Pretrial detention for multiple robbery offenses: necessity of continued deprivation of liberty to prevent public order danger
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's order to maintain pretrial detention and imposing the appellant to pay 80 lei in judicial costs, including 20 lei for ex officio defense. The dispute centered on a judicial review of the legality and grounds for continued pretrial detention of a defendant charged with three counts of robbery, where the defendant argued he did not pose a danger to public order. The Supreme Court found the appeal meritless, determining that the original grounds for detention under Article 148(1)(h) of the Code of Criminal Procedure persisted, and that release would create a concrete social danger and erode public trust in the justice system; the decision relied on Articles 160b, 3856, 3857, and 3859 of the Code of Criminal Procedure to verify the continued necessity of deprivation of liberty.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b C. proc. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Pretrial detention for multiple robbery offenses: necessity of continued deprivation of liberty to prevent public order danger: Potrivit art. 160b, alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 322/P/2005, Curtea de Apel Brașov a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului I.M.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că în speță se mențin aceleași temeiuri care au dus la luarea măsurii arestării preventive și față de dispozițiile art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., se justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul I.M. a declarat recurs, solicitând judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 și art. 3857, alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 160b, alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului I.M.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea a 3 infracțiuni de tâlhărie, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515, alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva încheierii din 27 iulie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 322/P/Ap/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2005.