Territorial competence for paternity denial actions: exclusive plaintiff's option between claimant's and defendant's domicile courts

Deliberând asupra conflictului negativ de competență dedus judecății, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 06 noiembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Bicaz, sub nr. x/188/2023, reclamanta A a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună, în contradictoriu cu pârâtul B, desfacerea căsătoriei încheiate cu acesta la 23.02.2014, din vina exclusivă a pârâtului, revenirea reclamantei la numele avut înainte de căsătorie, acela de C, exercitarea autorității părintești asupra minorilor D, născută la (...), și E, născut la (...), în mod exclusiv de către mamă, stabilirea locuinței minorilor la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorilor și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, reclamanta a solicitat instanței să constate, în contradictoriu cu pârâții B și F, că nu este cu putință ca pârâtul B să fie tatăl minorilor G, născut la (...), și H, născut la (...), și că cei doi minori au ca tată biologic pe pârâtul F, să încuviințeze ca, pe viitor, minorii să poarte numele tatălui lor biologic, acela de I, și să dispună efectuarea cuvenitelor rectificări în certificatele de naștere ale minorilor.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 373 alin. (1) lit. b), art. 383 alin. (3), art. 429 C. civ., art. 453 C. proc. civ., art. 57 și următoarele din Legea nr. 119/1996.

1.2 Hotărârea Judecătoriei Bicaz

La termenul din 05 martie 2024, Judecătoria Bicaz, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect cererea de divorţ şi suspendarea acelei cauze, până la soluţionarea definitivă a capătului de cerere privind tăgada paternităţii cu privire la care, din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 171 din 05 martie 2024, Judecătoria Bicaz a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect „tăgadă paternitate” în favoarea Judecătoriei Răducăneni.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că în temeiul art. 107, raportat la art. 106 alin. (1) teza întâi C. civ., coroborat cu prevederile art. 114 C. proc. civ., şi având în vedere că reclamanta, împreună cu minorii G şi H, locuiesc în sat (...), comuna Costuleni, judeţ Iași, la domiciliul pârâtului F, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Răducăneni, instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia se află domiciliul minorilor.

1.3 Hotărârea Judecătoriei Răducăneni

Prin sentinţa civilă nr. 196 din 20 iunie 2024, Judecătoria Răducăneni a admis excepţia necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

Constatând ivit conflictul de competenţă, potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială alternativă, stipulând că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ. mai este competentă instanța de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

În aplicarea art. 116 C. proc. civ., reclamanta a ales să sesizeze instanţa de la domiciliul pârâtului B, respectiv Judecătoria Bicaz, aceasta fiind una dintre cele două instanțe deopotrivă competente să soluționeze cauza, potrivit regulilor de competență teritorială alternativă menţionate, competență asupra căreia nu se mai poate reveni.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că, în speță, competenţa de soluţionare a litigiului aparține Judecătoriei Bicaz, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de identificarea diferită a normelor procedurale care reglementează competenţa teritorială în litigiile având ca obiect tăgada paternităţii, respectiv regimul invocării excepției necompetenței teritoriale în această materie.

Astfel, Judecătoria Bicaz a înlăturat incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând incidența prevederilor art. 107, raportat la art. 106 și art. 114 C. proc. civ., și posibilitatea invocării, din oficiu, de către instanța de judecată a excepției necompetenței teritoriale, în timp ce Judecătoria Răducăneni a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care instituie norme de competență alternativă, de ordine privată, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei sau de la domiciliul pârâtului, alegerea aparținând reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., și care nu pot fi invocate de instanță din oficiu.

Înalta Curte reține că, în speţă, prin cererea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la 06 noiembrie 2023, reclamanta A a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună, în contradictoriu cu pârâtul B, desfacerea căsătoriei încheiate cu acesta la data de 23.02.2014, din vina exclusivă a pârâtului, revenirea reclamantei la numele avut înainte de căsătorie, acela de C, exercitarea autorității părintești asupra minorilor D, născută la data de (...), și E, născut la data de (...), în mod exclusiv de către mamă, stabilirea locuinței minorilor la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorilor și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, reclamanta a solicitat instanței să constate, în contradictoriu cu pârâții B și F, că nu este cu putință ca pârâtul B să fie tatăl minorilor G, născut la data de (...), și H, născut la data de (...), și că cei doi minori au ca tată biologic pe numitul pârâtul F, să încuviințeze ca pe viitor minorii să poarte numele tatălui lor biologic, acela de I, și să dispună efectuarea cuvenitelor rectificări în certificatele de naștere ale minorilor.

La 14.12.2023, pârâtul F a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu acțiunea, iar pârâtul B nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din 05.03.2024, Judecătoria Bicaz a pus în discuţia părţilor şi a dispus disjungerea capătului de cerere cu obiect divorţ şi suspendarea acelei cauze, până la soluţionarea definitivă a capătului de cerere având ca obiect tăgadă paternitate, cu privire la acesta din urmă instanța invocând, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

În privința normelor legale care reglementează acțiunea pendinte, Înalta Curte constată că acestea sunt reprezentate de dispozițiile art. 429 C. civ., situate în Secțiunea I, Capitolul II din Titlul III al Cărții a II a, cu denumirea marginală „Stabilirea filiației”.

Prin urmare, prin voința legiuitorului și din interpretarea sistematică a prevederilor legale, rezultă că acțiunea în tăgada paternității intră în categoria acțiunilor privind stabilirea filiației.

Art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că „1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 1.instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației;”

Aşadar, norma procesual civilă care reglementează competenţa teritorială în materia acțiunii în tăgada paternității este reprezentată de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un drept de opţiune al reclamantului în materia stabilirii filiaţiei, stabilind, în mod imperativ, că cererile se adresează, exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului (art. 107) sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ.

Deci, aceste prevederi legale consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opţiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care aşezare în teritoriu a instanţei serveşte cel mai bine protejării drepturilor şi intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Reiese, din aceste dispoziţii legale, că părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situaţii normele de competenţă teritorială sunt de ordine privată.

Per a contrario, în celelalte cereri normele de competenţă teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.

Rezultă, aşadar, că, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, reclamantul are un drept de opţiune între judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are el domiciliul şi cea în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului.

Prin urmare, întrucât reclamanta şi-a manifestat dreptul de opţiune reglementat de lege, în sensul de a învesti instanţa de la domiciliul unuia dintre pârâți, respectiv la domiciliul pârâtului B care, potrivit mențiunilor din cartea de identitate este în sat (...), județul Neamț, aflată în circumscripția Judecătoriei Bicaz, în acord cu dispoziţiile legale anterior menţionate, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

Astfel, odată aleasă competenţa de soluţionare a cauzei de către reclamantă, conform prevederilor art. 116 C. proc. civ., aceasta dobândeşte caracter definitiv, nemaifiind posibilă declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea unei alte instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.