Appeal for revision of 2019 administrative ruling annulled for failure to state cassation grounds.

Asupra recursului;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Hotărârea pronunțată în cauză

Prin decizia civilă nr. 5434 din 21 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/1/2024 s-a respins cererea de revizuire formulată de A, moștenitorul lui B, precum și în calitate de mandatar al lui C împotriva sentinței civile nr. 996 din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2/2019, ca inadmisibilă.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei anterior menționate, a formulat recurs recurentul A, moștenitorul lui B, precum și în calitate de mandatar al lui C, recursul fiind înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/1/2025.

Prin cererea de recurs formulată recurentul reiterează solicitările formulate prin cererea de revizuire și prezintă câteva considerații teoretice privitoare la instituția revizuirii.

De asemenea, recurentul prezintă considerentele deciziei atacate, iar, în final, indică temeiul de drept al cererii sale de recurs, respectiv, disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Apărările părților

Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Pe cale de consecință, solicită anularea ca nemotivat a recursului. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Recurentul a depus concluzii scrise prin care a susținut că a argumentat recursul din toate punctele de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, sub aspectul încadrării în motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a criticilor formulate în termen legal de recurent, deoarece nerespectarea acestei condiții procedurale exclude cercetarea oricăror alte aspecte în cauză.

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului.

Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și a dezvoltării acestor motive de recurs, la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ., implică determinarea greșelilor anume imputate instanței, respectiv formularea unor critici de nelegalitate care să vizeze considerentele hotărârii recurate.

Textul legal se interpretează, așadar, în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute dec art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru exercitarea controlului judiciar asupra acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora.

În egală măsură, Înalta Curte reține că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte observă că prin cererea de recurs nu s-au formulat critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate de instanța de revizuire apte să poată fi încadrate în cazurile de casare invocate, recurentul prezentând parțial prin cererea sa de recurs considerentele hotărârii atacate și reiterând solicitările formulate prin cererea de revizuire.

Or, cum criticile invocate în recurs nu combat soluția pronunțată de instanța a cărei decizie a fost recurată, ci se referă la aspecte nerelevante pentru stadiul procesual în care se află pricina, neexistând critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului.

Prin urmare, constatând că recurentul A nu s-a conformat obligației legale sub aspectul motivării căii de atac formulate, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurentul A, moștenitorul lui B, precum și în calitate de mandatar al lui C împotriva deciziei nr. 5434 din 21 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/1/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.