Challenge to government order on hunting compensation denied for failure to complete mandatory administrative pre-litigation procedure

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.11.2022 sub nr. x/ 2/2022, reclamanta S.C. A SRL în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului:

- să dispună anularea în parte a H.G. nr.1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr.407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, respectiv a dispozițiilor art. 1 lit. c, respectiv art. 3 lit. b din anexa 3;

- cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată;

2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 593 din 5 aprilie 2023 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A admis excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii administrative prealabile.

A respins cererea reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, cu sediul în București, Bulevardul Libertății, nr.12, sector 5.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta S.C. A SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea recursului, se susține că instanța de fond a admis în mod eronat excepția inadmisibilității, având în vedere că, modificarea art. 7 din Legea nr. 554/2004 și intrarea actului în circuitul civil, acestea făcând inutilă parcurgerea etapelor plângerii prealabile care ar fi fost soluționată după ieșirea din vigoare a actului și epuizarea efectelor sale juridice.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât și intimatul-intervenient au formulat întâmpinare. Intimatul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului pentru lipsa timbrajului și excepția nulității acestuia pentru nemotivare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prealabil, Înalta Curte respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. invocată de intimatul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamantul reclamanta S.C. A SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune solicitând să se dispună anularea în parte a H.G. nr.1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr.407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, respectiv a dispozițiilor art. 1 lit. c, respectiv art. 3 lit. b din anexa 3.

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru acțiunile având ca obiect anulare act administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, la art. 7 alin. (1) și alin. (1) ind. 1, obligativitatea urmării procedurii prealabile:

,,1.Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.”.

Procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces la justiție.

Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței, exercitată sub forma recursului grațios sau ierarhic, care constă în aceea că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează caracterul obligatoriu al procedurii prealabile administrative, caracterul obligatoriu al acesteia rezultând și din modul de redactare imperativ al dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ., precum și din obligația de a depune dovada îndeplinirii procedurii odată cu depunerea cererii de chemare în judecată, aspect reținut în mod corect și de instanța de fond.

În speță, recurenta reclamantă a solicitat anularea în parte a H.G. nr.1679/2008 dar nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, reglementate de dispozițiile legale mai-sus citate.

Contrar susținerilor acesteia, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 (nu este obligatorie procedura prealabila in cazul actului administrativ care nu mai poate fi anulat întrucât a intrat in circuitul civil) deoarece H.G. nr.1679/2008 este un act administrativ normativ, situație in care plângerea prealabilă poate fi formulată oricând potrivit art. 7 alin. (1) ind.1 din lege.

Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul B, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul pârât Guvernul României.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A SRL împotriva sentinței civile nr. 593 din 5 aprilie 2023 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.