Complaint over delayed service of judgment rejected as moot after ECRIS confirms communication.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (panel of 5 judges) rejected, as moot (rămasă fără obiect), the complaint concerning the delay of proceedings (contestație privind tergiversarea procesului) filed by petitioner B S.R.L., and ordered no further appeal; the decision is final. The petitioner had sought measures under Art. 522(2) points 1 and 4 of the Civil Procedure Code to compel the communication of Decision No. 2189 of 26 November 2024 in case file x/2/2023, alleging that the judgment had not been served. The High Court found that the decision had in fact been communicated to the parties on 5 May 2025, as verified in the ECRIS system, so the relief sought was satisfied and no measure under Art. 525(6) C. proc. civ. could be ordered; the complaint was thus dismissed as having no subsisting object.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 alin. (1) C. proc. civ, art. 522 alin. (1) C. proc. civ, art. 522 C. proc. civ, art. 525 alin. (6) C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Complaint over delayed service of judgment rejected as moot after ECRIS confirms communication: Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. „Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin decizia nr. 2189 din 26 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2/2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta A SA împotriva sentinței civile nr. 20F din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.
Contestația privind tergiversarea procesului
La 7 martie 2025, petenta B S.R.L. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, soluționat la 26 noiembrie 2024 prin decizia nr. 2189/2024, arătând că hotărârea nu i-a fost comunicată până în prezent.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile 522 alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători:
Examinând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. „Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente”.
Conform art. 32 alin. (1) lit. c C. proc. civ. „Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție”.
De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că ,,Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.”
La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.
Ca urmare, contestația la tergiversare este acțiunea prin care o parte urmărește înlăturarea dificultăților ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situație de tergiversare să înceteze. Rațiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
Examinând actele dosarului și raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reține că obiectul contestației la tergiversare pendinte îl reprezintă luarea măsurilor legale pentru comunicarea deciziei nr. 2189 din 26 noiembrie 2024 pronunțate în dosarul nr. x/2/2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă.
Potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic ECRIS, această hotărâre judecătorească a fost comunicată părților la data de 5 mai 2025 .
Așadar, în condițiile în care hotărârea a fost comunicată părților, apare neîntemeiată contestația privind tergiversarea procesului, finalitatea acesteia neputând fi atinsă prin dispunerea de către instanță a vreunei măsuri, în sensul art. 525 alin. (6) C. proc. civ., întrucât pretenția dedusă judecății în prezentul cadru procesual a fost acoperită.
Față de această împrejurare, întrucât obiectul demersului judiciar al petentei nu mai subzistă la data soluționării contestației de față, hotărârea fiind comunicată părților, Înalta Curte urmează să respingă contestația ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată de petenta B S.R.L. în legătură cu dosarul nr. x/2/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată astăzi, 12 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.