Competence to hear execution objection assigned to debtor's domicile court despite prior consent order issued elsewhere

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 8 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate (somaţie de plată, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil B. şi a tuturor actelor de executare emise sau care urmau a fi emise în dosarul de executare silită), precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1258/CC/2020 din 15 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020. A solicitat, totodată, întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2817 din 21 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată prin întâmpinare de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, calitatea de contestator aparţine debitorului Ministerul Justiţiei al cărui sediul se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sectoului 5 Bucureşti.

Referitor la pronunţarea de către Judecătoria Alba Iulia a încheierii prin care a fost încuviinţată executarea silită în cauză, s-a reţinut că cererea de încuviinţare a executării silite privea pe creditorul C. şi debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, în timp ce contestaţia la executare ce formează obiectul prezentului dosar este formulată doar de debitorul Ministerul Justiţiei, iar prin reţinerea competenţei în cadrul procedurii distincte a încuviinţării executării silite nu a operat o prorogare de competenţă şi în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei contestaţii la executare.

S-a apreciat că nu sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., ce instituie o competenţă alternativă pentru formularea acţiunii împotriva mai multor pârâţi, atât timp cât părţi în prezenta cauză sunt doar contestatorul debitor Ministerul Justiţiei şi creditorul intimat.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2230 din 15 martie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că executarea silită împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei a fost încuviinţată prin încheierea nr. 1258/CC din 15 aprilie 2020, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, în dosarul nr. x/2020, ulterior declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Cluj-Napoca, instanţă ce a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., având în vedere calitatea creditorului de judecător la Curtea de Apel Cluj.

Constatând incidenţa dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. aplicabile şi în cazul pluralităţii de debitori, precum şi a celor prevăzute de art. 127 din acelaşi act normativ, s-a apreciat că se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei judecătorii aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinată Curţii de Apel Cluj.

A reţinut că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii şi nu poate fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia, iar Judecătoria Alba Iulia este instanţa care a încuviinţat executarea silită în cadrul dosarului de executare ce face obiectul prezentei contestaţii şi a apreciat că instanţa de executare, competentă să soluţioneze şi contestaţiile la executare, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este Judecătoria Alba Iulia.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, debitorul Ministerul Justiţiei a contestat actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 1514/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc A.. Executarea silită împotriva debitorului Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, a fost declanşată în dosarul de executare anterior menţionat, la solicitarea creditorului C..

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Cluj.

Însă, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., creditorul, cu ocazia sesizării organului de executare, având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, rezultă că intimatul-creditor are calitatea de judecător la Curtea de Apel Cluj, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Împrejurarea că Judecătoria Cluj a declinat, în baza art. 127 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Alba Iulia care a pronunţat încheierea nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare.

Aceasta întrucât, în cazul pluralităţii de debitori, în vederea stabilirii instanţei de executare urmează a se da prevalenţă dispoziţiilor speciale în materie, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ., şi doar în măsura în care niciuna din judecătoriile de la sediul debitorilor nu poate soluţiona cauza din pricina interdicţiilor instituite de art. 127 C. proc. civ., devine aplicabilă norma de alegere a altei instanţe.

Art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenţei să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de această normă astfel că pronunţarea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită nu poate atrage, în situaţia de faţă, competenţa aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea contestaţiei la executare.

De altfel, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea unei contestaţii la executare, deci inclusiv prin prisma stabilirii instanţei de executare competente.

Cum normele de competenţă ce vizează soluţionarea contestaţiei la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de executare în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2021.