Merging unexecuted prior sentence with new conviction post-implementation; Art. 449 CPP preclusion and prior consolidation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower courts' rejection of his request to merge an unexecuted portion of a 1977 sentence with a new 2001 conviction, thereby leaving the previously merged penalties in force and ordering the defendant to pay 800,000 lei in judicial costs to the state. The dispute centered on whether the defendant could modify his current sentence by merging it with the remainder of an older sentence, despite having already undergone a formal penalty consolidation during the proceedings of the 2001 judgment. Relying on Article 449 of the Code of Criminal Procedure, which restricts sentence modification to specific circumstances like complicity or recidivism, and Article 38515(1)(b), the court determined that the conditions for such a modification were not met and that the merger had already been lawfully executed during the definitive 2001 proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 449 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Merging unexecuted prior sentence with new conviction post-implementation; Art. 449 CPP preclusion and prior consolidation: Temeiul juridic al acțiunii formulate de condamnat îl reprezintă dispozițiile art. 449 C. proc. pen., care stabilesc că pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 124 din 29 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea de contopire formulată de condamnatul C.L.
Prin cererea formulată, condamnatul a solicitat contopirea pedepselor aplicate, prin sentința penală nr. 707 din 2 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 250 din 4 noiembrie 1977, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A motivat instanța de fond că prin sentința penală nr. 702/2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pedepsele de câte 8 ani închisoare au fost contopite cu restul neexecutat de 4 ani 11 luni și 20 zile din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 250/1997 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4251/1999 a Curții Supreme de Justiție.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 183 din 15 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul, fără să-l motiveze.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Temeiul juridic al acțiunii formulate de condamnat îl reprezintă dispozițiile art. 449 C. proc. pen., care stabilesc că pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Corect instanța de fond a apreciat că sus numitul condamnat nu poate beneficia de modificarea pedepsei ce o are de executat întrucât, nu se află în nici una dintre situațiile prevăzute de art. 449 C. proc. pen., iar pe de altă parte contopirea pedepselor solicitate, s-a efectuat cu ocazia judecării când s-a pronunțat sentința penală nr. 707 din 2 noiembrie 2001 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3790/2002 a Curții Supreme de Justiție.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.L., împotriva deciziei penale nr. 183 din 15 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.