Dismissal of procedural delay complaint for mootness after service of final judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as having lost its object a complaint regarding procedural delay, ruling that the claimant’s objection was moot because the underlying judicial decision had been duly served to the parties on March 31, 2025, leaving no pending difficulty for the court to remedy under Article 525 of the Code of Civil Procedure. The dispute arose from the claimant’s assertion that the Supreme Court’s prior decision, which had admitted appeals by the defendant municipality and public prosecutor against a civil judgment, remained unserved, thereby violating their right to a speedy trial. Relying on Articles 522 and 525 of the Code of Civil Procedure and Article 6 of the European Convention on Human Rights, the panel determined that the purpose of a delay complaint is to compel the court to take measures to cease procedural inaction; however, since the notification requirement was already satisfied before the hearing on May 12, 2025, the initial demand was covered by the subsequent act, rendering the complaint legally baseless and without a remaining subject matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 alin. (1) C. proc. civ, art. 522 alin. (1) C. proc. civ, art. 522 C. proc. civ, art. 525 alin. (6) C. proc. civ; Dismissal of procedural delay complaint for mootness after service of final judgment: Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. „Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin decizia nr. 2661 din 26 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/3/2013* de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă s-au admis recursurile declarate de pârâții Municipiul B, prin Primarul general, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei civile nr. 1062 A din 9 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Contestația privind tergiversarea procesului
La 28 februarie 2025, petentul A a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/3/2013* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă, soluționat la 26 noiembrie 2024 prin decizia nr. 2661/2024, arătând că hotărârea nu i-a fost comunicată până în prezent.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile 522 și urm. C. proc. civ. și art. 6 din CEDO
Apărările părților
Intimatul Municipiul B a depus note de ședință prin care a arătat că nu mai subzistă motivul pentru care a fost formulată contestația privind tergiversarea procesului, decizia nr. 2661 din 26 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/3/2013* de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă fiindu-i comunicată la 4 aprilie 2025.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători:
Examinând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. „Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente”.
Conform art. 32 alin. (1) lit. c C. proc. civ. „Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție”.
De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că ,,Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.”
La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.
Ca urmare, contestația la tergiversare este acțiunea prin care o parte urmărește înlăturarea dificultăților ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situație de tergiversare să înceteze. Rațiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
Examinând actele dosarului și raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reține că obiectul contestației la tergiversare pendinte îl reprezintă luarea măsurilor legale pentru comunicarea deciziei nr. 2661 din 26 noiembrie 2024 pronunțate în dosarul nr. x/3/2013* de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă.
Potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic ECRIS, această hotărâre judecătorească a fost comunicată părților la data de 31 martie 2025.
Așadar, în condițiile în care hotărârea a fost comunicată părților, apare neîntemeiată contestația privind tergiversarea procesului, finalitatea acesteia neputând fi atinsă prin dispunerea de către instanță a vreunei măsuri, în sensul art. 525 alin. (6) C. proc. civ., întrucât pretenția dedusă judecății în prezentul cadru procesual a fost acoperită.
Față de această împrejurare, întrucât obiectul demersului judiciar al petentului nu mai subzistă la data soluționării contestației de față, hotărârea fiind comunicată părților, Înalta Curte urmează să respingă contestația ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A în legătură cu dosarul nr. x/3/2013* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2025.