Maintenance of preventive detention during appellate phase for high-risk drug trafficking conviction despite claimed absence of ongoing legal grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the criminal defendant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to maintain the preventive detention measure, and ordered the defendant to pay 80 lei in judicial costs. The case involved a challenge to the continued preventive detention of an individual convicted of high-risk drug trafficking, where the defendant argued that the legal grounds for detention no longer existed during the appellate phase of the proceedings. Relying on Article 148(1)(h) of the Code of Criminal Procedure in conjunction with Article 143, the court determined that the detention remained legally justified due to the high social danger of the offense and the risk to public order, affirming that the lower court correctly assessed the necessity of the measure to ensure the celerity of the appeal trial.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b C. proc. pen, Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen; Maintenance of preventive detention during appellate phase for high-risk drug trafficking conviction despite claimed absence of ongoing legal grounds: Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod, inculpata în cauză, fiind condamnată la o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și totodată, lăsarea ei în stare de libertate aducând atingere ordinii de drept, fapta penală imputată prezentând real pericol pentru sănătatea populației.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 martie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei I.C.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța, în baza dispozițiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a reținut că măsura arestării preventive a inculpatei a fost luată legal și de asemenea, legal menținută, I.C. fiind condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a mai reținut că temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive subzistă și în faza soluționării apelului declarat de inculpată împotriva sentinței penale nr. 176 din 9 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 7022/2005.
Împotriva încheierii menționate, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind nemenținerea, în faza judecării apelului, a temeiurilor de drept care au dus la luarea măsurii.
Recursul declarat nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod, inculpata în cauză, fiind condamnată la o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și totodată, lăsarea ei în stare de libertate aducând atingere ordinii de drept, fapta penală imputată prezentând real pericol pentru sănătatea populației.
Referitor la motivul de recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea consideră că în raport de gradul de pericol social al faptei pentru care s-a pronunțat o condamnare și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării apelului, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, urmează să fie respins.
Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.C. împotriva încheierii din 30 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 886/2005.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iulie 2005.