Revision petition peremption: failure to interrupt six-month inactivity period via late motion to resume proceedings

Deliberând asupra cauzei prezente, reține următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin decizia civilă nr. 2070 din 6 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă din dosarul nr. x/1/2023 prin care s-a respins cererea privind redeschiderea procesului formulată de revizuentul A și s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 78/19.01.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/1/2022

Cererea de recurs

Împotriva deciziei menționate, revizuentul A a declarat recurs înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2025.

Prin memoriul de recurs, recurentul invocă incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea cererii de revizuire.

Arată că în speță nu a intervenit perimarea deoarece a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei care a întrerupt cursul perimării.

La data de 12 mai 2025, recurentul a depus note scrise prin care a reluat motivele de nelegalitate incidente cauzei.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În prealabil, Înalta Curte reține că motivele invocate prin cererea de recurs sunt susceptibile de încadrare în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că s-a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează instituția perimării, iar recurentul, în principal, a criticat aplicarea acestei sancțiuni.

În argumentarea căii de atac exercitate, recurentul a susținut că, în cauză, nu a intervenit perimarea, arătând că a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei ceea ce presupune întreruperea cursului perimării.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Se reține că, în cauză, prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023 de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus suspendarea soluționării cererii de revizuire formulate de recurentul A împotriva deciziei nr. 78 din 19 ianuarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În același sens, prin decizia recurată, s-a reținut că pricina a rămas în nelucrare din culpa părților mai mult de 6 luni și că de la data suspendării judecății cererii de recurs nu a intervenit nicio cauză de suspendare sau întrerupere a cursului termenului de perimare, astfel că la termenul din 6 noiembrie 2024, instanța a constatat îndeplinite condițiile pentru aplicarea sancțiunii procedurale a perimării, în temeiul dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.

La data de 7 iunie 2024, recurentul-revizuent a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei care a fost respinsă prin decizia nr. 2070 din 6 noiembrie 2024, formularea cererii de repunere pe rol neavând deci ca afect întreruperea curgerii termenului de perimare, având în vedere că, pentru a avea un astfel de efect, actul procesual trebuia făcut înăuntrul acestui termen.

Se constată astfel că, în cauză, cererea de reluare a judecății a fost formulată după împlinirea termenului de perimare, momentul de la care acesta început să curgă fiind, contrar celor susținute de recurent, data la care s-a dispus suspendarea judecății, când procesul a rămas în nelucrare.

Prin urmare, cum în cauză nu a fost formulată de către părți o cerere de redeschidere a judecății înăuntrul termenului de perimare, în mod judicios instanța a constatat că de la data suspendării judecății (22 noiembrie 2023) și până la data împlinirii termenului de perimare (22 mai 2024), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ.

Totodată, trebuie subliniat că, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., „Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.”. Înalta Curte reține din această perspectivă că recurentul A este cel care a formulat calea de atac a revizuirii și avea ca atare obligația de a contribui la desfășurarea și de a urmări finalizarea procesului, aceasta și în virtutea principiului disponibilității procesuale.

În consecință, Înalta Curte reține că instanța a aplicat normele legale incidente în cauză, constatând, în mod corect, că cererea de revizuire s-a perimat.

În raport de considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentul A deciziei atacate, urmând a dispune respingerea recursului împotriva deciziei civile nr. 2070 din 6 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2023, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 2070 din 6 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.