de plăţi lunare.

Această susţinere se întemeiază pe faptul că nu s-a contestat Recomandarea B., reţinând:

"în esenţă, recomandarea emisă de expert a fost în sensul că:

- Avansul va fi recuperat conform contractului, prin intermediul primelor 24 de plăţi lunare, iar nu în termen de 24 de luni de la semnarea contractului.

- Din fiecare din aceste 24 de plăţi lunare, se reţine un procent de 20% până la restituirea întregului avans, iar nu de 15%.

- Aceste reţineri sunt valabile până la rambursarea sumei totale plătite, cu titlu de avans, iar nu pe întreaga perioadă contractuală".

Faţă de aceste reţineri de la pagina 22 a hotărârii arbitrale, Tribunalul Arbitral a concluzionat, în mod greşit, că aceste plăţi lunare de fapt nu se fac lunar şi că pretenţiile pârâtului sunt în contradicţie cu recomandarea B..

Concluzia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti.

În opinia recurentului-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe, nu există nicio contradicţie.

Sintagma "plăţi lunare" arată clar că plăţile se fac succesiv, lună de lună, iar nu pe parcursul întregului contract. La calculul termenului se are în vedere data plăţii avansului, iar începând cu această dată plăţile trebuiau să se facă lună de lună, precum şi recuperarea avansului. Această interpretare este în acord cu prevederile contractuale şi cu Recomandarea B. şi este în contradicţie cu interpretarea dată de Tribunalul Arbitral, care, în mod greşit, a stabilit că primele 24 de plăţi lunare nu sunt echivalente cu 24 de luni de la plata avansului.

Prin considerentele sentinţei civile nr. 38/2021 s-a încălcat puterea de lucru judecat invocată de pârâtul Municipiul Sfântul Gheorghe şi s-a reţinut greşita interpretare a sintagmei "plăţi lunare" a Tribunalului Arbitral, aspecte care atrag nelegalitatea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

Obligaţia Municipiului Sfântul Gheorghe de recuperare a avansului a fost tranşată definitiv.

Recurentul-pârât apreciază că este inadmisibil ca o instanţă de judecată să interpreteze sintagma "plăţi lunare", în sensul că aceste plăţi nu trebuie să se facă lună de lună.

Dacă Curtea de Apel Bucureşti ar fi interpretat corect sintagma "plăţi lunare" ar fi putut să constate că aceste plăţi trebuiau efectuate lună de lună, în baza situaţiilor de lucrări, conform contractului dintre părţi, iar dacă nu au fost înaintate situaţiile de lucrări cu facturi care să conţină şi restituirea avansului, este din cauză că aceste lucrări practic nu au fost efectuate lunar, fapt care a avut efect direct întârzierea în recuperarea avansului, culpa datorându-se exclusiv părţii adverse.

În acest context, obligarea pârâtului la plata diferenţei de curs valutar, nu are suport juridic, iar hotărârea pronunţată este nelegală.

Instanţa de judecată face o confuzie între autoritatea de lucru judecat, care potrivit legii presupune tripla identitate de părţi, de obiect şi de cauză şi puterea lucrului judecat care nu presupune această triplă identitate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 613 alin. (4) şi art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. (prin C.) a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, anularea acestuia, în temeiul prevederilor art. 489 din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 10 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La data de 25 mai 2022, recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe a transmis note scrise, la care a anexat sentinţa arbitrală nr. 23 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2019, disjuns din dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din 26 mai 2022, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.; a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe împotriva sentinţei civile nr. 38 din 3 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, stabilindu-se termen la data de 6 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac.

Analizând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prioritar, se impune precizarea că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o sentinţă pronunţată în temeiul art. 613 din C. proc. civ., prin care a fost soluţionată o acţiune în anulare formulată împotriva unei hotărâri arbitrale.

Rezultă că recursul formulat în cauză este supus unor limite deduse din natura juridică a acţiunii în anulare, care constituie o cale specială de atac împotriva unei hotărâri arbitrale definitive şi executorii, ce poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., acestea fiind de strictă interpretare şi neputând fi extinse prin analogie.

Aceste motive vizează, în ansamblu, condiţiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înţelegerea părţilor concretizată prin convenţia arbitrală şi cauzele de nelegalitate expres stabilite de lege.

Acţiunea în anulare nu reprezintă o veritabilă cale de atac împotriva hotărârii arbitrale, întrucât nu declanşează un control devolutiv, de fond, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată în arbitraj.

Cu alte cuvinte, scopul acţiunii în anularea hotărârii arbitrale nu este de a se verifica modul în care tribunalul arbitral a judecat pretenţiile ce i-au fost deduse spre soluţionare, stabilirea situaţiei de fapt, interpretarea probatoriului şi nici raţionamentul avut în vedere la pronunţarea soluţiei, sentinţa arbitrală neputând fi atacată din această perspectivă.

Pe de altă parte, recursul împotriva sentinţei prin care s-a respins acţiunea în anulare rămâne supus exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. şi obligă recurentul să prezinte, punctual, critici de nelegalitate împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel, numai acestea fiind admisibile şi având vocaţia de a fi examinate de instanţa de recurs, în condiţiile art. 483 alin. (3) din acelaşi cod.

În egală măsură, pe calea recursului, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acţiunii în anulare, astfel cum s-a statuat prin considerentul 66 din decizia nr. 1/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 284/24.03.2022.

Având în vedere aceste considerente prealabile, se va proceda la examinarea motivelor de recurs în limitele prevăzute de lege.

Înalta Curte, evaluând criticile din memoriul de recurs, circumscrise de parte, simultan, mai multor motive de nelegalitate, constată că, sub aparenţa incidenţei cazurilor de casare invocate, recurentul reiterează în bună parte motivele formulate în cadrul acţiunii în anulare, motive care, la rândul lor, au vizat reevaluarea, în ansamblu, a litigiului pe fond, din perspectiva temeiniciei hotărârii arbitrale.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut curtea de apel, acţiunea în anulare nu reprezintă o cale devolutivă şi de reformare, deoarece nu poate avea ca finalitate modificarea totală sau parţială a hotărârii, ci doar anularea, pentru motive ce nu ţin de fondul litigiului dintre părţi, ci de aspecte extrinseci, procedurale.

În cauză, părţile, optând pentru arbitraj, ca sistem de justiţie alternativă, în detrimentul jurisdicţiei de drept comun, s-au supus automat aplicării regulilor de procedură specifice arbitrajului, atât în ceea ce priveşte soluţionarea propriu-zisă a cererii de arbitrare, cât şi referitor la căile de atac prevăzute de lege şi limitele judecării acestora.

Susţinerile recurentului-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe se circumscriu ipotezei de la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., dat fiind că autorul căii extraordinare de atac deduce verificării modalitatea în care curtea de apel a dezlegat motivul acţiunii în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din acelaşi cod.

Deşi a menţionat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu a indicat în concret normele legale de drept material pretins încălcate, iar dezvoltarea de ansamblu a criticilor din memoriul de recurs nu face posibilă decelarea unei astfel de încălcări. De aceea, critica este apreciată ca pur formală şi fără aptitudinea de a atrage controlul judiciar din perspectiva motivului de casare ce vizează încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Autorul căii de atac a mai susţinut faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului; faţă de această susţinere, Înalta Curte constată că se impută Curţii de Apel Bucureşti încălcarea unui principiu fundamental al procesului civil, aspect ce poate fi încadrat în motivul de casare ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că invocarea prevederilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. s-a făcut pur formal, întrucât recurentul nu a dezvoltat critici din care să rezulte modalitatea în care a procedat instanţa de apel determinând încălcarea principiului invocat, astfel că instanţa supremă nu are niciun reper pentru examinarea legalităţii deciziei din această perspectivă, motiv pentru care, va înlătura şi această critică.

Recurentul-pârât a mai susţinut faptul că Tribunalul Arbitral nu a ţinut cont de acţiunea Curţii de Conturi şi de efectele acesteia asupra raportului contractual dintre UAT Municipiul Sfântu Gheorghe şi Asocierea A. S.R.L. Curtea de Apel Bucureşti s-a limitat la a face o lungă prezentare a considerentelor expuse de Tribunalul Arbitral şi nu a avut în vedere faptul că anumite aspecte au fost tranşate prin hotărâre judecătorească, iar chestiunile dezlegate au intrat în puterea lucrului judecat.

Aşadar, în opinia recurentului, starea de fapt şi de drept stabilită de Curtea de Conturi, prin decizia nr. 16/2014, menţinută de Tribunalul Covasna, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 95 din 5 februarie 2016 prin respingerea acţiunii în anulare a Municipiului Sfântu Gheorghe (dosar nr. x/2014) şi prin decizia civilă nr. 990/R/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a intrat în puterea lucrului judecat.

Criticile formulate de recurent sub acest aspect sunt nefondate.

Înalta Curte reaminteşte că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi ea presupune tripla identitate (de părţi, obiect şi cauză); a doua operează când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv şi reflectă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, care nu mai pot fi contrazise şi care se impun într-un alt proces aflat în legătură cu cel anterior.

În acest context, Înalta Curte subliniază că doar încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat se circumscrie motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., nu şi încălcarea efectului pozitiv. Această concluzie este demonstrată de soluţia pe care art. 497 teza finală din C. proc. civ. o reglementează, text legal potrivit căruia, atunci când casarea intervine pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat, "cererea se respinge ca inadmisibilă" - măsură justificată doar în cazul efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, al cărui rost este cel de a opri a doua judecată.

În cazul încălcării efectului pozitiv, ignorarea modului în care, anterior, au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi conturează o critică ce se subsumează ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că a doua critică supusă analizei, pe calea acţiunii în anulare, a vizat încălcarea de către tribunalul arbitral a dispoziţiilor art. 30 din Regulile de Procedură Arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în sensul că nu a ţinut cont şi nu a dat efect constatărilor Curţii de Conturi din cadrul deciziei nr. 16/14.05.2014, rămasă definitivă prin sentinţa civilă nr. 95/05.02.2016 a Tribunalului Covasna, prin care s-a stabilit că este legală obligaţia reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sfântu Gheorghe de recuperare a avansului achitat asocierii.

Sub acest aspect, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în mod corect, că instanţa arbitrală a analizat decizia Curţii de Conturi nr. 16/2014, statuând că nici măsurile luate prin actul administrativ individual emis de această entitate, nici hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul controlului de legalitate a actului nu sunt opozabile şi obligatorii faţă de terţi, ci doar faţă de autoritatea publică controlată. În acest context, Curtea a ajuns la concluzia că instanţa arbitrală a procedat corect la examinarea apărărilor şi opiniilor părţilor referitoare la modul în care trebuia restituit avansul şi termenele în care urma să se realizeze acest lucru.

Înalta Curte mai constată că susţinerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva sentinţei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi exprimate în acţiunea în anulare, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

De altfel, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară; în fapt, aceleaşi motive au fost deduse curţii de apel spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste faptul că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte.

Contrar celor susţinute prin recursul formulat, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare nu a făcut o confuzie între autoritatea de lucru judecat şi puterea lucrului judecat.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în mod corect, faptul că sentinţa civilă nr. 95 din 5 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. x/2014, nu se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu prezenta cauză, câtă vreme nu există identitate de obiect, părţi şi cauză între cele două litigii, respectiv cel de pe rolul Tribunalului Covasna şi cel de pe rolul arbitrajului.

Pe de o parte, art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, în manifestarea sa de excepţie procesuală, de natură a opri a doua judecată, în măsura în care este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Întrucât nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, se dovedeşte a fi legală statuarea Curţii de Apel Bucureşti, potrivit căreia nu se poate reţine principiul autorităţii de lucru judecat, ca efect al unei hotărâri judecătoreşti.

Pe de altă parte, art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Conform acestui text de lege, hotărârea judecătorească ce statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, autoritate de lucru judecat ce priveşte atât dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină.

Autoritatea lucrului judecat are la bază regula conform căreia o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.

În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, se reţine că efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti.

Cu privire la acest aspect, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în mod judicios, că nu poate fi avută în vedere nici puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 95/05.02.2016 a Tribunalului Covasna, întrucât în cauza cu nr. x/2014 nu a fost parte pârâta A. S.R.L.

În plus, Curtea a arătat că Tribunalul Covasna nu a analizat expres modalitatea în care prevedea contractul restituirea avansului, statuând doar că acesta s-ar recupera pe o perioadă de 24 luni, fără a se referi şi la momentul de la care ar curge obligaţia de plată. Aceasta, deoarece instanţa de contencios administrativ a reţinut, în esenţă, că reclamanta a recunoscut, cu ocazia controlului de legalitate, faptul că nu a recuperat diferenţa de avans şi se angajează să o facă, motiv pentru care, nu se mai putea contesta măsura dispusă de Curtea de Conturi.

Cu alte cuvinte, nu s-ar putea invoca puterea de lucru judecat a considerentelor sentinţei Tribunalului Covasna cu privire la modul de recuperare al avansului şi cum se calculează termenul de restituire atât timp cât instanţa nu a tranşat în mod clar această chestiune. Prin urmare, instanţa arbitrală era în măsură să examineze prevederile contractuale şi să stabilească în ce termene şi în ce condiţii urma să aibă loc recuperarea avansului, raportul Curţii de Conturi nefiind un act obligatoriu faţă de societatea A. S.R.L.

Aşadar, criticile subscrise de parte motivului de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor imperative ale legii, au primit un răspuns specific din partea curţii de apel.

Se cuvine a fi menţionat faptul că puterea lucrului judecat este o prezumţie legală, care operează atunci când, într-un al doilea proces, trebuie dezlegată o problemă soluţionată anterior, presupunând identitate de chestiuni juridice litigioase.

În cauză, neexistând identitate de chestiuni juridice litigioase, întrucât sentinţa invocată nu priveşte acelaşi raport juridic generator de drepturi şi obligaţii, nu se poate reţine puterea de lucru judecat a acesteia, în sensul că nu ar putea fi contrazisă, întrucât ceea ce a fost judecat ar exprima adevărul juridic al raporturilor analizate în prezentul dosar.

Nu în ultimul rând, se constată că, prevalându-se de o hotărâre obţinută într-un alt litigiu, în care s-a judecat alt raport juridic, în realitate, recurentul contestă temeinicia hotărârii arbitrale şi repune practic în discuţie fondul litigiului în încercarea de a obţine o eventuală reevaluare a faptelor şi a actelor deduse arbitrajului.

Or, art. 608 alin. (1) din C. proc. civ. nu permite instanţei învestite cu judecarea acţiunii în anulare să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluţionat pricina în fond, în fapt sau în drept.

În concluzie, statuând asupra caracterului nefondat al criticilor aduse de recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe sentinţei recurate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe la plata sumei de 7.066,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe împotriva sentinţei civile nr. 38 din 3 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe la plata sumei de 7.066,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.