Admissibility of complaint for delay in proceedings based on disputed legal aid eligibility and stamp duty exemption

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2021/a1.1.1.4, petentul A. a formulat contestaţie privind tergiversarea judecării cauzei cu nr. x/2021/a1.1.1 a acestei instanţe.

În motivare, petentul a indicat art. 522 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., apreciind că se impunea soluţionarea procesului de revizuire; totodată, a solicitat să se repună pe rol decizia nr. 793/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia, în care, în mod greşit, a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru.

A considerat că, prin obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru în acest dosar, i-a fost îngrădită accesul, ca deţinut, la justiţie şi s-a făcut o discriminare în sensul art. 1 Protocol nr. 12 şi art. 6 din CEDO.

Ca urmare, solicită să fie soluţionat dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Alba Iulia, făcând referire la petiţia depusă la dosarul cauzei din 4 aprilie 2022, în sensul că se impune repunerea pe rol a căii de atac.

Aşadar, a solicitat ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să dispună repunerea pe rol a dosarului care se află în curs de soluţionare la Curtea de Apel Alba Iulia şi să se soluţioneze cererea de revizuire.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, se reţine că dispoziţiile art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

La alin. (2) al articolului menţionat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare, respectiv:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Înalta Curte constată însă că situaţia petentului nu se circumscrie niciunei ipoteze din cele descrise anterior, iar apărările formulate în cadrul acestei proceduri judiciare nu se circumscriu celor prevăzute de textul legal anterior menţionat.

Astfel, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrată, la 25 octombrie 2021, sub nr. x/2021/a1, cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba - Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru şi sub forma asistenţei prin avocat.

Prin rezoluţia din 18 noiembrie 2021, completul învestit cu soluţionarea recursului i-a pus în vedere petentului să depună la dosar înscrisurile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, obligaţie faţă de care partea nu s-a conformat.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru şi sub forma acordării asistenţei juridice prin avocat, formulată de petentul A., reţinând că acesta nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare privind veniturile sale şi ale familiei, şi apreciind că, deşi acesta se află în stare de detenţie, acest aspect nu echivalează cu lipsa oricăror venituri şi nu suplineşte obligaţia legală anterior menţionată.

Prin cererea formulată la 21 februarie 2022, petentul A. a formulat calea de atac a reexaminării împotriva încheierii din camera de consiliu din 20 ianuarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Prin rezoluţia din 3 martie 2022, cererea de reexaminare a fost înaintată, spre soluţionare, Completului nr. 8, potrivit art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

La 21 martie 2022, doamnele judecător B., C. şi D. au formulat cereri de abţinere de la soluţionarea cererii de reexaminare, care au fost admise prin încheierile de şedinţă din 24 martie 2022.

Prin încheierea din 24 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 20 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

La 14 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis, în principiu, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba - Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021 şi a fixat termen de judecată la 12 mai 2022.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că termenul rezonabil de cercetare a pricinii nu a fost depăşit, iar argumentele expuse în contestaţia privind tergiversarea procesului nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 522 C. proc. civ., astfel încât nu pot fi primite.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2021.1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2021.1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Cu drept de plângere în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.