Seized Assets Remain under Precautionary Lien; Ex-Wife Lacks Standing to Seek Lifting.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 29 iulie 2022, petenta A. a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din 21 februarie 2011, respectiv din 5 mai 2011, în dosarul penal nr. x/2005, constând în sechestrul asigurător asupra unor sume de bani aparţinând numitului B., respectiv asupra apartamentului situat în Bucureşti, Calea x, apel. 65, casă cu suprafaţa desfăşurată de 556,44 mp şi anexă desfăşurată de 54 mp, teren curţi-construcţii de 6900 mp, teren arabil în suprafaţă de 2200 mp, vie de 1000 mp şi livadă de 2700 mp, situate în Slatina, str. x, jud. Olt, imobil compus din teren în suprafaţă de 1221 mp şi cădire aferentă, situat în Breaza, str. x, jud. Prahova, autoturism marca x şi autoturism marca x, sumele de 49.216,92 RON şi 3070,68 euro din contul C. şi sumele de 585,08 euro, 780,63 USD şi 1.408.559,93 RON, din contul D..

Petenta a arătat că, prin sentinţa penală nr. 300 din 31 martie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin decizia penală nr. 66 din 29 februarie 2016 a aceleiaşi instanţe, a fost menţinută măsura sechestrului asigurător aplicată numitului B., sumele datorate de acesta fiind datorii proprii, iar nu comune, aspect ce reiese din hotărârea penală menţionată şi din dispoziţiile art. 364 alin. (1) C. civ.

De asemenea, a susţinut că, prin ordonanţa nr. 246/D/P din 29 mai 2013, dată în dosarul penal nr. x/2015, s-au dispus măsuri asigurătorii asupra unor bunuri şi sume de bani aparţinând numitului B., iar prin ordonanţa din 30 iulie 2018, emisă în acelaşi dosar, cauza a fost clasată, iar măsurile asigurătorii menţinute. Acţiunea civilă rămasă nesoluţionată în faţa instanţei penale a fost respinsă la instanţa civilă prin sentinţa nr. 1725 din 12 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 354A din 26 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în acelaşi dosar.

Petenta a afirmat că, prin sentinţa civilă nr. 12 din 6 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a partajat bunurile comune realizate împreună cu numitul B., dispunându-se sistarea stării de indiviziune, fiindu-i atribuit lotul I din masa partajabilă în proprietate exclusivă (apartamentul situat în Bucureşti, Calea x, apel. 65, imobilul compus din teren în suprafaţă de 1221 mp şi cădire aferentă, situat în Breaza, str. x, jud. Prahova, autoturism marca x, 12.623.562 acţiuni deţinute la Fondul Proprietatea, acţiunile din portofoliul depozitarului central şi suma de 2.000.000 RON din totalul de 6.970.338,83 RON, identificată la C.), solicitând ridicarea măsurilor asiguratorii în privinţa bunurilor pe care, în urma partajului, le deţine în proprietate exclusivă.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 957 C. proc. civ.

2. Sentinţa penală nr. 300 din 31 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011

Prin sentinţa penală nr. 300 din 31 martie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 297 raportat la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 din acelaşi act normativ, l-a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţia publică, precum şi la pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) conform art. 66 alin. (2) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 67 din acelaşi cod.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 397 alin. (2) şi la art. 249 C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător aplicată inculpatului B. prin ordonanţa nr. 151/D/P din 21 februarie 2011 şi din 5 mai 2011, privind bunuri şi sume de bani din conturi bancare în valoare totală de 3.107.905,49 RON, 780,63 USD şi 123.655,76 euro, după cum urmează: apartament situat în Bucureşti, Calea x, cu o valoare de impozitare de 204.155,64 RON; casă cu suprafaţă desfăşurată de 556,44 mp şi anexa cu suprafaţă desfăşurată de 54 mp, cu valoare de impunere de 1.745.973 RON; teren curţi construcţii de 6.900 mp, teren arabil 2.200 mp, vie de 1000 mp şi livadă 2.700 mp, situate în Slatina, strada x nr. 19, judeţul Olt; imobil format din teren în suprafaţă de 1221 mp şi o clădire situată pe acest teren, compusă din parter şi etaj, situate în Breaza, strada x nr. 6, judeţul Prahova, cu o valoare de aproximativ 70.000 euro; autoturism marca x, serie motor x, având o valoare de aproximativ 50.000 euro; autoturism marca x, serie motor x, serie şasiu x, sumele de 49.216,92 RON şi 3.070,68 euro din conturile de la C. S.A. - Sucursala Slatina şi sumele de 585,08 euro, 780,63 USD şi 1.408.559,92 RON din conturile de la D. S.A..

Sentinţa penală nr. 300 din 31 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 66 din 29 februarie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă, fiind menţinută măsura sechestrului judiciar dispusă prin hotărârea primei instanţe.

3. Ordonanţa nr. 246/D/P din 29 mai 2013, dată în dosarul penal nr. x/2015

Prin ordonanţa nr. 246/D/P din 29 mai 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra unor bunuri şi sume de bani aparţinând numitului B..

Prin ordonanţa din 30 iulie 2018 emisă în acelaşi dosar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus clasarea cauzei faţă de numitul B., pentru motivul că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală sau nu există, fiind menţinute măsurile asigurătorii luate faţă de acesta, cu menţiunea că aceste măsuri vor înceta de drept dacă S.C. Hidroelectrica S.A. nu introduce acţiune în faţa instanţei civile.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cauza prin prisma solicitărilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, în ordinea aspectelor supuse dezbaterilor, Înalta Curte constată următoarele:

4.1 Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra soluţionării cererilor

Prin precizările de la termenul din 29 septembrie 2022, reprezentantul convenţional al petentei a susţinut că măsurile asigurătorii menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată se încadrează în două categorii: cele instituite în cadrul unui dosar penal finalizat prin emiterea unui rechizitoriu, trimiterea în judecată a intimatului B. şi condamnarea acestuia, cu menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse de organul de urmărire penală prin ordonanţa nr. 151/D/P/2005 şi cele instituite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în cadrul unui dosar în care s-a dispus clasarea urmăririi penale.

În ceea ce priveşte ridicarea măsurilor asigurătorii instituite de organul de urmărire penală prin ordonanţa nr. 151/D/P/2005 şi menţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin sentinţa penală nr. 300 din 31 martie 2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 66 din 29 februarie 2016, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2011, la termenul din 19 septembrie 2022, secţia I civilă a instanţei supreme s-a declarat competentă, din punct de vedere material să soluţioneze cauza, ca fiind egală în grad cu instanţa care a soluţionat dosarul penal, în raport de calificarea obiectului pricinii şi de temeiul juridic al acesteia - ridicarea sechestrului asigurător întemeiat pe dispoziţiile art. 957 C. proc. civ.

Referitor la competenţa materială a instanţei în soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător dispuse asupra bunurilor mobile ale petentei şi ale fostului soţ al acesteia, B., prin ordonanţa nr. 246/D/P din 29 mai 2013 în dosarul nr. x/2015, prin care s-au instituit măsuri asigurătorii, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit situaţiei de fapt expuse în cauză, prin ordonanţa nr. 246/D/P din 29 mai 2013 dată în dosarul penal nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a instituit măsuri asigurătorii asupra unor bunuri şi sume de bani aparţinând numitului B., iar prin ordonanţa din 30 iulie 2018 s-a dispus clasarea urmăririi penale a acestuia şi menţinerea măsurilor asigurătorii.

Potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale (…) poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Măsurile asigurătorii au, prin natura lor, un caracter provizoriu, producându-şi efectele până la momentul pronunţării hotărârii definitive, când instanţa va decide asupra situaţiei juridice a bunurilor indisponibilizate.

În condiţiile în care competenţa instanţei penale de a verifica măsurile asigurătorii subzistă doar câtă vreme există un proces penal, sarcina de a aprecia asupra ridicării sechestrului asigurator în cazul dezînvestirii instanţelor penale revine instanţei civile, operând o prorogare de competenţă, conform art. 2 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 27 C. proc. pen.

Acest aspect a fost statuat prin deciziile nr. 20 din 19 ianuarie 2016, nr. 28 din 20 ianuarie 2016 şi nr. 761 din 13 decembrie 2013 ale Curţii Constituţionale, în sensul că normele procesuale penale în materia măsurilor asigurătorii înfiinţate de organele penale - cu privire la cazul particular al desfiinţării (ridicării/încetării) măsurilor asigurătorii - se completează cu dispoziţiile procesual civile, conform art. 2 alin. (2) C. proc. civ.. Curtea Constituţională a apreciat că normele procesual civile, spre deosebire de normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii, reglementează atât desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător - art. 955 C. proc. civ., în caz de nedepunere a cauţiunii în ipotezele reglementate de art. 953 alin. (1) şi (3), cât şi instituţia ridicării sechestrului asigurător - art. 957 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Raportând aceste considerente şi dispoziţii legale la situaţia particulară a cauzei, urmare clasării dispuse prin ordonanţă, Parchetul a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei, astfel că a rămas deschisă calea exercitării unei acţiuni la instanţa civilă de drept comun potrivit normelor ce reglementează răspunderea civilă delictuală. Rezultă că partea civilă din acel dosar penal, S.C. Hidroelectrica S.A. a exercitat această acţiune la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, acţiunea fiind respinsă prin sentinţa nr. 1725 din 12 iunie 2019, rămasă definitivă nr. 354 A din 26 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Distinct de dosarul în care s-a judecat acţiunea în răspundere civilă delictuală şi în care nu a intervenit cu o cerere de ridicare a sechestrului, petenta a formulat în faţa prezentei instanţe o solicitare de ridicare a măsurilor asigurătorii întemeiată pe dispoziţiile art. 954-959 C. proc. civ. la care dispoziţiile art. 971 C. proc. civ., ce reglementează poprirea asigurătorie, fac trimitere.

Potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă." Cum urmărirea penală în dosarul în care s-a dispus clasarea urmăririi penale a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul în care s-ar fi dat o soluţie de trimitere în judecată, competenţa de judecare a cauzei în primă instanţă ar fi revenit secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, în raport de calificarea obiectului pricinii şi de temeiul juridic al acesteia - ridicarea măsurilor asiguratorii, în teza prevăzută de art. 957 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost stabilite de petentă la momentul învestirii instanţei, secţia I civilă a instanţei supreme este competentă, din punct de vedere material să soluţioneze cauza, ca fiind egală în grad cu instanţa care ar fi fost competentă a se pronunţa în primă instanţă în dosarul penal.

4.2 Asupra cererii de ridicare a măsurilor asigurătorii, Înalta Curte constată următoarele:

Astfel cum s-a arătat, sechestrul asigurător a fost instituit prin ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din 21 februarie 2011, respectiv din 5 mai 2011, în dosarul penal nr. x/2005 finalizat prin pronunţarea unei sentinţe penale de condamnare.

Potrivit ordonanţei nr. 246/D/P din 29 mai 2013 dată în dosarul penal nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a instituit măsuri asigurătorii asupra unor bunuri şi sume de bani aparţinând numitului B., iar prin ordonanţa din 30 iulie 2018 s-a dispus clasarea urmăririi penale a acestuia şi menţinerea măsurilor asigurătorii, lăsând nesoluţionată latura civilă a cauzei.

SC Hidroelectrica S.A., partea civilă din acest dosar a exercitat această acţiune la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, acţiunea fiind respinsă prin sentinţa nr. 1725 din 12 iunie 2019, rămasă definitivă nr. 354 A din 26 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 12 din 6 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a partajat bunurile comune realizate de petentă în timpul căsătoriei cu numitul B., atribuindu-i acesteia, în proprietate exclusivă, lotul I din masa partajabilă, menţinând măsura sechestrului.

Prevalându-se de calitatea de terţ proprietar al bunurilor indisponibilizate, petenta a formulat, în baza dispoziţiilor art. 957 C. proc. civ., o solicitare de ridicare a sechestrului asigurător menţinut printr-o hotărâre penală definitivă a Înaltei Curţi, precum şi o cerere de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite asupra unor valori mobiliare prin ordonanţă în faza de urmărire penală, finalizată cu o soluţie de clasare care a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

Petenta a susţinut că în urma unui proces de partaj bunuri comune i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acestor bunuri mobile şi imobile, indisponibilizate prin măsurile asigurătorii menţionate, în considerarea debitului pe care fostul său soţ îl datorează părţilor civile constituite în dosarul penal.

În legătură cu cauza în care a fost lăsată nesoluţionată latura civilă, susţine că părţii civile, care s-a adresat instanţei de drept comun, i s-a respins acţiunea în răspundere civilă delictuală, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 957 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 957 C. proc. civ., "(1) Dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 954 alin. (4) se aplică în mod corespunzător; (2) De asemenea, în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 955 se aplică în mod corespunzător."

De asemenea, potrivit art. 970 C. proc. civ., poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art. 953, iar conform art. 971 C. proc. civ. ridicarea popririi asigurătorii se va efectua potrivit dispoziţiilor art. 954-959, care se aplică în mod corespunzător.

Înalta Curte apreciază că dispoziţiile legale menţionate nu pot fi valorificate în speţă pentru a se putea dispune ridicarea sechestrului asigurător şi admiterea cererii formulate de petentă.

Ceea ce este primordial în analiza cauzei deduse judecăţii este caracterul procedurii căreia aceasta i se circumscrie, referitor la măsurile asigurătorii şi provizorii, reglementat de art. 957 C. proc. civ.

Procedura specială şi derogatorie de la dreptul comun reglementată de art. 957 C. proc. civ. este de strictă interpretare şi aplicare şi nu poate fi extinsă prin analogie în alte situaţii nereglementate de textul de lege menţionat. Astfel, art. 957 C. proc. civ. indică, în ambele sale teze, pe debitorul obligaţiei de plată ca titular al cererii, atât în ipoteza în care acesta dă o altă garanţie, îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului, asupra căreia vor opera, prin subrogaţie, aceleaşi limitări ale dreptului de proprietate de natură a indisponibiliza bunul, cât şi în cazul în care cererea principală în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie a fost respinsă lato sensu.

Raportând circumstanţele factuale ale cauzei la dispoziţiile art. 957 C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai debitorul obligaţiei de executat are la îndemână acţiunea ce rezidă din procedura specială reglementată de textul legal menţionat. Or, debitor în raportul juridic delictual care a determinat instituirea măsurii asigurătorii nu este petenta, ci numitul B., acesta fiind vizat de măsura sechestrului instituită prin ordonanţele menţionate, ca o garanţie a reparării prejudiciului creat prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost, după caz, condamnat sau în privinţa cărora s-a dispus clasarea urmării penale.

Cum petenta nu are calitatea de debitor faţă de obligaţia vizată prin instituirea măsurii asigurătorii, nu se poate prevala de procedura instituită prin dispoziţiile art. 957 alin. (1) C. proc. civ. pentru promovarea unui asemenea demers procesual, procedură specială şi derogatorie care nu poate fi extinsă în situaţia terţului care invocă un drept real propriu asupra bunurilor indisponibilizate prin măsurile asigurătorii.

Pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 957 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de petenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A., privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispuse prin ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din 21 februarie 2011, în dosarul penal nr. x/2005 şi menţinută prin sentinţa penală nr. 300 din 31 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 66 din 29 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie şi ridicarea măsurilor asigurătorii asupra unor bunuri şi sume de bani, dispuse prin ordonanţa nr. 246/D/P/2003 din 29 mai 2013, în dosarul penal nr. x/2015, măsuri asigurătorii menţinute prin ordonanţa din 30 iulie 2018, emisă în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2022.