Challenge to procedural-delay claim rejected as moot after final merits ruling

Şedinţa publică din data de 23 martie 2022

Deliberând asupra cauzei constată următoarele:

I. Circumstaţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel

Prin încheierea din 10 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. cu privire la cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov.

2. Calea de atac

Împotriva acestei încheieri a formulat plângere petentul A., cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data 28 februarie 2022, dosarul fiind repartizat, aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 10.

În motivarea plângerii, formulată într-o manieră prolixă şi ambiguă, petentul a susţinut, în esenţă, că instanţa care a soluţionat contestaţia a încălcat jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, respectiv Decizia nr. 604/2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 976 din 22 octombrie 2020, şi principiul "nimeni nu poate judeca propria sa cauză".

A mai arătat petentul că, în mod eronat, cererea sa a fost înregistrată ca fiind contestaţie la tergiversarea cauzei nr. 636/64/2021, în realitate fiind contestaţie la tergiversarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Braşov, neînregistrat în sistemul Ecris, care trebuia soluţionat de Curtea de Apel Braşov, dosar care a fost declinat la Tribunalul Braşov şi a format obiectul dosarului nr. x/2021 (neînregistrat în Ecris), instanţa soluţionându-şi propria tergiversare. Dosarul privind tergiversarea nesoluţionării dosarului nr. x/2020 de către Curtea de Apel Braşov trebuia soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dată diind Decizia nr. 604/2020 a Curţii Constituţionale.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată. La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

De asemenea, art. 524 C. proc. civ. reglementează forma contestaţiei şi procedura înaintea instanţei care judecă procesul.

Cu referire la acest text legal, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 604/16.07.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 976/22.10.2020, invocată de către petent în cuprinsul plângerii, a fost declarat neconstituţional art. 524 alin. (3) C. proc. civ., reţinându-se că acesta încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

S-a reţinut, prin decizia de neconstituţionalitate menţionată, că judecarea contestaţiei privind tergiversarea procesului de către acelaşi complet care soluţionează fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta imparţialităţii obiective, astfel încât textul legal a fost înlăturat de la aplicare prin mecanismul de contencios constituţional.

Este de observat însă că art. 524 alin. (3) C. proc. civ. reglementa soluţionarea contestaţiei la tergiversare de către completul învestit cu judecarea cauzei, iar nu de către instanţa învestită, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 524 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare, conform cărora "Contestaţia se formulează în scris şi se depune la instanţa învestită cu soluţionarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecăţii".

De asemenea, se reţine că nu au intrat în sfera analizei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva încheierii prin care se respinge contestaţia la tergiversare, respectiv plângerea, pe care această normă o dă în competenţa instanţei ierarhic superioare.

Din interpretarea acestor două texte de lege în vigoare şi aplicabile cauzei pendinte, rezultă că, în lipsa unor prevederi care să substituie textul legal declarat neconstituţional, este vorba de o procedură judiciară în două trepte, respectiv contestaţie, a cărei soluţionare se circumscrie competenţei instanţei învestite cu judecarea procesului în cadrul căruia se ridică problema tergiversării şi plângere, a cărei soluţionare revine instanţei superioare celei care a respins o astfel de contestaţie.

În raport cu cele arătate, contrar argumentelor petentului, competenţa de soluţionare a contestaţiei la tergiversare aparţine instanţei învestite cu judecarea litigiului raportat la care se formulează asemenea solicitare, dar de către un alt complet decât cel învestit cu soluţionarea fondului, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 604/2020 a Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Această cerere nu poate fi calificată ca o cerere cu caracter accesoriu deduse soluţionării instanţei judecătoreşti, pentru că ea nu vizează dreptul subiectiv pretins, ci o chestiune obiectivă referitoare la lentoarea procedurii judiciare pentru că se referă chiar la conduita instanţei în cursul desfăşurării procesului. Prin urmare, este exclusă posibilitatea ca aceasta să fie judecată de acelaşi complet care soluţionează fondul, acestuia lipsindu-i imparţialitatea obiectivă."

Totodată, se reţine că, în considerentele deciziei, Curtea Constituţională nu se referă la soluţionarea contestaţiei de către o altă instanţă, ci de către un alt complet de judecată, decât cel învestit cu soluţionarea cauzei pe fond.

În cauză, în considerentele încheierii atacate, curtea de apel a reţinut că, în conformitate cu Decizia CCR nr. 604/2020, s-a dispus înregistrarea separată şi repartizarea contestaţiei la tergiversarea dosarului nr. x/2021, spre soluţionare, unui alt complet de judecată, fiind constituit, la data de 06 ianuarie 2022, dosarul nr. x/2021.

Prin urmare, în raport cu cele expuse, sunt nefondate criticile petentului că instanţa şi-a judecat propria cauză şi că Înalta Curte era instanţa competentă să judece contestaţia la tergiversarea dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, întrucât, pe de o parte, cererea având ca obiect contestaţia la tergiversare nu are natura unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pentru a fi soluţionată de către instanţa superioară, iar pe de altă parte, rămânerea dosarului în cadrul instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, dar trimiterea la un alt complet al aceleiaşi instanţe pentru analizarea problemei tergiversării, aşa cum s-a procedat în speţă, reprezintă o cale mai eficientă în asigurarea celerităţii pe care o reclamă o astfel de procedură.

Totodată, se reţine că, prin cererea formulată, petentul nu a evidenţiat niciun aspect din cele prevăzute de art. 522-525 C. proc. civ. şi nici nu a adus argumente care să combată cele reţinute prin încheierea atacată, petentul exprimându-şi mai degrabă nemulţumirile legate de modul de soluţionare a dosarelor în care este parte.

Ca atare, se constată că premisele la care fac trimitere textele de lege anterior indicate nu se regăsesc în speţă, cu atât mai mult cu cât dosarul faţă de care s-a apreciat că judecata se prelungeşte în mod nejustificat a primit o soluţie.

Se constată astfel că, în mod legal, curtea de apel a apreciat, prin încheierea atacată, că în cauză nu este vorba despre o tergiversare a procesului dată fiind soluţionarea definitivă la data de 06 ianuarie 2022, prin decizia nr. 1/R/CC/2022, a dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reţinând că, în mod corect, Curtea de Apel Braşov a respins contestaţia la tergiversarea procesului, ca rămasă fără obiect, în temeiul art. 525 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2021.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 23 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.