Divorce jurisdiction for foreign-resident spouses: validity of express agreement via authentic power of attorney

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 19 august 2020, petenţii A. şi B., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi prin acordul soţilor, păstrarea numelui dobândit în urma căsătoriei, respectiv acela de C., exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorilor D. şi E., stabilirea locuinţei minorilor la reşedinţa mamei din Franţa, oraşul Paris, exercitarea autorităţii părinteşti, fără stabilirea unei pensii de întreţinere sau a unui program de vizitare şi fără motivarea hotărârii de divorţ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373 lit. 1, art. 483, art. 496 şi art. 499 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2872/CC/2020 din 06 octombrie 2019, Judecătoria Deva a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că părţile nu mai au locuinţa în ţară, petenţii fiind stabiliţi în Franţa. Totodată, instanţa a arătat că din conţinutul cererii de chemare în judecată, nu reiese că aceştia au convenit să se adreseze Judecătoriei Deva, pentru a fi incidente prevederile art. 915 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia nr. 20/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 7888/2019 din 08 decembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că părţile au convenit expres ca Judecătoria Deva să fie cea competentă în legătură soluţionarea cererii privind desfacerea, prin acordul părţilor, a căsătoriei lor şi ca atare, devin incidente prevederile art. 915 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare a fost legal învestită în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, petenţii au învestit instanţa de judecată pentru a se pronunţa asupra desfacerii, prin acordul soţilor, a căsătoriei încheiate între părţi, păstrarea numelui dobândit în urma căsătoriei, respectiv acela de C., exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorilor D. şi E., stabilirea locuinţei minorilor la reşedinţa mamei din Franţa, oraşul Paris, exercitarea autorităţii părinteşti, fără stabilirea unei pensii de întreţinere sau a unui program de vizitare şi fără motivarea hotărârii de divorţ.

Conform art. 915 din C. proc. civ. "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti."

În cauza de faţă, ambele părţi locuiesc în străinătate, respectiv în Franţa, oraşul Paris, astfel cum rezultă din actele dosarului .

Într-o atare situaţie, instanţa competentă să soluţioneze pricina se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., părţile putând conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România, iar, în lipsa unui asemenea acord, cererea este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Instanţele aflate în conflict, Judecătoria Deva şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a prezentei cauze, reţinând incidenţa aceloraşi dispoziţii legale, anume art. 915 alin. (2) C. proc. civ., însă au apreciat diferit cerinţa vizând exprimarea, în mod expres, a acordului părţilor în ceea ce priveşte alegerea judecătoriei care să soluţioneze cererea de divorţ.

În acest sens, prin decizia nr. 20 din data de 24 octombrie 2016, pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1049 din data de 27 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că este necesar ca acordul părţilor cu privire la "alegerea instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ să fie exprimat expres, în formă scrisă, iar, în situaţia în care litigiul este pendinte, şi verbal în faţa instanţei. În ambele cazuri, manifestarea de voinţă a părţilor în sensul opţiunii pentru o anumită instanţă trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenţiei, fie din susţinerile formulate în scris sau oral în faţa instanţei de judecată."

Din înscrisul aflat la dosarului nr. x/2020 a Judecătoriei Deva, reiese că părţile, prin procura autentificată la biroul notarului public F. sub nr. x din 18 august 2020, anterior sesizării instanţei de judecată, 19 august 2020, au mandatat pe avocat G. să îi reprezinte cu drepturi depline în legătură cu desfacerea căsătoriei lor în faţa Judecătoriei Deva, manifestându-şi astfel, în mod clar şi neechivoc, opţiunea în legătură cu instanţa competentă să soluţioneze cererea acestora.

Înalta Curte reţine că din conţinutul procurii încheiate în formă autentică, anterior menţionată, rezultă explicit şi fără echivoc că părţile şi-au manifestat, în mod expres, voinţa ca instanţa care urmează să judece pricina să fie Judecătoria Deva.

Prin urmare, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, reţinând că părţile şi-au exprimat acordul expres ca litigiul să fie judecat de către Judecătoria Deva, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect divorţ, în favoarea Judecătoriei Deva.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de petenţii B. şi A., având ca obiect "divorţ", în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de petenţii B. şi A., având ca obiect "divorţ", în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.