Public property eviction stays in force; suspension request rejected for lack of urgency and irreparable harm.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 9 mai 2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, cererea de suspendare a executării deciziei nr. 203 din 25 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă şi a sentinţei nr. 132 din 8 aprilie 2021 a Tribunalului Vrancea, secţia I civilă până la soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei.

În motivarea cererii, petenta a arătat că este de notorietate că Poliţia Locală este o instituţie publică cu atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor în domenii precum ordinea şi liniştea publică, circulaţia pe drumurile publice, activitatea comercială, protecţia mediului, disciplina în construcţii şi afişajul stradal.

A considerat că lipsirea petentei de sediul în care îşi desfăşoară activitatea poate conduce, nu doar la perturbarea activităţii, ci la însăşi blocarea acesteia, întrucât în locaţia din str. x se află atât birourile de monitorizare şi dispecerat, cât şi autovehiculele cu care petenta participă la acţiunile impuse de obiectul său de activitate.

Or, în situaţii de urgenţă sau alte evenimente, petenta trebuie să dea dovadă de operativitate.

A apreciat că măsura suspendării este temeinic justificată pentru a preveni un prejudiciu material, viitor şi previzibil petentei.

Analizând cererea de suspendare a executării prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte urmează a o respinge, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 484 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări cu aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege".

Alin. (2) al articolului stipulează în sensul că "La cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3), instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)...".

Deşi legiuitorul nu a prevăzut în mod expres condiţiile în care măsura suspendării executării poate fi luată, petentul trebuie să facă dovada urgenţei care ar justifica suspendarea executării silite a deciziei atacate ce constituie titlu executoriu, precum şi a prejudiciilor aduse de executarea silită.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că măsura suspendării executării este una excepţională, dată fiind necesitatea ca titlul executoriu să fie adus la îndeplinire într-un termen cât mai scurt şi poate fi acordată numai în cazuri temeinic justificate, cum ar fi crearea unor grave prejudicii imposibil de reparat în viitor şi care nu ar putea fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.

Pentru a obţine suspendarea executării partea care cere suspendarea va trebui să invoce motive convingătoare care să probeze efectele negative ce s-ar produce în patrimoniul său în cazul neîncuviinţării unei asemenea măsuri.

Aceasta înseamnă că suspendarea executării poate fi dispusă numai atunci când aceasta este justificată de ansamblul motivelor invocate şi de dovezile depuse în susţinere, cu scopul de a se preîntâmpina prejudicii ireparabile ce ar putea fi suferite de către parte.

Totodată, petenta trebuie să justifice interes în formularea cererii, această condiţie fiind necesar a fi îndeplinită nu numai la declanşarea procedurii judiciare, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta din formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executare silită, etc.).

În cauză, prin sentinţa nr. 132 din 8 aprilie 2021, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii, ca neîntemeiată. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Inspectoratul de Poliţia Judeţean Brăila, ca neîntemeiată. A respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta Poliţia locală Brăila, ca neîntemeiată. A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatarea dreptului de proprietate publică şi evacuare invocată de pârâta Poliţia locală Brăila, ca neîntemeiată. A admis excepţia de nelegalitate a HCL Brăila nr. 118/30.01.2006 invocată de reclamantul Inspectoratul de Poliţia Judeţean Brăila şi a constatat nelegalitatea acestei hotărâri. A respins, ca neîntemeiată, inadmisibilitatea invocată de pârâtul Guvernul României în legătură cu excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006. A respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, ca neîntemeiată. A admis cererea reclamanţilor Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, Ministerul Afacerilor Interne şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a constatat dreptul de proprietate publică al Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi dreptul de administrare al Ministerului Afacerilor Interne asupra imobilului situat în Brăila, str. x, jud. Brăila. A dispus evacuarea pârâtelor Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prim Primar şi Poliţia locală Brăila din imobilul situat în Brăila, judeţul Brăila. A repus reclamanţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila în posesie şi administrare cu privire la imobilul precizat. Le-a obligat pe pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Brăila prin Primar şi Poliţia locală Brăila, în solidar, la plata către reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila a sumei de 20.744 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 203 din 25 noiembrie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţii Poliţia Locală Brăila şi Municipiul Brăila împotriva sentinţei nr. 132 din 8 aprilie 2021 a Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă, nici urgenţa care ar justifica suspendarea executării deciziei atacate, nici iminenţa creării unui prejudiciu petentei.

Înalta Curte reţine că, formulând cererea de suspendare a executării deciziei atacate cu recurs, petenta a argumentat (doar) la modul teoretic, general şi abstract urgenţa şi pericolul la care s-ar expune dacă nu s-ar lua o atare măsură, fără să se raporteze la datele concrete ale situaţiei litigioase, particularizate prin aceea că, potrivit poziţiei procesuale exprimate în cauză de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, nu se urmăreşte punerea în executare a dispoziţiilor din hotărârea primei instanţe până la soluţionarea definitivă a litigiului.

Practic, intimatul a arătat că nu a luat măsuri de punere în executare şi că nici nu intenţionează astfel de demersuri până la finalizarea litigiului, ceea ce formează convingerea, cel puţin la acest moment, a absenţei urgenţei şi a unui pericol iminent la care s-ar expune petenta pentru a se justifica dispunerea suspendării executării.

Nu pot fi primite astfel susţinerile petentei în sensul că măsura suspendării este temeinic justificată pentru a preveni un prejudiciu material, viitor şi previzibil.

Pentru toate argumentele expuse, întrucât cererea petentei nu întruneşte condiţiile adoptării unei măsuri cu caracter de excepţie, Înalta Curte o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta Poliţia Locală Brăila privind suspendarea executării deciziei nr. 203A din 25 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă şi a sentinţei nr. 132 din 8 aprilie 2021 a Tribunalului Vrancea, secţia I civilă până la soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2022.