Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2720/2021 AI generated

Territorial competence for authorization of real estate enforcement under the 1865 Civil Procedure Code: jurisdiction vested in the court of the property's location, not the debtor's domicile.

Case Number Decizia nr. 2720/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Brașov Court of First Instance is competent to adjudicate the case, reversing the lower court's declination to the Bucharest court. The dispute involved a request for authorization of judicial enforcement against real estate, where the Brașov court initially claimed lack of territorial jurisdiction based on the debtor's domicile, while the Bucharest court asserted exclusive jurisdiction under the 1865 Code of Civil Procedure because the enforcement was to be conducted within its territory. The decisive legal basis was the application of Articles 373(2) and 373(3) of the 1865 Code of Civil Procedure, which establish that the "enforcement court" is the court in the jurisdiction where the enforcement actions are to be performed; consequently, because the target property was located in Brașov, the Brașov court was determined to be the sole competent instance to rule on the authorization request, regardless of the debtor's address.

Legislator headnote

AI generated

art. 373 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 652 alin. (1) lit. a) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (3) C. proc. civ; Territorial competence for authorization of real estate enforcement under the 1865 Civil Procedure Code: jurisdiction vested in the court of the property's location, not the debtor's domicile: The dispute involved a request for authorization of judicial enforcement against real estate, where the Brașov court initially claimed lack of territorial jurisdiction based on the debtor's domicile, while the Bucharest court asserted exclusive jurisdiction under the 1865 Code of Civil Procedure because the enforcement was to be conducted within its territory. The decisive legal basis was the application of Articles 373(2) and 373(3) of the 1865 Code of Civil Procedure, which establish that the "enforcement court" is the court in the jurisdiction where the enforcement actions are to be performed; consequently, because the target property was located in Brașov, the Brașov court was determined to be the sole competent instance to rule on the authorization request, regardless of the debtor's address.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction Civil Procedure Code location of property rule of legal domicile negative conflict of jurisdiction enforcement

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Provision cited in the operative part to establish the competence of the Brașov Court of First Instance for resolving the negative conflict of jurisdiction.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 12 octombrie 2021, petentul Biroul Executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare pornite la cererea creditoarei B., prin C. S.R.L., împotriva debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. x din 19 iulie 2007, în vederea recuperării creanţei rezultate din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare silită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

II. Hotărârea Judecătoriei Braşov:

Prin sentinţa civilă nr. 8671 din 15 octombrie 2021, Judecătoria Braşov a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

În motivare a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

S-a constatat că debitorul are domiciliul în municipiul Bucureşti, conform verificărilor dispuse din oficiu în baza de date DEPABD, astfel că este competentă Judecătoria Sector 6 Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

A mai reţinut că este lipsit de relevanţă că se solicită încuviinţarea executării silite imobiliare, locul situării imobilului fiind relevant doar prin prisma executorului judecătoresc competent, conform art. 652 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti:

Judecătoria Sectorul 6 Bucureşti a pronunţat încheierea din 29 octombrie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi, constatând intervenit conflictul negativ, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

În considerente, a reţinut că, faţă de data înregistrării cererii de executare silită la organul de executare, 6 decembrie 2012, în cauză se aplică prevederile din C. proc. civ. din 1865.

Conform prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.", iar potrivit alin. (3) "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite." Astfel, a reţinut că legiuitorul a legiferat un caz de competenţă teritorială exclusivă.

Cum în cauză s-a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare cu privire la un imobil din oraşul Predeal, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Braşov, această instanţă este instanţa de executare competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite imobiliare formulată, iar nu Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 12 octombrie 2021, petentul Biroul Executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare pornite la cererea creditoarei B., prin C. S.R.L., împotriva debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. x din 19 iulie 2007, în vederea recuperării creanţei rezultate din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare silită.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că cererea de executare silită a fost înregistrată la organul de executare la 6 decembrie 2012, formându-se dosarul de executare nr. 804/2012, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. din 1865, prin raportare la prevederile art. 24 din noul C. proc. civ.

În materia executării silite, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, prin prevederile art. 373 alin. (3) C. proc. civ. s-a statuat că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În determinarea instanţei competente, Înalta Curte are că s-a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului D., cu privire la un imobil situat în oraşul Predeal, judeţul Braşov.

Se reţine că din dispoziţiile legale mai-sus redate rezultă că o instanţa devine "instanţă de executare" în măsura în care există acte de executare îndeplinite în raza sa teritorială. Astfel, singura cerinţă ce trebuie îndeplinită pentru ca o instanţă să devină instanţă de executare, şi implicit să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, este ca în raza acesteia să se efectueze cel puţin un act de executare specific uneia dintre formele de executare.

Cum din cererea de încuviinţare a executării silite rezultă că executarea silită se va face asupra imobilului situat în oraşul Predeal, judeţul Braşov, instanţa de executare este Judecătoria Braşov, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia este situat imobilul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2021.