Post-divorce parental rights dispute resolved: Buftea Court held competent over child’s domicile as mother’s residence.

Deliberând asupra conflictului negativ de competență dedus judecății, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Cererea de chemare în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 13 februarie 2024 sub nr. x/94/2024, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâtul B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului C, exclusiv de către mamă, suprimarea dreptului de vizită al pârâtului, iar în subsidiar, limitarea dreptului acestuia de vizitare la durate scurte, în prezenţa mamei şi la domiciliul acesteia, precum şi majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului la 1/4 din veniturile pârâtului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 398 C. civ., art. 94 din Legea 272/2004, art. 531 şi art. 529 C. civ.

Hotărârea Judecătoriei Buftea

Prin sentinţa civilă nr. 11917/2024 din 01 noiembrie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că în raport de împrejurarea că prin decizia civilă nr. 123/28.11.2023, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/281/2023, s-a constatat că reclamanta are domiciliul în comuna Poienarii Burchii, sat (...), jud. Prahova, şi faţă de prevederile art. 114 C. proc. civ. care stabilesc că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, şi care, în cauza de faţă, are stabilit domiciliu la mamă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul mama.

De asemenea, în pronunţarea soluţiei, instanţa a reţinut ca irelevante concluziile raportului de anchetă socială al Unităţii Administrativ Teritoriale Ștefănești conform cărora locuința minorului este pe raza Judecătoriei Buftea, având în vedere că nu rezultă expres că reprezentanții primăriei au constat ei înșiși că reclamanta își are domiciliul în Ștefăneștii de Jos, iar faptul că reclamanta locuieşte, efectiv, la respectiva adresă, nu a fost probat.

Hotărârea Judecătoriei Ploiești

Prin sentinţa civilă nr. 293 din 15 ianuarie 2025, Judecătoria Ploiești a admis excepţia necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a admis excepţia necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă prin note scrise şi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Constatând ivit conflictul de competenţă, potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă ivit între Judecătoria Ploiești şi Judecătoria Buftea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că din interpretarea art. 87 coroborat cu art. 92 C. civ., în raport de înscrisurile care fac dovada domiciliului, conform art. 91 C. civ., domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu este la părintele cu care locuiește în mod statornic. În speță, domiciliul minorului se află la mamă care, potrivit copiei de pe cartea de identitate depusă la dosarul cauzei, emisă la data 17.01.2024, anterior sesizării instanţei, 13.02.2024, este în județul Ilfov, Ștefăneștii de Jos, str. (...), adresă aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea şi Judecătoria Ploiești şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Obiectul acţiunii deduse judecăţii ce a generat desesizarea celor două instanţe şi ivirea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea prin care s-a solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorului C, exclusiv de către mamă, suprimarea dreptului de vizită al pârâtului, iar în subsidiar, limitarea dreptului acestuia de vizitare la durate scurte, în prezenţa mamei şi la domiciliul acesteia, precum şi majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului la 1/4 din veniturile pârâtului.

Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod, care dispun în sensul că: „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii”.

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare”.

Prevederile art. 114 C. proc. civ. statuează că: „Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită”.

În speţă, prin decizia de divorț prin acordul comun al soților pronunțată de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil la 30.06.2016 în dosarul nr. x (f. 204-212 vol. 2 dosarul Judecătoriei Buftea), a fost aprobată convenția de divorț prin acord comun între reclamanta A, şi pârâtul B, iar Curtea de Apel din Paris Polul 3–Camera 3 a confirmat prin hotărârea din 11.02.2021 (f. 24-32 vol. 1 dosarul Judecătoriei Buftea) soluția pronunțată.

Prezenta cerere de exercitare a autorității părintești, formulată ulterior pronunţării divorţului între părinţii minorului, este una privind măsuri de ocrotire a persoanei fizice, dată de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, care urmează a se soluţiona de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, conform dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., indicate anterior.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., „(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.”

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În speţă, trebuie menționat că prin aceeași decizie de divorț pronunțată de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil la 30.06.2016 a fost stabilit domiciliul obișnuit al minorului la mamă.

Cum la data introducerii cererii de chemare în judecată, 13.02.2024, domiciliul mamei era în jud. Ilfov, Ștefăneștii de Jos, str. (...), astfel cum rezultă copia cărții de identitate aflate la fila 13 a dosarului Judecătoriei Ploiești, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.