Border police officer’s challenge to disciplinary reprimand routed to Maramureș Tribunal as administrative-judicial jurisdiction confirmed over appeal court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Maramureș Tribunal, which is ordered to hear the case. The dispute involved a border police officer challenging a disciplinary sanction (written reprimand) imposed by the General Inspectorate of the Romanian Border Police for negligence, specifically seeking the suspension of the act's effects pending an annulment action. After both the first-instance tribunal and the Cluj Court of Appeal declined jurisdiction—conflicting on whether the case belonged to the court of appeal due to the central authority status of the defendant or to the tribunal under public service rules—the Supreme Court determined that the claimant is a civil public servant whose employment relationship falls under the exclusive competence of the administrative-judicial section of the tribunal. Relying on Article 536 of Emergency Ordinance No. 57/2019 (Administrative Code) and Articles 1 and 61 of Law No. 360/2002 (Status of the Policeman), the court held that cases concerning the service relationship of public servants, including challenges to disciplinary sanctions, are within the material jurisdiction of the tribunal, regardless of the hierarchical level of the issuing authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, art. 536 din OUG nr. 57/2019, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Border police officer’s challenge to disciplinary reprimand routed to Maramureș Tribunal as administrative-judicial jurisdiction confirmed over appeal court: The dispute involved a border police officer challenging a disciplinary sanction (written reprimand) imposed by the General Inspectorate of the Romanian Border Police for negligence, specifically seeking the suspension of the act's effects pending an annulment action. After both the first-instance tribunal and the Cluj Court of Appeal declined jurisdiction—conflicting on whether the case belonged to the court of appeal due to the central authority status of the defendant or to the tribunal under public service rules—the Supreme Court determined that the claimant is a civil public servant whose employment relationship falls under the exclusive competence of the administrative-judicial section of the tribunal. Relying on Article 536 of Emergency Ordinance No. 57/2019 (Administrative Code) and Articles 1 and 61 of Law No. 360/2002 (Status of the Policeman), the court held that cases concerning the service relationship of public servants, including challenges to disciplinary sanctions, are within the material jurisdiction of the tribunal, regardless of the hierarchical level of the issuing authority.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for establishing the competent court to resolve the case.
Full text
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Maramureș, la data de 02.10.2024, sub nr. x/100/2024, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, a solicitat suspendarea efectelor Dispoziției nr. 3014/29.07.2024 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a acestuia, cu sancțiunea „mustrare scrisă” pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități anume abilitate de lege”, faptă prevăzută de art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, până la soluționarea cererii de anulare a acesteia; cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 1130 din 7 noiembrie 2024 a Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, în favoarea Curții de Apel Cluj – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, enunțând dispozițiile art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, tribunalul a reținut că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 14 Legea 554/2004, cererea de suspendare este de competența instanței de contencios competentă a soluționa fondul litigiului (cererea de anulare).
Astfel, Tribunalul nu este competent a soluționa cererea de față, actul a cărui suspendare se pretinde fiind emis de Inspectorul General al Poliției de Frontieră Române – autoritate centrală.
2.2. Prin Sentința nr. 427 din 29 noiembrie 2024 a Curții de Apel Cluj – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu soluționarea acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, în esență, curtea de apel a reținut că obiectul dedus judecății în prezenta cauză constă în suspendarea efectelor Dispoziției Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române nr. 3014/29.07.2024, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a acestuia, cu sancțiunea „mustrare scrisă” pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități anume abilitate de lege”, faptă prevăzută de art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, până la soluționarea cererii de anulare a acesteia.
Astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reclamantul ocupă o funcție publică, respectiv aceea de polițist de frontieră, adjunct șef sector la Sectorul Poliției de Frontieră (...).
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistul este funcționar public civil, iar, potrivit prevederilor art. 495 din Codul administrativ, funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.
S-au mai reținut dispozițiile art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cu care cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Astfel, legiuitorul a făcut referire la raportul de serviciu al funcționarului public, fără a distinge în raport de categoriile reglementate în OUG nr. 57/2019 sau în legi speciale.
În cauză fiind vorba despre o solicitare vizând raportul de serviciu al funcționarului public, s-a constatat că instanța competentă asupra cererii de suspendare a actului prin care acesta fost sancționat este tribunalul, prin raportare la art. 536 din OUG nr. 57/2019.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, prin care a solicitat suspendarea efectelor Dispoziției Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române nr. 3014/29.07.2024, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a acestuia, cu sancțiunea „mustrare scrisă” pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități anume abilitate de lege”, faptă prevăzută de art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, până la soluționarea cererii de anulare a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Înalta Curte constată că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul ocupă o funcție publică, respectiv aceea de polițist de frontieră, adjunct șef sector la Sectorul Poliției de Frontieră (...).
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistul este funcționar public civil, iar, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (8) din același act normativ, ”Polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.”
Art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ prevede următoarele: ,,Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”
Potrivit prevederilor art. 495 din același Cod, ”funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.”
Prin raportare la aceste dispoziții legale, având în vedere că în cauză este vorba despre o solicitare vizând raportul de serviciu al funcționarului public, Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării actului prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
În concluzie, instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române în favoarea Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.