Railway machinery loss-of-use claim rejected as prior criminal damages award was final and full compensation.

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 mai 2023 pe rolul Tribunalului Vrancea – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor A, B şi societatea C S.A. la plata sumei de 2.830.487 lei, cu titlu de despăgubiri materiale pentru prejudiciul reprezentând lipsa de folosinţă prin indisponibilizare a utilajului D 08-275 UM nr. 941 în perioada 01.01.2020-31.12.2022 (36 de luni), a utilajului D – SSP 2005-SWR nr. 813 în perioada 01.01.2020-27.01.2022 (24 luni şi 18 zile), şi a vagonului UYKS nr. 40539574016-1 pentru perioada 01.01.2020-31.03.2022 (27 de luni), avariate în accidentul feroviar din data de 02.08.2014 produs în Halta E, de care se fac răspunzători pârâţii conform sentinţei penale nr. 402/21.03.2019 pronunţată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. x/231/2016, definitivă prin decizia nr. 1318/19.11.2019 a Curţii de apel Galați.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 566 din 16 noiembrie 2023, Tribunalul Vrancea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Galați, în contradictoriu cu pârâţii A, B şi S.C. C S.A. şi a obligat pe pârâți la plata, în solidar, a sumei de 2.830.487 lei, reprezentând lipsă folosinţă utilaje şi vagon.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 106/A din 30 mai 2024, Curtea de Apel Galați – Secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâta S.C. C S.A. împotriva sentinței civile nr. 566 din 16 noiembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Vrancea, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. C S.A., A şi B şi a obligat pe intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 15 954,94 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 106/A din 30 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galați – Secţia I civilă, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Galați a declarat recurs.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 431 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a principiului efectului pozitiv al lucrului judecat stabilit prin decizia civilă nr. 87/2022 pronunţată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/91/2020, cu referire la sentinţa penală nr. 402/2019 pronunţată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. x/231/2016.

În esenţă, instanţa de apel a constatat că, ulterior perioadelor avute în vedere prin hotărârile judecătoreşti anterior menţionate (prin care s-a acordat contravaloare lipsă folosinţă în intervalul 01.01.2015-31.12.2016, respectiv 01.01.2017-31.12.2019), între părţi au intervenit noi înţelegeri (protocolul nr. 2/515/2019 privind repararea maşinii SSP 2005-SWR nr. 813 şi a vagonului tehnologic UYKS nr. 405395740161 şi Convenţia de eşalonare a datoriei, din luna august 2021) şi că, în urma celor două convenţii, s-au creat noi raporturi juridice.

Or, la data promovării prezentei acţiunii, raporturile juridice dintre părţi cu privire la lipsa de folosinţă erau reglementate pe cale judecătorească prin decizia civilă nr. 87/16.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/91/2020, menţinută prin decizia nr. 2625/07.12.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâri ulterioare protocolului nr. 2/515/2019 privind repararea maşinii SSP 2005-SWR nr.813 şi a vagonului tehnologic UYKS nr. 405395740161 şi Convenţiei de eşalonare a datoriei, din luna august 2021, astfel încât, ceea ce s-a stabilit prin această decizia rămasă definitivă cu privire la lipsa de folosinţă, lasă fără efecte înţelegerile/raporturile anterioare, în caz contrar încălcându-se principiul efectului pozitiv al lucrului judecat.

Recurenta-reclamantă a precizat că, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei penale nr. 402/21.03.2019 pronunţată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. x/231/2016, contravaloarea lipsei de folosinţă prin indisponibilizarea utilajelor a fost iniţial calculată, în cazul celor trei bunuri, pentru perioada 01.01.2015-31.12.2016.

Or, având în vedere că şi ulterior datei de 31.12.2016 utilajele au rămas indisponibilizate, apreciază că pârâţii trebuie să o despăgubească în baza aceluiaşi raţionament juridic potrivit căruia aceştia au fost obligaţi la plată prin sentinţa penală – acesta fiind considerentul acţiunii prin care a solicitat contravaloarea lipsei de folosinţă pentru anii 2017-2019.

Astfel, prin decizia civilă nr. 87/2022 pronunţată în dosarul nr. x/91/2020, Curtea de Apel Galați a obligat pe pârâţi la plata sumei de 3.541.530 lei (contravaloare lipsă folosinţă pentru ani 2017-2019), reţinând că, faţă de efectul produs de sentinţa penală nr. 402/2019 pronunţată de Judecătoria Focșani, există autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte calificarea drept faptă ilicită (delict civil) pentru accidentul feroviar din 02.08.2014, existenţa prejudiciului, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia autorilor - ținuți a răspunde pentru acoperirea prejudiciului, precum şi existenţa aceleiaşi obligaţii pentru persoana juridică, în calitate de parte responsabilă civilmente.

În sensul celor deja arătate, Curtea de Apel Galați a reţinut că prima formă de reparaţie este în natură – ceea ce ar fi însemnat fie repararea utilajelor, fie înlocuirea cu unele identice (ceea ce, în speţă, nu s-a realizat).

Cu privire la prejudiciu, Curtea de Apel Galați a stabilit că singura diferenţă între litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/231/2016 şi litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/91/2020 este perioada pentru care se solicită despăgubiri.

Astfel, având în vedere autoritatea de lucru judecat, s-a concluzionat că, dacă pe primii doi ani (2015-2016) lipsa de folosinţă este în sumă totală de 2.361.020 lei, rezultă că pentru următorii trei (2017-2019) valoarea acestui prejudiciu este de 3.541.530 lei.

Curtea a mai reţinut că ,,pentru dovedirea acestui prejudiciu, reclamanta este suficient să afirme existenţa lui, rezultată din lipsa utilajelor, pentru că fiind vorba de un fapt negativ, el nu poate fi dovedit ca atare. Le rămâne pârâţilor să dovedească faptul pozitiv contrar, respectiv că au reparat sau înlocuit utilajele distruse în accidentul feroviar”.

Or, şi în perioada ulterioară celei cuprinse în litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/91/2020 şi în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 87/2022, reclamanta a fost lipsită de folosinţa utilajelor din speţă.

De aceea, cu prioritate, instanţa de fond a reţinut că îndreptăţirea reclamantei de a solicita despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a utilajelor ulterior stabilirii valorii de înlocuire a bunurilor a fost deja tranşată prin decizia civilă nr. 87/2022 pronunţată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/91/2020, care face trimitere la cele reţinute prin sentinţa penală nr. 402/2019, astfel că cele stabilite se impun cu putere de lucru judecat şi în cauză, instanţa neputând aprecia contrar celor deja tranşate.

Se reţine, aşadar, că cele două hotărâri (sentinţa penală nr. 402/2019 şi decizia civilă nr. 87/2022) se impun cu putere de lucru judecat atât cu privire la întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, cât şi cu privire la existenţa prejudiciului constând în lipsa de folosinţă prin indisponibilizare pentru fiecare din utilaje, ce este pretins pentru o altă perioadă.

În acest context, corect a înlăturat instanţa de fond apărările întemeiate pe autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale, apărări potrivit cărora CFR a devenit în baza sentinţei penale titulara unui drept de creanţă, astfel încât singurele daune care mai pot fi solicitate în principiu sunt daunele interese moratorii, aferente unei sume de bani.

Astfel, în mod corect a reţinut tribunalul prin sentinţa de fond că, deşi instanţa penală a obligat pe pârâţi şi la plata de despăgubiri reprezentând valoarea de înlocuire a bunului, nu înseamnă că această dispoziţie afectează dreptul proprietarului bunului de a solicita în continuare contravaloarea lipsei de folosinţă a bunului, până la reparare sau înlocuire. Cum partea reclamantă a fost lipsită de posibilitatea achiziţionării unui alt bun de acelaşi fel care să servească aceleiaşi utilităţi, ea se află în aceeaşi situaţie de prejudiciu în care este lipsită de folosinţa bunului.

De asemenea, corect a reţinut instanţa de fond că nu se poate reţine împrejurarea stingerii prejudiciului prin convenţia de eşalonare a datoriilor din 17.08.2021, întrucât la momentul analizei nu s-a făcut dovada executării integrate a acestei convenţii, iar potrivit art. 1615 C. civ., obligaţiile se sting prin plată, compensaţie, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuită de executare. Or, eşalonarea datoriilor nu reprezintă o modalitate de stingere a datoriei.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă C S.A. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării, intimata-pârâtă a arătat că, urmare a rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 402/2019, reclamanta „CFR” S.A. a devenit titulara unui drept de creanţă, având ca obiect despăgubirile acordate acesteia.

În procesul penal, prejudiciul a fost reparat conform art. 1386 alin. (1) C. civ., prin acordarea unei despăgubiri. Prin urmare, obligaţia de dezdăunare a fost transformată într-o sumă de bani, iar valoarea acesteia a fost stabilită cu titlu definitiv şi cuprinde exclusiv valoarea de înlocuire a utilajelor şi lipsa de folosinţă. Fiind transformată prin hotărârea penală definitivă într-o sumă de bani, la modul practic şi teoretic, echipamentele nu mai există, astfel că nu mai poate fi solicitată lipsa lor de folosinţă. De altfel, prin hotărârea penală se stipulează în mod clar faptul că se acordă cu titlu de despăgubire valoarea de înlocuire a utilajelor.

Apreciază că aspectele reţinute de Curtea de Apel Galați prin decizia recurată sunt fondate, neputându-se considera că reclamanta „CFR” S.A. are dreptul să solicite, la mai bine de 9 ani de la data producerii accidentului, contravaloarea lipsei de folosinţă pentru nişte utilaje a căror distrugere a fost deja reparată prin acordarea despăgubirilor.

De asemenea, apreciază ca fiind întemeiată şi concluzia conform căreia în speţă nu au fost îndeplinite în mod cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale.

Invocarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale în litigiu nu priveşte şi existenţa prejudiciului, conform prevederilor art. 28 alin. (1) C. proc. pen., care prevede că „hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.”

Astfel cum corect a concluzionat instanţa de apel la pag. 12 paragraful 2 din Decizia civilă nr. 106/2024, prejudiciul invocat nu este în legătură de cauzalitate cu fapta de avariere a bunurilor din 2014, tocmai având în vedere faptul că prin sentinţa penală nr. 402/2019 s-a stabilit deja modalitatea - globală şi definitivă - de reparare a prejudiciului, ulterior intervenind înţelegeri între părţi cu privire la modalitatea de stingere a acestuia, prin încheierea Convenţiei de eşalonare.

În aceeaşi măsură, nici autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 87/2022 nu poate fi reţinută pentru fundamentarea sumelor solicitate pe calea prezentei acţiuni, de vreme ce hotărârea respectivă vizează o perioadă distinctă pentru care recurenta solicită lipsa de folosinţă a utilajelor. Bunurile distruse prin incidentul din anul 2014 nu se vor mai reîntoarce niciodată în natură în patrimoniul recurentei, contravaloarea acestora fiind determinată în mod definitiv de instanţa penală şi părţile convenind asupra modalităţii de acoperire a prejudiciului. Aşadar, nu se poate solicita lipsa de folosinţă a unor bunuri pentru distrugerea cărora recurenta a fost deja compensată prin hotărârea Judecătoriei Focșani, altfel regăsindu-ne în ipoteza compensării „CFR” S.A. pentru acelaşi fapt delictual.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului şi a apărărilor formulate prin întâmpinare.

Procedura în faţa instanţei de recurs:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (17 mai 2023), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursurilor, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, urmând a se pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă C S.A.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul formulat, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia.

Raportat la criticile susţinute în cuprinsul său, prin care s-a invocat o greşită aplicare de către instanța de apel a efectului pozitiv al lucrului judecat izvorât din decizia civilă nr. 87/2022 a Curţii de Apel Galați pronunțată în dos. nr. x/91/2020, cu referire la sentinţa penală nr. 402/2019 pronunțată de Judecătoria Focșani în dos. nr. x/2318/2016, examinarea recursului va fi circumscrisă motivului legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi nu aceluia indicat de parte (art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.) având în vedere că, în esenţă, ceea ce se pretinde de către recurentă este încălcarea autorităţii de lucru judecat a menționatei hotărâri judecătorești (decizia civilă nr. 87/2022 a Curţii de Apel Galați) cu prilejul soluționării cauzei în apel. În egală măsură, cele precizate anterior relevă caracterul nefondat al excepției nulităţii recursului pentru neîncadrare, excepţie invocată prin întâmpinarea intimatei.

Pornind de la existenţa în realitatea juridică a acestei hotărâri judecătorești, prin care au fost rezolvate între părţi raporturi juridice litigioase legate de dezdăunarea recurentei pentru lipsa de folosinţă a celor trei utilaje (D 08-275 UM nr. 941, D – SSP 2005-SWR nr. 813 şi a vagonului UYKS nr. 40539574016-1) avaritate în accidentul feroviar din 2.08.2014 produs în Halta E, s-a susţinut că prin valorificarea corectă a efectului pozitiv al lucrului judecat a deciziei civile nr. 87/2022 a Curţii de Apel Galați, o soluţie identică ar fi trebuit să fie dată şi litigiului pendinte întrucât ceea ce diferă faţă de litigiul anterior este doar perioada pentru care s-a cerut dezdăunarea lipsei de folosinţă, în dosarul nr. x/91/2020 fiind solicitată (şi acordată) lipsa de folosinţă pentru perioada 1.01.2017-31.012.2019, în timp ce în cauza de faţă s-a cerut acordarea lipsei de folosinţă a celor trei utilaje pentru perioada 1.01.2020-31.12.2022 în cazul primului utilaj, pentru perioada 1.01.2020-27.01.2022 în cazul celui de-al doilea utilaj şi pentru perioada 1.01.2020-31.03.2022 în cazul celui de-al treilea utilaj.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, potrivit recurentei, decizia civilă nr. 87/16.03.2022 a Curţii de Apel Galați (definitivă prin decizia nr. 2625/7.12.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) este ulterioară Protocolului nr. 2/515/2019 privind repararea maşinii SSP 2005-SWR nr. 813 şi a vagonului tehnologic UYKS nr. 40539574016-1 şi Convenţiei de eşalonare a datoriei din luna august 2021, adică a acelor acte juridice care, în viziunea instanței de apel, au creat noi raporturi juridice între părţi, împiedicând astfel valorificarea în litigiul de faţă a lucrului judecat anterior potrivit deciziei civile nr. 87/2022 a Curţii de Apel Galați.

Aceste critici sunt nefondate.

Este adevărat că prin decizia civilă nr. 87/2022 a Curţii de Apel Galați – valorificându-se puterea de lucru judecat a sentinței penale nr. 402/21.03.2019 a Judecătoriei Focșani pronunțată în dos. nr. x/231/2016 (definitivă prin decizia penală nr. 1318/19.11.2019 a Curţii de Apel Galați) sub aspectul rezolvării date laturii civile a procesului penal, în privinţa existenței faptei ilicite (accidentul feroviar din 2.08.2014), existenţei prejudiciului constând atât în avarierea celor trei utilaje (care a impus înlocuirea lor), cât şi în lipsa de folosință acordată pentru perioada 01.01.2015-31.12.2016, a legăturii de cauzalitate şi a vinovăției autorilor persoane fizice, dar şi a persoanei juridice ca parte responsabilă civilmente – a fost recunoscut dreptul recurentei la despăgubiri pentru lipsa de folosință prin indisponibilizarea aceloraşi trei utilaje pentru perioada 1.01.2017-31.12.2019, fiind obligați aceiaşi pârâţi chemați în judecată şi în litigiul pendinte la plata în solidar a sumei de 3.541.530 lei.

Este însă eronată afirmația recurentei că decizia nr. 87/2022 ar constitui actul jurisdicțional care reglementează între părţi raporturile juridice cu privire la lipsa de folosință în privinţa celor trei utilaje, de maniera în care soluţia conținută de aceasta s-a impune în mod identic şi unor viitoare raporturi juridice litigioase dintre părţi pe acelaşi subiect, respectiv cauzei pendinte.

În realitate, hotărârea judecătorească ce reglementează între părţi raporturile juridice de desocotire pentru prejudiciile generate de accidentul feroviar produs la 2.08.2014 în halta F este hotărârea penală menţionată anterior, care, sub aspectul rezolvării date laturii civile a procesului penal, a obligat pe inculpații A şi B ca, în solidar cu partea responsabilă civilmente C S.A., să plătească părţii civile Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala regională de Căi Ferate Galaţi despăgubiri (dintre cele care interesează litigiul de faţă) constând în: a) 2.923.807 lei reprezentând valoarea de înlocuire a maşinii de profilat tip D – SSP 2005-SWR nr. 813, inclusiv cheltuieli accesorii şi lipsa de folosinţă prin indisponibilizare pentru perioada 1.01.2015-31.12.2016 ), din care suma de 1.392.893 lei reprezentând valoarea de înlocuire activ); b) 2.356.602 lei reprezentând valoarea de înlocuire maşina de burat tip D 08-275 UM nr. 941 inclusiv cheltuieli accesorii şi lipsa de folosinţă prin indisponibilizare pentru perioada de 1.01.2015-31.12.2016 (sumă din care 1.534.483 lei reprezintă valoarea de înlocuire activ); c) 19.681 lei reprezentând valoarea înlocuire vagon UYKS nr. 40539574016-1 inclusiv cheltuieli accesorii şi lipsa de folosinţă prin indisponibilizare pentru perioada de 1.01.2015 – 31.12.2016 (sumă din care 11.694 lei reprezintă valoarea de înlocuire activ).

În limitele acestui cadru jurisdicțional de reglementare a raporturilor litigioase dintre părţi, dat de dezlegările sentinţei penale nr. 402/21.03.2019 şi în completarea dispozițiilor sale – prin care se acordase reclamantei prejudiciul pentru lipsa de folosinţă prin indisponibilizarea celor trei utilaje doar pentru perioada 01.01.2015- 31.12.2016 -, prin decizia civilă nr. 87/2022 a Curţii de Apel Galați a fost despăgubită reclamanta pentru acelaşi tip de prejudiciu (lipsa de folosinţă prin indisponibilizarea celor trei utilaje) şi pentru intervalul de timp 1.01.2017-31.12.2019.

Această din urmă hotărâre nu acordă despăgubiri pentru o posibilă/pretinsă lipsă de folosinţă prin indisponibilizarea celor trei utilaje dincolo de anul 2019 când, în baza hotărârii penale, reclamanta a fost despăgubită integral şi definitiv pentru prejudiciile rezultate din accidentul feroviar produs la 2.08.2014 (şi) prin acordarea valorii de înlocuire a celor trei utilaje în discuţie.

Prin urmare, decizia civilă nr. 87/2022, ale cărei dezlegări jurisdicționale sunt subordonate celor ale sentinței penale nr. 402/21.03.2019 (a cărei autoritate de lucru judecat o valorifică), nu poate fi invocată cu autoritate de lucru judecat în această nouă acțiune inițiată de reclamantă pentru a obţine din nou despăgubiri pentru lipsa de folosință a celor trei utilaje, începând cu 1.01.2020, în vederea adoptării unei soluţii similare. Se opune la aceasta tocmai autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale pe care se sprijină decizia nr. 87/2022, respectiv sentința penală nr. 402/21.03.2019 care a tranşat definitiv între părţi raporturile juridice litigioase de dezdăunare prin aceea că a acordat reclamantei, pe lângă despăgubirile pentru lipsa de folosinţă în perioada 01.01.2015-31.12.2016, şi valoarea de înlocuire a utilajelor avariate, implementând astfel modalitatea de acoperire a prejudiciului prin echivalent.

Or, odată ce a fost despăgubită cu valoarea de înlocuire a bunurilor avariate (moment ce corespunde rămânerii definitive a hotărârii penale) reclamanta nu mai este în drept să pretindă repararea prejudiciilor decurgând din lipsa de folosinţă a acestora, ci devine – aşa cum corect a reţinut instanţa de apel – titulara unei creanţe a cărei realizare este în diligenţa ei să o urmărească şi să o obţină.

Relevant sub aspectul modului în care funcționează efectul lucrului judecat al acestei hotărâri judecătorești nu e data când a fost ea pronunțată, ci tipul de raporturi juridice asupra cărora tranșează şi intervalul de timp asupra căruia dispune, observându-se că decizia nr. 87/2020 reglementează între părţi raporturi juridice de despăgubire pentru lipsa de folosință prin indisponibilizarea celor trei utilaje avariate pentru perioada 1.01.2017-31.12.2019, așadar anterior şi până la momentul rămânerii definitive a hotărârii penale (prin decizia penală nr. 1318/19.11.2019 a Curţii de apel Galați, care a menţinut soluţia din sentinţa penală nr. 402/21.03.2019 sub aspectul rezolvării date laturii civile a procesului penal) prin care s-a acordat reclamantei valoarea de înlocuire a bunurilor distruse, dată de la care începând, cum s-a arătat mai sus, aceasta nu ar mai putea pretinde şi o dezdăunare pentru lipsă de folosinţă deoarece a obţinut o reparație integrală a dreptului său, rămânându-i doar să urmărească recuperarea creanţei.

Tot pentru aceleaşi raţiuni, legate de natura raporturilor juridice pe care le reglementează şi de intervalul de timp pentru care dispune, se relevă ca fiind eronată susţinerea recurentei potrivit căreia decizia nr. 87/16.03.2022, fiind ulterioară Protocolului nr. 2/215/2019 (pentru repararea maşinii D – SSP 2005-SWR nr.813 şi a vagonului tehnologic UYKS nr.40539574016-1) şi Convenţiei de eșalonare a datoriei din august 2021, ar lăsa fără efecte aceste înțelegeri/raporturi anterior semnate de părţi. Este vorba de noile înțelegeri intervenite între acestea, subsecvent şi ca urmare a raporturilor obligaționale create prin sentința penală nr. 402/2019, pe care recurenta şi intimata le-au consimțit tocmai spre asigura realizarea creanţei/obligaţiei de plată stabilite în beneficiul primeia şi în sarcina celei secunde.

Or, decizia nr. 87/2022 care acorda recurentei despăgubiri pentru lipsa de folosinţă prin indisponibilizarea celor trei utilaje pentru perioada 1.01.2017-31.12.2019 tocmai prin valorificarea autorității de lucru judecat a hotărârii penale, nu putea modifica, doar pentru că a survenit ulterior, înțelegerile convenite între cele două persoane juridice menite să asigure realizarea creanţei recunoscută în beneficiul recurentei prin sentința penală nr. 402/2019, creanţă constituită din sumele datorate în solidar de inculpații persoane fizice şi partea responsabilă civilmente (intimata) cu titlu de lipsă de folosință prin indisponibilizare a utilajelor avariate, pentru perioada 1.01.2015-31.12.2016, şi valoarea de înlocuire a acestora.

În realitate, aşa cum corect reţine instanţa de apel, Protocolul nr. 2/515/2019 şi Convenţia din 17.08.2021 demonstrează că tocmai în vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor de plată stabilite (şi) în sarcina intimatei prin hotărârea penală, între părţi au intervenit noi înțelegeri, convenindu-se o obligaţie „de a face” – de a repara două dintre utilajele avariate în limita unei părţi a creanţei din sentința penală - şi de asemenea, eșalonarea obligației de plată a restului de creanţă. În urma acestor două convenții s-au creat noi raporturi juridice între părţi iar împrejurarea că intimata nu a respectat deloc sau nu a respectat întocmai noile înțelegeri – ceea ce nu s-a susţinut ca atare - ar putea da dreptul reclamantei, cel mult, la o acţiune pentru a obţine îndeplinirea exactă sau integrală a noilor obligaţii asumate de aceasta, însă pe tărâm convențional, iar nu în baza unei noi acţiuni în angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei pentru aceeaşi faptă ilicită prejudiciabilă (accidentul feroviar din 2.08.2014). Faptul că recurenta a fost lipsită, aşa cum susţine, de folosinţa celor trei utilaje şi ulterior pronunţării deciziei civile nr. 87/2022 poate fi consecinţa noilor acte juridice încheiate între părţi ulterior pronunţării hotărârii penale sau a nerespectării acestora, însă nu consecinţa accidentului feroviar.

De aceea, este pertinentă observația instanței de apel în sensul că prejudiciul invocat pentru perioada 1.01.2020-31.12.2022 nu se află într-o legătură de cauzalitate cu fapta de avariere a bunurilor în urma accidentului feroviar din 02.08.2014, în contextul în care prin hotărârea penală s-a stabilit modalitatea de reparare a prejudiciului suferit de recurentă, prejudiciu cuantificat sub forma unei sume de bani, sumă ce a fost ulterior înlocuită, în virtutea înțelegerilor noi dintre părţi, parțial cu o obligaţie de a face, de reparare a două dintre utilaje, şi de eșalonarea plăţii restului de creanţă.

Stabilindu-se repararea prin echivalent a prejudiciului suferit, este impropriu spus că recurenta s-a aflat în imposibilitate de a mai folosi bunurile avariate, întrucât ea a fost despăgubită integral cu acea ocazie.

În realitate, dezdăunarea integrală şi definitivă a recurentei-reclamante pentru prejudiciile ce au rezultat din accidentul feroviar produs la 2.08.2014, realizată în baza sentinţei penale nr. 402/2019 şi noile înţelegeri intervenite între părţi în vederea asigurării realizării creanţei născute din aceasta creează obstacolul care împiedică reţinerea legăturii de cauzalitate între fapta de avariere a utilajelor din anul 2014 şi prejudiciul afirmat prin cererea de chemare în judecată de faţă, constând în lipsa de folosinţă a bunurilor pentru perioada ulterioară anului 2019 (începând cu 1.01.2020), după cum corect a concluzionat instanţa de apel.

În considerarea tuturor acestor aspecte, apreciindu-se că este nefondat, recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă C S.A.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Galați împotriva deciziei nr. 106/A din 30 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galați – Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.