Inadmissibility of cassation appeal for failure to identify erroneous legal interpretation regarding prescription of penal interest
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal declared by the defendant tax administration against the Court of Appeal decision, leaving the appellate ruling in force which had admitted the defendant's prescription objection for the period between September 19, 2017, and August 11, 2019, while maintaining the obligation to pay penal legal interest on the principal debt from August 11, 2019, onward. The case concerned a claim for outstanding penal legal interest on an indemnity previously recognized in a final judgment, where the defendant argued that the right to action had prescribed before the new lawsuit was filed in 2022. The Supreme Court applied the strict requirements for cassation grounds under the Code of Civil Procedure, specifically rejecting the appeal for nullity because the appellant failed to identify a specific legal norm that was incorrectly applied or interpreted by the lower court, and because the determination of the prescription start date and calculation periods were considered matters of fact already settled by the appellate instance, falling outside the scope of the cassation review.
Legislator headnote
AI generatedart. 2517 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 497 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal for failure to identify erroneous legal interpretation regarding prescription of penal interest: The case concerned a claim for outstanding penal legal interest on an indemnity previously recognized in a final judgment, where the defendant argued that the right to action had prescribed before the new lawsuit was filed in 2022. The Supreme Court applied the strict requirements for cassation grounds under the Code of Civil Procedure, specifically rejecting the appeal for nullity because the appellant failed to identify a specific legal norm that was incorrectly applied or interpreted by the lower court, and because the determination of the prescription start date and calculation periods were considered matters of fact already settled by the appellate instance, falling outside the scope of the cassation review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the annulment of the cassation appeal due to the failure to meet statutory requirements.
Procedural basis cited for the final order of annulment and the definitive nature of the decision.
Full text
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția I Civilă la 11 august 2022, sub nr. x/86/2022, reclamantul A a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, la plata dobânzii legale (remuneratorie și penalizatoare) în cuantum de 287.540 lei, dobândă aferentă despăgubirilor recunoscute în favoarea sa prin decizia civilă nr. 135 din 8 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/86/2017*, definitivă, începând cu 19 septembrie 2017 (data introducerii acțiunii în dosarul nr. x/86/2017*) și până la data de 30 iunie 2022, precum și în continuare, până la data plății efective a sumelor menționate în decizia anterior precizată, titlu executoriu, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a susținut că, prin raportare la prevederile art. 2517 C. civ., orice solicitare care vizează o perioadă anterioară termenului expres prevăzut de lege, apare ca prescrisă și a invocat excepția netimbrării.
Prin încheierea nr. 9 din 10 ianuarie 2023, Tribunalul Suceava – Secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a trimis cauza, având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, spre competentă soluționare Secției a II-a Civile din cadrul Tribunalului Suceava.
Pe rolul Secției a II-a Civile a Tribunalului Suceava, cauza a fost înregistrată sub nr. x/86/2022*.
La termenul de judecată de la 14 martie 2023, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului Suceava – Secția a II-a Civilă pe care a admis-o și a trimis cauza spre soluționare Secției I Civile a Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții ale Tribunalului Suceava, a suspendat judecata cauzei și a dispus trimiterea dosarului spre soluționarea, pe calea regulatorului de competență, a prezentului conflict negativ de competență către Curtea de Apel Suceava.
Prin sentința civilă nr. 4 din 7 aprilie 2023, Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civile a Tribunalului Suceava.
La termenul de judecată de la 13 iunie 2023, în urma demersurilor efectuate de instanță au fost atașate în vederea consultării dosarele nr. x/86/2017 și nr. x/86/2017*, iar prin încheierea de ședință din aceeași dată, instanța a respins excepția netimbrării invocată prin întâmpinare și a unit cu fondul excepția prescripției.
Prin sentința civilă nr. 134 din 19 septembrie 2023, Tribunalul Suceava – Secția a II-a Civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a dobânzii legale penalizatoare, calculată asupra debitului principal în valoare de 735.228 lei, începând cu data de 19 septembrie 2017 (data introducerii acțiunii privind debitul principal) și până la data plății debitului principal și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.385,60 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A și pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Prin decizia nr. 70 din 22 februarie 2024, Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a Civilă a respins apelul formulat de reclamantul A, a admis apelul formulat de pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței civile 134 din 19 septembrie 2023 a Tribunalului Suceava – Secția a II-a Civilă, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a respins, ca prescrisă, cererea de obligare a pârâtei la plata către reclamant a dobânzii legale calculată asupra debitului principal în valoare de 735.228 lei, începând cu data de 19 septembrie 2017 și până la data de 11 august 2019. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare acestei hotărâri.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, solicitând casarea în parte a hotărârii atacate.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
Autoarea căii de atac susține că în mod greșit curtea de apel a apreciat că dreptul material la acțiune este prescris numai pentru perioada 19 septembrie 2017-11 august 2019. Consideră că față de statuarea potrivit căreia curtea de apel a stabilit că dreptul reclamantului de a primi despăgubiri a luat naștere odată cu pronunțarea deciziei nr. 16 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Suceava, termenul de prescripție de 3 ani s-ar fi împlinit la 21 iunie 2020. Arată că acest termen nu s-a întrerupt la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 11 august 2022, deoarece la această dată prescripția deja se împlinise.
Recurenta-pârâtă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimatul-reclamant A a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.
Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.
Deși invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu indică nici un text de lege care să fi fost aplicat sau interpretat greșit de către instanța de apel. Art. 483 alin. (3) din același cod trasează regula că în recurs, Înalta Curte examinează legalitatea hotărârii recurate. Aceasta presupune necesar ca motivele de casare să releve precis greșelile comise în apel, ca o consecință a încălcării normelor de drept, fiind inadecvat ca recursul să reprezinte doar o succesiune de afirmații din care să rezulte, de fapt, nemulțumirea părții față de soluția pronunțată de curtea de apel.
Din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanța de apel a constatat că dreptul reclamantului la plata dobânzilor penalizatoare s-a născut la data pronunțării deciziei civile nr. 16 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Suceava, definitivă, iar termenul de prescripție a fost întrerupt prin introducerea cererii de chemare în judecată la 11 august 2022.
Stabilirea momentului de la care curge termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, precum și modul concret de calcul al acestui termen, raportat la înscrisurile din dosar, reprezintă aspecte de fapt, care au fost deja stabilite de instanța devolutivă și care nu mai pot fi aduse în discuție în calea extraordinară de atac a recursului.
Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva deciziei nr. 70 din 22 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA împotriva deciziei nr. 70 din 22 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.