Limitation of the civil procedural delay remedy: timeliness of appellate critique of first-instance expert evidence does not constitute a procedural exception requiring prior independent ruling.

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 06 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Piteşti, formulate de petenţii A. şi B..

Pentru a hotărî astfel, raportat la conţinutul contestaţiei formulate în cauză, curtea de apel a reţinut că proba cu expertiză a fost pusă în discuţie, din oficiu, de către instanţa de apel, iar nu ca urmare a solicitării apelantului, la primul termen de judecată (16.02.2021), la care niciuna dintre părţi nu a fost prezentă, iar soluţia de admitere a probei a fost motivată, acordându-se mai multe termene de judecată în vederea întocmirii raportului de expertiză.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii susţinută de contestatori, a apreciat că aceasta nu reprezintă o veritabilă excepţie de procedură (tardivitatea), întrucât nu se invocă, raportat la anumite obiecţiuni la un raport de expertiză întocmit la un termen anterior, în faţa instanţei ce a dispus administrarea probei, ci referitor chiar la motivele de apel formulate de partea adversă, prin care s-au adus critici şi raportului de expertiză efectuat în dosarul de primă instanţă, urmând a fi analizate de către instanţa de apel la momentul soluţionării apelului.

Ca atare, raportat la soluţiile pe care instanţa de apel le poate adopta, conform dispoziţiilor art. 480 din C. proc. civ., nu poate fi acceptată soluţia solicitată de petenţi, respectiv respingerea, anterior soluţionării apelului, a unuia dintre motivele de apel ca fiind tardiv formulat.

În consecinţă, s-a reţinut că instanţa de apel nu şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege.

Împotriva încheierii de şedinţă din 06 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, petenţii A. şi B. au formulat plângere, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 aprilie 2022, sub nr. x/2019/a1, fiind repartizată aleatoriu, spe soluţionare, completului nr. 2.

În motivarea căii de atac, petenţii au arătat că în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Piteşti, au solicitat instanţei să se pronunţe, în mod procedural, asupra excepţiei tardivităţii formulării de critici/obiecţiuni împotriva raportului de expertiză întocmit în primă instanţă, în condiţiile în care instanţa avea această obligaţie.

Contrar celor reţinute în încheierea din 06 aprilie 2022, excepţia tardivităţii reprezintă mijlocul procedural prin care se poate invoca decăderea apelantei din dreptul de a mai formula, direct în apel, critici/obiecţiuni împotriva raportului de expertiză întocmit la prima instanţă, care a fost depus în termenul legal la dosar, însă instanţa de apel nu a pus în discuţie şi nici nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii, întrucât decăderea reclamată nu operează de drept, ci trebuie pronunţată de instanţă.

În ceea ce priveşte modalitatea de invocare a acestei excepţii, petenţii au recunoscut că excepţia reclamată nu a fost invocată prin întâmpinarea la apel, însă, în conformitate cu prevederile art. 208 alin. (2) din C. proc. civ., excepţiile de ordine publică pot fi invocate oricând în cursul judecăţii, şi nu doar prin întâmpinare, excepţia tardivităţii fiind o astfel de excepţie în condiţiile în care norma de drept încălcată (art. 328 din C. proc. civ.) este o normă de ordine publică. În acest sens, este de arătat că termenul în care se pot formula obiecţiuni împotriva raportului de expertiză este un termen legal imperativ (absolut), sancţiunea decăderii fiind în mod expres prevăzută de lege, norma de drept ocrotind un interes de ordine publică (asigurarea celerităţii procesului civil) şi nu un interes privat; atât jurisprudenţa în materie, dar şi literatura de specialitate sunt unanim de acord că decăderea poate fi invocată în această situaţie de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice stadiu al procesului.

Au susţinut petenţii că prin încheierile de şedinţă din 04 august 2021 şi 27 septembrie 2021 s-a consemnat că "suplimentarea probatoriului a fost dispusă de instanţă din oficiu, iar nu în considerarea motivelor de apel expres formulate", argument însuşit în mod neîntemeiat şi de instanţa învestită cu solutionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului, însă suplimentarea probatoriului s-a făcut prin luarea în considerare a criticilor formulate de apelantă în cererea de apel, aspect consemnat în încheierea de şedinţă din 16 februarie 2021.

Au precizat că nu contestă dreptul instanţei de a dispune din oficiu suplimentarea probatoriului în apel, astfel cum este prevăzut de art. 479 alin. (2) din C. proc. civ., însă, circumstanţiat de art. 479 alin. (1) din C. proc. civ., care consacră dreptul instanţei de apel de a verifica stabilirea situaţiei de fapt si aplicarea legii de prima instanţă, inclusiv cu privire la probe, în limitele cererii de apel.

Cu alte cuvinte, dacă apelanta nu formulează nici un fel de critici cu privire la vreuna din probele administrate de prima instanţă, nici instanta de apel nu poate, din oficiu, să dispună refacerea probelor, întrucât ar fi încălcate prevederile art. 479 alin. (1) din C. proc. civ. ce reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii şi a principiului tantum devolutum quantum appelatum.

Petenţii au arătat că apelanta nu a solicitat încuviintarea sau refacerea vreunei probe, ci doar reevaluarea probatoriului deja administrat, formulând direct prin cererea de apel critici împotriva raportului de expertiză întocmit în primă instanţă, iar instanta de apel, din oficiu, prin luarea în considerare a acestor critici, aspect consemnat în încheierea de şedinţă din 16 februarie 2021, a dispus suplimentarea probatoriului în cauză, deşi criticile aduse prin cererea de apel raportului de expertiză sunt tardiv formulate.

Or, curtea de apel a făcut o gravă confuzie atunci când a reţinut că aceste critici reprezintă un motiv de apel c ear urma să fie analizat la momentul soluţionării apelului, iar nu anterior, nefiind posibilă respingerea unei critici ca tardiv formulate anterior soluţionării apelului, atât timp cât solicitarea petenţilor nu a fost aceea de a se constata tardivitatea motivului de apel, ci tardivitatea criticilor aduse direct prin cererea de apel raportului de expertiză întocmit în primă instanţă.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, dar şi faţă de motivele formulate pe calea contestaţiei privind tergiversarea procesului, au solicitat admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată, şi stabilirea unui termen la care instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2019 să pună în discuţie şi să se pronunţe asupra excepţiei tardivităţii formulării de critici/obiecţiuni de către apelantă împotriva raportului de expertiză întocmit în primă instanţă, excepţie invocată de petenţi în calea de atac a apelului şi asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.

În drept, a fost invocat art. 525 C. proc. civ.

Prin precizările depuse la data de 09 mai 2022, petenţii au arătat că alegerea petentei de a formula critici/obiecţiuni în termenul legal împotriva raportului de expertiză în faţa primei instanţe reprezintă o manifestare de voinţă irevocabilă care a produs efecte juridice. În continuare, au reiterat aspectele ce ţin de excepţia tardivităţii formulării de critici/obiecţiuni de către apelantă împotriva raportului de expertiză întocmit în primă instanţă, expuse în plângerea formulată în cauză.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed:

Contestaţia privind tergiversarea procesului a fost reglementată de legiuitor drept remediu procesual care să dinamizeze judecarea cauzei, pe de o parte, prin identificarea situaţiilor în care instanţa nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce ţin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanţii la proces sau nu şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil, această procedură fiind subsumată scopului de a se asigura, în condiţiile legii, luarea măsurilor necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.

Aşadar, scopul instituirii acestei proceduri a fost acela de a se remedia rapid şi eficient situaţiile în care judecarea cauzei stagnează fie din motive neimputabile instanţei, fie din motive imputabile instanţei - atunci când nu a luat măsurile legale necesare pentru accelerarea procesului, nu a efectuat lucrările cauzei în termenul defipt de lege sau a stabilit termene judiciare inadecvate etc.

Aspectele reclamate de petenţi prin plângerea formulată vizează, în esenţă, nepronunţarea instanţei de apel, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., asupra excepţiei tardivităţii formulării criticilor/obiecţiunilor de către apelanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva raportului de expertiză întocmit la prima instanţă, excepţie de ordine publică ce poate fi invocată oricând în cursul procesului şi nu doar prin întâmpinare; s-a mai susţinut de către petenţi că măsura suplimentării probatoriului, dispusă din oficiu, s-a realizat în considerarea criticilor formulate în cadrul cererii de apel, cu încălcarea prevederilor art. 479 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prisma argumentelor expuse, Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din 06 aprilie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a reţinut că tardivitatea, în forma invocată de către petenţi, s-a raportat la pretinse obiecţiuni ale părţii adverse la raportul de expertiză efectuat în cauză; or, în cauză, instanţa de apel a pus în discuţie din oficiu administrarea acestei probe, la primul termen de judecată în calea de atac - 16 februarie 2021, la care părţile nu au fost prezente; pentru administrarea probei au fost acordate mai multe termen de judecată, în vederea efectuării lucrării de către exeperţi, fără ca prin aceasta să se dea o dezlegare unuia dintre motivele de apel formulate de partea adversă.

Astfel, raportându-se la prevederile art. 480 C. proc. civ., curtea de apel prin încheierea de soluţionare a contestaţiei la tergiversarea procesului a apreciat că soluţia solicitată de către petenţi, aceea de respingere a unuia dintre motivele de apel, ca tardiv formulat, nu este posibilă anterior soluţionării apelului, concluzionând că instanţa de apel nu şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege.

Succesiunea actelor de procedură efectuate în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă relevă următoarele: prin încheierea de şedinţă din 16 februarie 2021, dată la care părţile legal citate nu s-au prezentat, instanţa de apel, în limitele învestirii prin criticile formulate în cererea de apel, a dispus, din oficiu, completarea raportului de expertiză în evaluare imobiliară depus în dosarul de fond, stabilind punctual obiectivele la care trebuie să răspundă cei 3 experţi; prin încheierea de şedinţă din 04 iunie 2021, instanţa de apel a dispus revenirea cu adresă către cei 3 experţi, cu solicitarea de a reface completarea raportului de expertiză specialitatea evaluare imobiliară, în sensul de a răspunde obiectivelor ce au fost fixate de către instanţă, prin încheierea de şedinţă din 16 februarie 2021, precum şi suplimentarea probatoriului, în sensul celor menţionate în încheierea din 04 iunie 2021, respingând, totodată, şi solicitările intimatului-reclamant A. constând în suplimentarea probatoriului cu înscrisuri - anume, raportul de expertiză efectuat în anul 2017 în dosarul Tribunalului Gorj şi hotărârea pronunţată în acel dosar, precum şi în revenirea asupra probei reprezentând completarea raportului de expertiză specialitatea evaluare imobiliară; prin încheierile de şedinţă din 04 august 2021 şi din 28 septembrie 2021, instanţa de apel a respins cererile de preschimbare a termenului de judecată stabilit la 09 noiembrie 2021, apreciind că solicitările intimaţilor-reclamanţi, sub aspectul reluării dezbaterilor asupra excepţiei tardivităţii punerii în discuţie a suplimentării probatoriului din oficiu sau a decăderii apelantei din dreptul de a formula critici ori obiecţiuni împotriva expertizei administrate în primă instanţă, nu reprezintă motive temeinice în sensul dispoziţiilor art. 230 C. proc. civ. pentru a provoca schimbarea termenului de judecată, în condiţiile în care suplimentarea probatoriului a fost dispusă de instanţă din oficiu, iar nu în considerarea motivelor de apel expres formulate prin memoriul de apel; prin încheierea de şedinţă din 27 octombrie 2021, instanţa de apel a respins cererea de recuzare formulată de intimaţii-reclamanţi prin raportare la refuzul instanţei de a se pronunţa asupra excepţiei tardivităţii formulării de crtici/obiecţiuni de către apelantă la raportul de expertiză întocmit la fond, precum şi la măsurile dispuse prin încheierile de şedinţă din 04 august 2021 şi din 28 septembrie 2021; prin încheierea de şedinţă din 09 noiembrie 2021, dată la care intimaţii-reclamanţi nu au fost prezenţi, instanţa de apel a dispus amânarea judecării cauzei la 01 februarie 2022, determinată de suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, dispusă din oficiu; prin încheierea de şedinţă din 01 februarie 2022, dată la care intimaţii-reclamanţi nu au fost prezenţi, instanţa de apel a dispus amânarea cauzei la 03 mai 2022, pentru a se reveni cu adresă către comisia de experţi în vederea completării raportului de expertiză cu obiectivele stabilite în acest sens; prin încheierea de şedinţă din 01 martie 2022, instanţa de apel a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată din 03 mai 2022, formulată de intimaţii-reclamanţi, argumentele expuse fiind similare celor menţionate în susţinerea altor două cereri anterioare, prin care au solicitat preschimbarea termenului de judecată din 09 noiembrie 2021.

Dispoziţiile art. 522 alin. (2) C. proc. civ. circumstanţiază situaţiile de inacţiune din partea instanţei care conduc la încălcarea obligaţiei privind soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil şi în care instanţa poate fi considerată în culpă, însă, pentru admiterea prezentei plângeri, astfel cum s-a reţinut şi prin încheierea atacată, nu este suficientă doar reţinerea faptului că durata procesului, raportat la obiectul cauzei, nu este una rezonabilă, ci era necesar a se verifica existenţa situaţiilor de inacţiune culpabilă a instanţei cu privire la îndeplinirea din oficiu a unui act de procedură sau luarea măsurilor prevăzute de lege pentru a se asigura îndeplinirea unui act de procedură, aspecte ce nu se verifică în speţă.

Raport la actele de procedură enumerate anterior pentru a putea fi urmărite în succesiunea în care acestea au fost dispuse, Înalta Curte constată faptul că nu poate fi imputată instanţei de judecată o atitudine de tergiversare a soluţionării cauzei în contextul conduitei procesuale a petenţilor şi al măsurilor adoptate ce denotă o preocupare pentru administrarea probei cu expertiză specialitatea evaluare imobiliară, a cărei completare a fost dispusă din oficiu şi a determinat acordarea mai multor termene de judecată, după cum în mod corect a sesizat şi instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului.

În plus, se reţine că aspectele reclamate de petenţi cu referire la modalitatea în care s-a decis administrarea probatoriul ţine de judecata cauzei, iar instanţa învestită cu prezenta plângere nu se poate prevala de atribuţiile unei instanţe de control judiciar pentru a se pronunţa cu privire la modul de instrumentare a dosarului de către instanţa de apel, această procedură nefiind concepută de legiuitor ca o modalitate de interferare în judecata cauzei respective, astfel cum petenţii solicită.

Este necesar a se preciza că prin dispoziţiile art. 525 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul a subliniat limitele învestirii instanţei în cadrul acestei proceduri, aceasta neputând să fie sesizată în mod legal decât pentru adoptarea unor măsuri care să conducă la soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil, nu însă în scopul adoptării unor măsuri care să anticipeze soluţionarea cauzei; cu atât mai puţin, nu în scopul adoptării unor măsuri prin care procesul să fie, practic, judecat.

Totodată, este necesar a se avea în vedere că nemulţumirea constantă a petenţilor s-a circumscris nepronunţării instanţei de apel asupra excepţiei tardivităţii formulării criticilor/obiecţiunilor de către apelantul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva raportului de expertiză întocmit de către prima instanţă, însă, argumentele în forma expusă nu se circumscriu unei veritabile excepţii procesuale prin intermediul căreia s-ar putea invoca neregularităţi procedural, în sensul reglementat de art. 245 C. proc. civ., câtă vreme tardivitatea nu a fost invocată prin raportare la eventuale obiecţiuni la suplimentele la rapoartele de expertiză depuse în faţa instanţei de apel, ci în cadrul unor apărări ce au antamat unul dintre motivele de apel deduse judecăţii de către apelant, urmând a fi cercetate odată cu soluţionarea căii de atac.

În consecinţă, având în vedere că argumentele invocate de petenţi nu conturează o încălcare a obligaţiei de către instanţa de judecată sub aspectul tergiversării soluţionării cauzei, cu depăşirea termenului optim şi previzibil, raportat la circumstanţele pricinii originare, Înalta Curte, în temeiul art. 525 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva încheierii de şedinţă din 06 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 06 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.