Jurisdictional conflict resolved: execution challenge assigned to Bucharest District 1 Court under binding Decision No. 20/2021.

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la 04 august 2023, sub nr. x/299/2023, contestatoarea Compania Națională Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Craiova a solicitat în contradictoriu cu intimatul A anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2021, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentința civilă nr. 3044 din 26 aprilie 2024, Judecătoria sectorului 1 București, Secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că ceea ce interesează în stabilirea competenţei teritoriale este sediul debitorului împotriva căruia au fost inițiate actele de executare. Or, actele de executare au fost îndreptate exclusiv împotriva Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova care își are sediul în Craiova, Bld. (...), jud. Dolj. De asemenea, instanţa a mai reţinut că în cuprinsul titlului executoriu este menţionată Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, iar nu Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A.

În privinţa incidenţei deciziei pronunţate în recursul în interesul legii nr. 20/2021, instanţa a constatat că aceasta nu este incidentă având în vedere că numai în ipoteza existenţei unei pluralităţi de debitori, se poate pune în discuţie principiul unicităţii instanţei de executare, nu şi atunci când există un singur debitor, cum este cazul în speţă.

Cu toate că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunțat încheierea de încuviinţare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea sa, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanţa care a încuviințat executarea silită este competentă să judece și contestaţia la executarea silită ar lăsa fără aplicabilitate şi fără sens dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. În măsura în care legiuitorul ar fi intenționat să atribuie competența de soluționare a contestațiilor la executare instanței care a încuviințat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

Prin urmare, în aplicare a prevederilor art. 714 C. proc. civ., instanța competentă teritorial este instanța unde își are sediul sucursala CFR, și nu instanța în circumscripția căreia se află sediul central, din București, având în vedere că în titlul executoriu este menționată Sucursala „CFR” S.A. din Craiova.

2.2. Prin sentința civilă nr. 12170 din 31 octombrie 2024, Judecătoria Craiova, Secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă și în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în speţă, este aplicabilă Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., considerent pentru care Judecătoria sectorului 1, care a încuviințat executarea silită, este competentă teritorial să soluționeze contestația la executare pendinte.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecăţii în dosarul în care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2021 de către Biroul Executorului Judecătoresc B.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe reţinând incidenţa dispoziţiilor 714 coroborate cu cele ale art. 651 C. proc. civ., iar cea de a doua instanţă aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din camera de consiliu din 04 august 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/299/2021, a fost încuviinţată executarea silită la cererea creditorului A, în contradictoriu cu debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/1/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din acelaşi act normativ, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.