Decizia nr. 4/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2025

Asupra apelurilor penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 631 din data de 13 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2021, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi cod, a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată (fapta din noiembrie 2011 - aprilie 2017) prevăzută de art. 297 din C. pen., în condiţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea (fapta din 23.09.2016).

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) din acelaşi cod, au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile B., C., D., E., F. şi G..

Cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 942 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 13 ianuarie 2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. sub acuzaţia săvârşirii unor infracţiuni de serviciu şi contra autorităţii, după cum urmează:

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 259 alin. (2) din C. pen.

Sub aspectul situaţiei de fapt, în esenţă, prin rechizitoriu s-au reţinut următoarele:

Inculpatul A. deţine calitatea de magistrat procuror, desfăşurându-şi activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, având grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform Hotărârii nr. 1464/17.12.2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În perioada 01.11.2005 - 18.04.2017, inculpatul a funcţionat la Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – S.T. Craiova, prin Hotărârea nr. 196/04.04.2017 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru procurori dispunându-se încetarea activătăţii sale la unitatea de parchet specializată şi revenirea acestuia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, începând cu data de 18.04.2017.

Hotărârea nr. 196/2017 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru procurori a fost pronunţată subsecvent cererii inculpatului A., înregistrată sub nr. x/2017, prin care se solicita încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T. şi continuarea activităţii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, unde funcţionase până la momentul delegării sale la structura de parchet specializată.

În perioada în care şi-a desfăşurat activitatea la Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – S.T. Craiova, inculpatul A. a instrumentat dosare penale şi a efectuat activităţi de urmărire penală de competenţa structurii de parchet specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism.

La încetarea activităţii în cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – S.T. Craiova, inculpatul A. – în calitate de procuror desemnat să efectueze urmărirea penală, avea în lucru 123 de cauze penale, conform adresei nr. x/25.05.2017, emisă de D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală .

Prin procesul-verbal nr. x/II/6/2017 din data de 18.04.2017, încheiat între inculpatul A. şi grefierul şef H., au fost predate 118 cauze penale, menţionându-se faptul că, la momentul predării dosarelor pe cale administrativă, acestea fuseseră predate fără corpuri delicte, fără suporturi optice pe care să fi fost stocate măsurile de supraveghere tehnică şi fără alte mijloace materiale de probă. S-a făcut menţiune în respectivul proces-verbal că predarea acestor bunuri va avea loc la o dată ulterioară .

În perioada 04.05.2017 - 09.05.2017, la nivelul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, s-a procedat la efectuarea unui control tematic având ca obiect activitatea profesională a inculpatului A.. Controlul tematic efectuat a avut loc în baza ordinului nr. 448/04.05.2017 al procurorului şef al Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Rezultatele activităţii de control au fost consemnate în Raportul privind efectuarea unui control tematic şi operativ la Serviciul Teritorial Craiova din cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, întocmit de procurorii I. – consilier al procurorului şef direcţie şi J. – şef serviciu informaţii clasificate, act de control înregistrat sub nr. x/2017

Constatările şi concluziile echipei de control au avut în vedere dosarele predate de către inculpatul A., respectiv un număr de 117 cauze penale.

Verificările efectuate au stabilit existenţa mai multor deficienţe în activitatea desfăşurată în dosarele instrumentate de inculpatul procuror A., după cum urmează:

- cauze în care, de la data sesizării organelor de urmărire penală, nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem conform art. 305 din C. proc. pen., aspectele constatate fiind confirmate şi de rezultatul verificărilor efectuate în Registrul R4 ţinut de grefa unităţii de parchet;

- cauze în care, de la data sesizării sau repartizării spre soluţionare inculpatului A., acesta, în calitate de procuror de caz, nu a dipsus/efectuat acte de urmărire penală, deşi unele dintre ele nu aveau un grad de complexitate deosebită, majoritatea privind săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000;

- cauze penale soluţionate care nu au fost predate la grefa unităţii de parchet, deşi fusese dispusă o soluţie de clasare, fiind sesizate perioade semnificative de la momentul soluţionării lor;

- solicitarea de dosare penale altor structuri de parchet în vederea reunirii la cauzele aflate pe rolul D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, iar după trimiterea respectivelor dosare, nu s-a dispus cu privire la reunire şi nici nu au fost efectuate acte de urmărire penală;

- deficienţe în ceea ce priveşte modalitatea de obţinere a datelor financiare în dosarele penale având ca obiect infracţiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale; deficienţe referitoare la neîntocmirea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat; omisiuni referitoare la amânarea informării persoanei care a făcut obiectul unei măsuri de supraveghere tehnică; deficienţe privind modalitatea de dispunere a efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice de specialitate;

- nu au fost identificate ca fiind predate sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în dosarele nr. x/2017 (suma de 1000 euro), nr. 107/D/P/2016 (sumele de 4050 RON, 1400 RON, 4600 RON şi 1150 euro), nr. 275/D/P/2016 (sumele 7350 RON şi 50 euro), nr. 234/D/P/2010 conexat la dosarul nr. x/2010 (sumele de 40.000 RON şi 2100 euro).

S-a reţinut în cuprinsul Raportului de control că nu fost identificate documente care să ateste ridicarea sumelor de bani şi nu au fost emise ordonanţe privind indisponibilizarea sumelor ridicate în timpul urmăririi penale, conform dispoziţiilor art. 249 din C. proc. pen., cu excepţia dosarului nr. x/2010

În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x, s-a constatat că acesta cuprindea ordonanţa din 21.10.2011 prin care se dispusese indisponibilizarea sumelor de 40.000 RON şi 2100 euro ridicate în cursul urmăririi penale şi care, conform dispozitivului ordonanţei, urmau să fie depuse la Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, de către numitul K., conducător auto în cadrul Serviciului Teritorial Craiova.

În subsolul ultimei pagini a ordonanţei era consemnată menţiunea că actul procedural a fost tehnoredactat de către "L..", iniţiale aparţinând martorei M., persoană care fusese desemnată să lucreze cu inculpatul A., în calitate de grefier.

Pe parcursul verificărilor efectuate în cadrul activităţii de control desfăşurate de către procurorii D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, martora M. a negat faptul de a fi tehnoredactat actul procedural mai susmenţionat. În calculatorul pe care această grefieră îl utiliza nu a fost identifcată ordonanţa nr. 234/D/P/2010 din 21.10.2011.

În contextul rezultatului activităţii de control efectuate, prin adresa din 25.05.2017 a Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, a fost sesizată Direcţia Naţională Anticorupţie referitor la existenţa "indiciilor temeinice cu privire la faptul că procurorul A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu a respectat dispoziţiile C. proc. pen., privind obligaţia organului de urmărire penală de a dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului şi depunerea sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor la o unitate bancară, după care şi-a însuşit aceste sume de bani, cauzând prin faptele sale o pagubă persoanelor fizice de la care au fost ridicate aceste sume".

Adresa transmisă către D.N.A. făcea referire şi la cauza penală nr. 110/D/P/2015 a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, redistribuită procurorului N. după plecarea din unitate a inculpatului A., cauză penală în legătură cu care se constatase dispariţia bunurilor ridicate cu ocazia perchiziţiilor efectuate, respectiv: (i) un lănţişor de damă cu cruciuliţă şi o pereche de cercei cu pietre de culoare albă (depuse în plicul inscripţionat "Bucureşti G."); (ii) două ceasuri de damă, unul inscrpţionat "x", iar celalalt "x" (depuse în plicul inscripţionat "Echipa nr. 8 condusă de cms. şef O."); (iii) două inele de culoare galbenă cu pietre (depuse în plicul inscripţionat "Echipa nr. 7 condusă P."); (iv) trei inele şi un lănţişor (obiecte de podoabă ridicate la percheziţia efectuată la data de 01.02.2016 la domiciliul numitului Q. din comuna Turcineşti, sat Turcineşti nr. 446, jud. Gorj).

De asemenea, în legătură cu acelaşi dosar penal, se arăta în adresa transmisă D.N.A. că fusese constatată şi dispariţia unui inel – obiect de poboabă, asupra căruia se instituise măsura sechestrului asigurător prin ordonanţa din 07.04.2015, bunul fiind predat în custodia parchetului de către martora R., conform procesului-verbal de predare a unui inel încheiat la data de 06.04.2015.

În baza acestei sesizări, pe rolul D.N.A. – secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie s-a format dosarul penal nr. x/2017, având ca obiect săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Ulterior, prin ordonanţa nr. 252/P/2017 din data de 26.10.2018 a D.N.A. – secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, s-a dispus, în temeiul art. 286 din C. proc. pen., art. 58 alin. (2) rap. la art. 50 din C. proc. pen. şi art. III alin. (2) din Legea nr. 207/2018, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţei şi Justiţie – secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, unde a fost înregistrată sub nr. x/2018.

Pornind de la sesizarea făcută de Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală prin adresa nr. x/25.05.2017, cercetările efectuate şi probele administrate în faza de urmărire penală au evidenţiat următoarea stare de fapt relevantă sub aspectul existenţei şi încadrării juridice a acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului A., potrivit rechizitoriului întocmit în cauză:

Acuzaţiile aduse inculpatului A. vizează exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu în activitatea de urmărire penală pe care acesta a desfăşurat-o în dosarele penale nr. x/2010, nr. y/2016, nr. z/2017, nr. w/2016, nr. t/2016, nr. s/2016 şi nr. 110/D/P/2015, toate ale D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, reţinându-se că actele/măsurile de urmărire penală efectuate/dispuse în respectivele proceduri judiciare ar fi fost îndeplinite cu nesocotirea/încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la: (i) urmărirea penală, şi anume cele de la art. 285 - 287 din C. proc. pen. (ii) măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii – art. 249 - 255 din C. proc. pen. (iii) ridicarea de obiecte şi înscrisuri – art. 169 - 171 din C. proc. pen. (iv) măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate – art. 162 şi urm. din C. proc. pen. şi (v) percheziţia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri – art. 157 - 161 din C. proc. pen., cauzând astfel o pagubă Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi persoanelor din patrimoniul cărora au fost ridicate sumele şi obiectele de podoabă, pentru a obţine pentru sine un folos necuvenit, constând în sumele de bani şi bunurile care nu s-au mai regăsit ca mijloace materiale de probă sau ca bunuri asupra cărora să se fi aplicat măsuri asigurătorii în contextul urmăririi penale efectuate în respctivele cauze penale.

Distinct, s-a reţinut că, în cadrul dosarului penal nr. x/2016, inculpatul A. a sustras şi distrus fila cu numărul 5 a procesului-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la data de 23.09.2016, la locuinţa numitului S., unde era consemnat faptul că în camera persoanei vizate de percheziţia efectuată fusese găsită suma de 2.700 RON, iar asupra respectivei persoane suma de 1.600 euro, sume de bani ridicate în vederea cercetărilor, săvârşind astfel infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Cu referire la exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu, actul de sesizare a instanţei descrie activităţile cu relevanţă penală reţinute în sarcina inculpatului A. ca fiind desfăşurate în cauzele penale mai susmenţionate, după cum urmează:

I. În privinţa dosarului penal nr. x/2010, s-a reţinut că acesta a fost înregistrat la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova la data de 04.10.2010 şi repartizat spre instrumentare inculpatului procuror A..

La acest dosar, prin rezoluţia din data de 09.10.2013 a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, s-a dispus conexarea cauzei penale nr. 234/D/P/2010, în care anterior reunirii fusese solicitată şi încuviinţată cererea de percheziţie domiciliară unde locuia fără forme legale persoana vătămată D., vizată de urmărirea penală derulată în respectiva procedură judiciară, respectiv la imobilul situat în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj.

Cu referire la acest imobil – în cauză fiind solicitată şi încuviinţată efectuarea unui număr de nouă percheziţii domiciliare, a fost emisă autorizaţia de percheziţie nr. x/18.10.2011, pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 20.10.2011, iar pentru punerea în executare a acesteia, în temeiul art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004 rap. la art. 217 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 135 coroborat cu art. 132 din C. proc. pen., s-a emis ordonanţa nr. 234/D/P/2010 din 19.10.2011 de către inculpatul procuror A..

În ordonanţa de punere în executare a autorizaţiei de percheziţie domiciliară se prevedea, între altele, că odată cu efectuarea percheziţiei domiciliare, lucrătorii BCCO Craiova şi SCCO Olt urmează să identifice dacă persoanele percheziţionate la domiciu deţin şi autoturisme, situaţie în care autoturismele vor fi luate de la domiciliul persoanelor respective şi conduse la sediul BCCO Craiova, unde se va proceda la efectuarea unor percheziţii a autotuirismelor, iar ulterior se va analiza posibilitatea instituirii unor măsuri asigurătorii sau de a fi lăsate în custodia acestora, atrăgându-li-se atenţia să nu le înstrăineze, precum şi faptul că, pentru orice detalii suplimentare, va fi contactat procurorul de caz sau ofiţerul delegat T..

La punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară de la locaţia din municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj, privind persoana vătămată D., au participat ofiţerii de poliţie judiciară U., V., T., W., X. şi Y. .

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară, de la locuinţa persoanei vătămate D. a fost ridicată suma de 40.000 RON, compusă din 69 bancnote din cupiura de 200 RON, 8 bancnote din cupiura de 500 RON şi 222 bancnote din cupiura de 100 RON, cât şi suma de 2.100 euro, compusă din 30 bancnote din cupiura de 50 euro şi 30 bancnote din cupiura de 20 euro.

După încetarea activităţii inculpatului A. la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, dosarul penal a fost redistribuit spre soluţionare procurorului Z., care a constatat că, în cauză, fusese emisă o ordonanţă de instituire a sechestrului asigurător asupra respectivelor sume de bani. În cuprinsul ordonanţei, se făcea referire la faptul că sumele au fost înmânate conducătorului auto al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova spre a fi depuse la Structura Centrală a Direcţiei.

Ordonanţa nr. 234/D/P/2010 din 21.10.2011 (depusă la filele x d.u.p.) consemnează cu privire la aceste sume instituirea sechestrului, dispus în temeiul art. 163 şi urm. din C. proc. pen. din 1968, şi faptul că sumele de bani vor fi depuse la "Departamentul Economico-Financiar şi Administrativ din cadrul D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, de către delegatul K., şofer la D.I.I.C.O.T. – ST Craiova, urmând a fi remisă dovada de depunere a banilor".

În subsolul ultimei pagini a ordonanţei nr. 234/D/P/2010 din 21.10.2011 a fost consemnată şi menţiunea că actul procedural fusese tehnoredactat de către persoana cu iniţialele "AA.", identificată ca fiind grefier M., grefier care, în anul 2011, era desemnat să lucreze cu procurorul A..

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că ordonanţa nr. 234/D/P/2010 din 21.10.2011 nu a fost tehnoredactată de grefierul M. şi nici înmânată împreună cu sumele de bani indisponibilizate conducătorului auto K. spre fi predate la D.I.I.C.O.T. – D.E.F.A.

Concluzia formulată a avut în vedere declaraţiile martorilor M., K. şi H., aceasta din urmă îndeplinind funcţia de grefier şef la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, în anul 2011.

Pornind de la declaraţia martorei H. şi a conducătorului auto K., referitoare la condiţiile în care se putea proceda la predarea unor sume de bani către D.I.I.C.O.T. – D.E.F.A., respectiv pe baza unui proces-verbal de predare-primire semnat de procurorul de caz şi reprezentanţii D.E.F.A., cât şi prin emiterea unei adrese de înaintare a acestor sume şi borderoul în baza căruia se făcea predarea consemnată în condica de corespondenţă, s-a constatat că, în dosarul penal nr. x/2010, la care se dispusese conexarea dosarului nr. x/2010, nu se afla niciun proces-verbal de predare-primire a sumelor în monedă naţională şi în valută către D.E.F.A. din cadrul Structurii Centrale a Direcţiei şi niciun alt act administrativ care să facă dovada faptului că sumele ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare de la locuinţa persoanei vătămate D. s-ar fi aflat la dispoziţia organelor judiciare, pentru ca respectivele sume să urmeze parcursul procedural până la finalizarea procesului penal declanşat faţă de persoana de la care fuseseră ridicate.

În acest sens, a fost menţionată şi declaraţia numitului BB. – şef Serviciu financiar, contabilitate, salarizare şi buget din cadrul D.E.F.A. – D.I.I.C.O.T., care în urma verificărilor efectuate asupra tuturor actelor contabile privind confiscările în RON şi valută din perioada 21.10.2011-19.02.2015, nu a identificat astfel de depuneri (nota de la filele x d.u.p.)

S-a mai reţinut de către acuzare că din locuinţa percheziţionată unde locuia fără forme legale persoana vătămată D. au fost ridicate, de asemenea, sumele de 5.250 RON şi 2.300 euro, conform aceluiaşi proces-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 20.10.2011.

Urmărirea penală în dosarul nr. x/2010 a fost finalizată de magistratul procuror Z. din cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. Cravoia, iar în ceea ce priveşte sumele de bani ridicate cu prilejul percheziţiilor domiciliare de la locuinţa persoanei vătămate D., prin ordonanţa nr. 229/D/P/2010 din 27.12.2017, s-a dispus:

- restituirea sumelor de 5.250 RON şi 2.300 euro către persoana vătămată D., conform art. 162 alin. (5) din C. proc. pen.

- ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 21.10.2011 asupra sumelor de 40.000 RON şi 2100 euro ridicate de la domiciliul suspectului D. şi restituirea lor către acesta, conform art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

Acuzarea a subliniat că, din examinarea respectivei ordonanţe, rezulta că asupra sumelor de 5250 RON şi 2300 euro nu se consemnase că ar fi existat măsuri asigurătorii luate şi nici modalitatea de păstrare a acestora.

Ulterior dispoziţiei de restituire a sumelor de 40.000 RON şi 2.100 euro către persoana vătămată, s-a constatat că acele sume nu existau în materialitatea lor.

La data de 24.01.2018, persoana vătămată D. a formulat plângere împotriva ordonanţei procurorului din data de 27.12.2017, invocând faptul că, în cuprinsul actului procedural, nu era indicat contul bancar şi nici instituţia căreia trebuia să se adreseze în vederea recuperării sumelor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Prin adresa nr. x/2018 din 14.02.2018 a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, s-a solicitat Departamentului financiar şi administrativ din cadrul Structurii Centrale a Direcţiei să asigure punerea la dispoziţie a sumelor de 45.250 RON şi 4400 euro care fuseseră ridicate efectiv de la locuinţa persoanei vătămate la data de 20.10.2011, fără să fie indisponibilizate de către procuror.

În cuprinsul aceleiaşi adrese se arăta că sumele menţionate au fost însuşite, fără drept, de către inculpatul A..

La data de 17.05.2018, D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, a revenit cu o adresă asemănătoare către Structura Centrală.

Având în vedere şi declaraţiile ofiţerului de poliţie judiciară care a făcut parte din echipa desemnată să pună în executare mandatul de percheziţie domiciliară la locuinţa persoanei vătămate D., respectiv martorul T., acuzarea a concluzionat că, din analiza circuitului pe care l-au parcurs sumele indisponibilizate, rezulta că acestea au fost indisponibilizate din dispoziţia inculpatului A. şi că i-au fost predate acestuia fără ca ulterior să se mai regăsească faptic, iar organele judiciare care au desfăşurat în continuare şi finalizat urmărirea penală s-au aflat în imposibilitate de a restitui acele sume către persoana vătămată.

II. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2016, s-a reţinut că acesta a fost instrumentat de inculpatul procuror A., obiectul cercetărilor constituindu-l săvârşirea unor infracţiuni de consum ilicit de droguri prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

La data de 21.09.2016, inculpatul A. a solicitat judecătorului de drepturi din cadrul Tribunalului Dolj autorizarea percheziţiilor domiciliare la mai multe locaţii, între care şi la domiciliul numitei E. – inculpată în acea cauză, din municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj.

Cererea a fost admisă prin încheierea nr. 279/21.09.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Dolj şi a fost emis mandatul de percheziţie domiciliară nr. 266/21.09.2016, valabil 10 zile, cu începere de la 22.09.2016.

La data de 22.09.2016 s-a procedat la punerea în executare a acestui mandat, percheziţia domiciliară la locuinţa numitei E. fiind efectuată de către ofiţerii de poliţie judiciară CC., DD. şi EE..

Conform menţiunilor înscrise în procesul-verbal de percheziţie domiciliară, de la locuinţa persoanei percheziţionate au fost ridicate, între altele, sumele de 7.350 RON şi 50 euro.

S-a reţinut de către acuzare că inculpatul A., în calitate de procuror de caz, nu a procedat la emiterea unei ordonanţe de delegare a activităţii de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară.

De asemenea, nu au fost identificate înscrisuri care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumelor de 7.350 RON şi 50 euro ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în cauză.

S-a constatat că singura menţiune referitoare la aceste sume era cea cuprinsă în procesul-verbal de percheziţie unde se arăta că "bunurile şi înscrisurile menţionate se ridică (...) în vederea cercetărilor, după ce în prealabil au fost arătate persoanelor prezente, însemnate spre neschimbare prin aplicarea de etichete pe care s-au semnat persoanele percheziţionate şi sigilate cu sigiliul tip MI nr. x."

Urmărirea penală a fost finalizată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 21.08.2017 întocmit de procurorul FF., căruia i-a fost redistribuit dosarul spre instrumentare după încetarea activităţii inculpatului A. la S.T. Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată şi a numitei E., alături de alte persoane, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, prin rechizitoriul mai sus menţionat s-a consemnat că asupra acestora nu au fost dispuse măsuri asigurătorii şi nu au fost depuse la dosarul cauzei.

În cauză a fost audiat procurorul FF., care a arătat că, la preluarea dosarului penal prin redistribuire de la inculpatul A., nu a găsit nicio dovadă a ceea ce s-a întâmplat cu banii după ridicarea lor de la percheziţie, nu exista ordonanţă de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului şi nici sumele în materalitatea lor şi, ca atare, nu a putut dispune prin rechizitoriu măsuri cu privire la acele sume.

S-a reţinut că, din acest motiv, instanţa de judecată nu a avut posibilitatea legală şi obiectivă de a face aplicarea dispoziţiilor procedural penale referitoare la confiscarea sumelor de bani care s-au ridicat de la domiciliul inculpatei E. subsecvent soluţiei de condamnare dispuse împotriva acesteia şi a celorlalte măsuri de confiscare luate în cauză.

Sentinţa penală nr. 677 din 23.11.2017 a Tribunalului Dolj – secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 687/07.05.2018 a Curţii de Apel Craiova .

În cursul urmăririi penale au fost audiaţi ofiţerii de poliţie judiciară care au făcut parte din echipa desemnată să procedeze la punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară mai sus menţionaţi, pe baza acestor depoziţii reţinându-se că sumele de bani ridicate de la locuinţa numitei E. au fost indisponibilizate din dispoziţia inculpatului A. şi predate acestuia, fără ca ulterior să se mai regăsească faptic, iar organele judiciare care au finalizat urmărirea penală s-au aflat în imposibilitate de a formula propuneri adecvate cu privire la sumele ridicate la percheziţia domiciliară.

III. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2017, s-a reţinut că a fost repartizat spre soluţionare procurorului inculpat A. şi a avut ca obiect săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, persoană cercetată fiind GG..

Prin referatul din data de 03.04.2017, s-a solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj autorizarea percheziţiilor domiciliare la imobilele situate în comuna Malu Mare, sat Malu Mare, str. x, jud. Dolj şi, respectiv, comuna Malu Mare, în prelungirea viilor unor cetăţeni din comună, accesul facându-se pe un drum de ţară cu intrare de pe strada x.

Prin încheierea de şedinţă nr. 118/03.04.2017 şi, respectiv, încheierea de şedinţă nr. 119/03.04.2017, pronunţate în dosarele nr. x/2017 şi y/2017 ale Tribunalului Dolj, au fost încuviinţate cererile şi emise mandatele de percheziţie domiciliară nr. 114/03.04.2017 pentru imobilul din comuna Malu Mare, sat Malu Mare, str. x, jud. Dolj şi, respectiv, nr. 115/03.04.2017 pentru locaţia din comuna Malu Mare, în prelungirea viilor unor cetăţeni din comună, accesul făcându-se pe un drum de ţară cu intrare de pe strada x, mandate valabile 5 zile, înce­pând cu data de 04.04.2017.

La data de 04.04.2017 a avut loc percheziţia domiciliară la imobilul din comuna Malu Mare, sat Malu Mare, str. x, jud. Dolj, unde figura ca locuind fără forme legale GG. – persoană inculpată în respectiva cauză penală, la care au participat ofiţerii de poliţie judiciară CC., HH., II. şi JJ..

Conform menţiunilor înscrise în procesul-verbal de percheziţie domiciliară, de la locuinţa persoanei percheziţionate a fost ridicată suma de 1000 euro.

La dosarul cauzei nu a fost identificată ordonanţa prin care procurorul inculpat A., în calitate de procuror de caz, să fi delegat activitatea de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară.

De asemenea, nu au fost identificate înscrisuri care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumei de 1.000 euro, singura menţiune referitoare la această sumă fiind cea cuprinsă în procesul-verbal de percheziţie unde se arăta că "bunurile şi înscrisurile menţionate se ridică (...) în vederea cercetărilor, după ce în prealabil au fost arătate persoanelor prezente, însemnate spre neschimbare prin aplicarea de etichete pe care s-au semnat persoanele percheziţionate şi sigilate cu sigiliul tip MI nr. x."

Urmărirea penală a fost finalizată prin rechizitoriul nr. x/2017 din 25.05.2017 întocmit de procurorul KK., care a preluat dosarul spre soluţionare după încetarea activităţii inculpatului A. la S.T. Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului GG., iar în ceea ce priveşte suma de 1000 euro ridicată conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 04.04.2017, la fila x din rechizitoriu, s-a menţionat că "instanţa de judecată urmează a dispune în temeiul art. 1121 C. pen. confiscarea extinsă a sumei de 1000 euro ridicate la percheziţia domiciliară a imobilului din comuna Malu Mare str. x, din probele existente la dosar (însemnările din agenda agenda ridicată) rezultând că activitatea infracţională a inculpatului a început încă din anul 2015 şi veniturile legal declarate nu justifică existenţa acesteia."

În cauză a fost audiat magistratul procuror KK. cu privire la situaţia constatată după preluarea în instrumentare a dosarului aflat în lucru la procurorul inculpat A. până la încetarea activităţii la S.T. Craiova, în legătură cu bunurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză.

Martorul a declarat că nu a găsit nicio ordonanţă de dispunere a măsurii sechestrului asigurător asupra sumei ridicate de la domiciliul persoanei cercetate, chitanţe sau recipise de depunere la unităţile bancare sau la trezoreria statului ori dovezi de restituire a acesteia. Nu a fost identificat nici în evidenţele informatice vreun document, chiar în draft, care să ateste că asemenea proceduri ar fi fost îndeplinite. Despre toate aceste aspecte, martorul KK. a făcut menţiune în cuprinsul unui proces-verbal, pe care l-a ataşat şi respectivului dosar penal. Martorul a mai declarat că nici în urma extinderii controlului efectuat cu privire la cauzele rămase nesoluţionate după plecarea procurorului inculpat A., inclusiv prin verificarea fişetului acestuia, nu au fost găsite sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare.

Având în vedere şi declaraţiile ofiţerilor de poliţie judiciară mai sus menţionaţi care au participat la percheziţia domiciliară efectuată la imobilul situat în comuna Malu Mare, sat Malu Mare, str. x, jud. Dolj, acuzarea a concluzionat că suma de bani găsită la locuinţa numitului GG. fusese ridicată din dispoziţia procurorului inculpat A. şi înmânată acestuia la sediul S.T. Craiova al D.I.I.C.O.T. de către martorul HH. (ofiţer de poliţie judiciară) şi, deşi prin sentinţa nr. 545/25.09.2017 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, subsecvent soluţiei de condamnare a persoanei trimise în judecată, şi confiscarea sumei de 1000 euro, conform art. 1121 din C. pen., măsura confiscării dispusă de instanţa de judecată nu a putut fi pusă în execu­tare din cauza absenţei faptice a respectivei sume de bani.

IV. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2016, s-a reţinut că acesta s-a aflat în instrumentarea procurorului inculpat A. şi a avut ca obiect săvârşirea unor infracţiuni de trafic de droguri de risc şi trafic internaţional de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de către numitul LL. şi alte persoane.

Până la încetarea activităţii sale la S.T. Craiova, procurorul inculpat A. nu a finalizat urmărirea penală, cauza fiind redistribuită procurorului KK., care, cu ocazia analizei dosarului, a constatat anumite probleme în legătură cu bunurile ridicate la percheziţiile domiciliare dispuse pe parcursul cercetărilor penale.

Cu ocazia audierii sale, magistratul procuror KK. a declarat că atunci când a primit dosarul nu a identificat toate cantităţile de droguri, bunurile folosite la mărunţire şi vânzarea acestora şi nici telefoanele mobile şi alte mijloace de comunicare folosite de presupuşii autori ai faptelor cercetate. Nu a identificat procesele-verbale de depunere la camera de corpuri delicte sau de înaintare la laboratorul poliţiei în vederea efectuării de analize chimice a substanţelor interzise ridicate. În urma analizării proceselor-verbale de percheziţie, magistratul procuror KK. a constatat lipsa unor sume de bani. Între documentele aflate pe podea şi pe lângă pereţii încăperii, în biroul unde îşi desăşurase activitatea inculpatul A., au fost găsite de către grefier MM. mai multe plicuri închise şi sigilate, care conţineau o parte din bunurile ridicate la percheziţii, respectiv telefoanele mobile şi o parte din substanţele interzise ridicate cu ocazia percheziţiilor, care nu fuseseră înaintate în vederea efcetuării analizelor de laborator. Nu au fost găsite sumele de bani şi nici ordonanţe de dispunere a măsurii sechestrului asigurător, chitanţe sau recipise de depunere la unităţile bancare sau trezoreria statului sau dovezi de restituire a acestora.

Martorul KK. a mai arătat că, deşi s-a încercat contactarea procurorului inculpat A. în vederea discutării aspectelor vizând dispariţia de bunuri şi sume de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate, acesta a refuzat să vină la sediul S.T. Craiova şi să lămurească situaţia constatată.

Pe baza materialului de urmărire penală din dosarul penal nr. x/2016, coroborat cu declaraţiile magistratului procuror KK. şi ale ofiţerilor de poliţie judiciară, care au făcut parte din echipele de efectuare a percheziţiilor domiciliare, s-a reţinut prin prezentul rechizitoriu lipsa unor sume de bani ridicate de ofiţerii de poliţie judiciară, după cum urmează:

- suma de 4.500 RON, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 27.05.2016, la locuinţa numitului NN., situată în municipiul Craiova, str. x cel Mare, jud. Dolj, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 178/27.05.2016 emis Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi;

Mandatul de percheziţie domiciliară a fost pus în executare de o echipă condusă de inculpatul A., în calitate de procuror de caz, din care au făcut parte ofiţerii de poliţie judiciară OO., II. şi JJ., conform procesului-verbal de perche­ziţie domiciliară întocmit la data de 27.05.2016 .

- suma de 1.400 RON, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data 27.05.2016, la locuinţa numitului PP., situată în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 179/27.05.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi;

Mandatul de percheziţie domiciliară a fost pus în executare de o echipă compusă din ofiţerii de poliţie judiciară QQ., DD., RR. şi SS., conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 27.05.2016 .

- sumele de 4.600 RON şi 1.150 euro, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data 02.06.2016, la locuinţa numitului TT., situată în municipiul Craiova, str. x jud. Dolj, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 186/01.06.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Mandatul de percheziţie domiciliară a fost pus în executare de ofiţerii de poliţie judiciară OO., CC. şi UU., conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 02.06.2016 .

La dosarul cauzei nu a fost identificată ordonanţa în baza căreia inculpatul procuror A. să fi delegat activitatea de punere în executare a mandatelor de percheziţie domiciliară. Nu au fost emise ordonanţe de dispunere a măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de bani ridicate la percheziţie şi nici chitanţe sau alt document care să ateste depunerea acestora la o unitate bancară sau la trezorerie ori restituirea respectivelor sume de bani.

Urmărirea penală a fost finalizată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22.09.2017 întocmit de magistratul procuror KK., care a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpaţilor NN., PP. şi TT..

Despre sumele de bani ridicate de la cei trei inculpaţi, conform proceselor-verbale de percheziţie domiciliară mai sus menţionate, prin rechizitoriul nr. x/2016 întocmit în cauză s-a solicitat confiscarea extinsă conform art. 1121 din C. pen., cu indicarea motivelor care, în opinia procurorului de caz, justificau luarea măsurii de siguranţă. Rechizitoriul în cauză nu consemnează alte menţiuni cu privire la măsuri asigurătorii care să se fi dispus pe parcursul urmăririi penale în referire la sumele de bani ridicate de la inculpaţii NN., PP. şi TT..

Prin sentinţa penală nr. 426 din 02.10.2020, pronunţată în dosarul penal nr. x/2017, Tribunalului Dolj a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 1121 din C. pen., confiscarea extinsă a următoarelor sume:

- suma de 4.050 RON, ridicată la percheziţia domiciliară a locuinţei inculpatului NN. din Craiova, str. x cel Mare, jud. Dolj;

- suma de 1.400 RON, ridicată la percheziţia domiciliară a locuinţei inculpatului PP. din Craiova, str. x, jud. Dolj;

- sumele de 4.600 RON şi 1150 euro, ridicate la percheziţia domiciliară a locuinţei in­culpatului TT. din Craiova, str. x, jud. Dolj.

Cercetările efectuate în prezenta cauză penală au stabilit, pe de o parte, că niciuna dintre sumele indisponibilizate de la domiciliile inculpaţilor NN., PP. şi TT. nu s-au regăsit faptic, iar pe de altă parte, că toate aceste sume au ajuns în posesia inculpatului procuror A., făcându-se referire în acest sens la declaraţiile martorilor OO., CC. şi JJ..

V. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2016, s-a reţinut că acesta a fost finalizat prin rechizitoriul întocmit la data de 17.02.2017 de către procurorul inculpat A., iar cercetările efectuate în cauză i-au vizat pe numiţii S. şi VV.. La data de 23.09.2016, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 271/23.09.2016 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj, la locuinţa numitului S., din municipiul Craiova, Bd. x, jud. Dolj, a fost efectuată o percheziţie domiciliară, de către ofiţerii de poliţie judiciară U., WW., XX., DD. şi UU..

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 17.02.2017, procurorul inculpat A. a dispus trimiterea în judecată a persoanei cercetate S. sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, solicitându-se instanţei de judecată să dispună cu privire la confiscarea bunurilor ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 23.09.2016, bunuri individualizate în rechizitoriu, astfel:

- un card bancar pe care s-a pus în evidenţă cocaină în amestec cu levamisol;

- o bancnotă de un leu pe care s-a pus în evidenţă cocaină în amestec cu levamisol;

- 272,08 grame cocaină în amestem cu levamisol;

- 38,44 grame cannabis;

- un grinder din material plastic pe care s-a pus în evidenţă YY.;

- o pipă din sticlă în care s-a pus în evidenţă YY.;

- un grinder din lemn pe care s-a pus în evidenţă YY.;

- 5,55 grame cocaină cu levamisol;

- 5,71 grame cannabis;

- 4,41 grame cocaină cu levamisol.

Cercetările efectuate în prezenta cauză au stabilit însă că, la percheziţia domiciliară din data de 23.09.2016 efectuată la locuinţa persoanei percheziţionate S., fusese ridicată şi o sumă de bani despre care procurorul inculpat A. nu a făcut nicio menţiune în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, deşi conform normelor procesual penale avea obligaţia legală fie de a propune confiscarea extinsă a acesteia, fie de a dispune restituirea sa către persoana de la care fusese ridicată.

S-a reţinut de către acuzare că, potrivit procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 23.09.2016 de către lucrătorii de poliţie care au pus în executare mandatul de percheziţie domiciliară nr. 271/23.09.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv U., WW., XX., DD. şi UU., de la domiciliul persoanei percheziţionate S. au fost indisponibilizate sumele de 2.700 RON şi 1600 euro, menţiuni consemnate la fila x din procesul-verbal de percheziţie .

Pe baza declaraţiilor magistratului procuror KK. şi ofiţerului de poliţie judiciară DD., cât şi a referatului întocmit la data de 17.05.2017 de către magistratul procuror ZZ., în calitate de procuror şef serviciu D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, s-a reţinut că se procedase la verificarea urmei dosarului penal nr. x/2016 şi a celui aflat la dispoziţia instanţei de judecată, fiind identificată o copie a procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 23.09.2016, la locuinţa inculpatului S..

A rezultat că înscrisul era incomplet, ultima frază de la fila nr. x indicând o continuare.

Aceeaşi situaţie a fost constatată şi în privinţa procesului-verbal original existent la dosarul nr. x/63/2017 înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, în baza rechizitoriului nr. 351/D/P/2016.

Pe parcursul cercetărilor, martorul DD. – unul dintre lucrătorii de poliţie judiciară care au participat la percheziţia efectuată în dosarul nr. x/2016, a prezentat o copie a procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 23.09.2016 la locuinţa lui S., copia fiind efectuată imediat după percheziţie şi aflată la dosarul BCCO Craiova nr. x din 23.09.2016.

A rezultat că procesul-verbal de percheziţie avea 5 (cinci) file, iar în cuprinsul acestei ultime file, care lipsea din dosarul cauzei trimis instanţei de judecată, cât şi din suplimentul aflat în arhiva D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, era consemnată menţiunea că în camera inculpatului S. fusese găsită suma de 2.700 RON, iar asupra inculpatului suma de 1600 euro, ambele fiind ridicate în vederea cercetărilor.

S-a reţinut de către acuzare că banii şi mijloacele materiale de probă, mai puţin substanţele aflate sub control naţional descoperite la percheziţie, au ajuns în posesia procurorului inculpat A., fiindu-i înmânate acestuia de către ofiţerul de poliţie judiciară DD..

Şi în legătură cu dosarul penal nr. x/2016, acuzarea a subliniat că nu au fost identificate în cauză înscrisuri – ordonanţe de instituire a măsurii sechestrului asigurător, ordonanţe de restituire şi/sau procese-verbale de predare-primire, care să permită stabilirea situaţiei actuale a sumelor de bani ridicate la data de 23.09.2016.

Ca urmare, nici instanţa de judecată sesizată cu rechizitoriul întocmit în dosarul penal nr. x/2016 nu a avut posibilitatea de a dispune măsuri de confiscare cu privire la bunurile ridicate la percheziţia domiciliară de la domiciliul inculpatului S., nefiind informată prin actul de sesizare despre sumele indisponibilizate în cursul urmăririi penale şi provenienţa ilicită a acestora.

S-a arătat că respectiva omisiune a fost generată, cu intenţie, de către procurorul inculpat A., care a procedat la înlăturarea filei nr. 5 din procesul-verbal de per­cheziţie domiciliară, astfel încât sa facă imposibilă cunoaşterea situaţiei reale de fapt cu privire la indisponibilizarea sumelor de la numitul S..

VI. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2010, s-a reţinut că şi acesta a fost instrumentat de procurorul inculpat A. şi a avut ca obiect infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., complicitate la fraudă informatică, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 249 din C. pen., complicitate la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 365 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Prin încheierea nr. 28C/06.04.2011 a Tribunalului Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost încuviinţată cererea de percheziţie domiciliară privindu-l pe C., la imobilul unde acesta locuia fără forme legale, respectiv în oraş Craiova, str. x, jud. Dolj, fiind emis mandatul de percheziţie domiciliară nr. 99/06.04.2011, vala­bil 5 zile, începând cu data de 07.04.2011.

Percheziţia domiciliară a fost efectuată la data de 07.04.2011, de către ofiţerii de poliţie judiciară AAA., BBB., T. şi CCC., conform procesului-verbal de perchezi­ţie domiciliară întocmit la data de 07.04.2011 .

Conform menţiunii înscrise în procesul-verbal de percheziţie domiciliară, în prezenţa persoanei percheziţionate, a fost ridicată, printre altele, suma de 3900 dolari, compusă din 39 de bancnote din cupiura de 100 dolari.

S-a reţinut de către acuzare că în dosarul penal nr. x/2010 nu a fost identificată ordonanţa în baza căreia procurorul inculpat A. să fi delegat activitatea de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară.

De asemenea, nu au fost identificate înscrisuri care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumei de 3900 dolari, ridicată de organele de poliţie judiciară, procesul-verbal de percheziţie domiciliară consemnând însă în clar faptul ridicării respectivei sume de bani.

Urmărirea penală în cauza penală nr. 233/D/P/2010 a fost finalizată de procurorul inculpat A., care, prin rechizitoriul din data de 12.11.2015, a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, şi a persoanei vătămate C., fără a se face însă nicio menţiune despre suma de 3900 dolari ridicată de la percheziţia domiciliară efectuată la data de 07.04.2011, conform procesului-verbal întocmit în respectiva ocazie.

Prin hotătârile judecatoreşti pronunţate în dosarul penal nr. x/2015, constituit în baza rechizitoriului nr. x din 12.11.2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea persoanei vătămate C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Ulterior, prin încheierea nr. 2/28.01.2019 a Curţii de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018, subsecvent cererii formulate de C., prin apărător ales DDD., s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul deciziei penale nr. 1499/05.11.2018 a aceleiaşi instanţe, în sensul menţionării dispoziţiei de restituire a sumei de 3900 USD ce fusese confiscată la percheziţia domiciliară efectuată la data de 07.04.2011.

În considerarea acestei dispoziţii a Curţii de Apel Craiova, persoana vătămată C. s-a adresat D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, solicitând restituirea sumei de 3900 USD.

În cursul urmăririi penale efectuate în prezenta cauză, persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 3900 USD, în echivalent RON la cursul zilei, din momentul restituirii.

VII. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2015, s-a reţinut că a fost instrumentat de procurorul inculpat A., obiectul cercetărilor în cauză fiind reprezentat de infracţiuni de constituire grup infracţional organizat, furt calificat şi tâlhărie calificată, prevăzute de art. 367 din C. pen., art. 229 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 234 alin. (1) din C. pen.

Pe parcursul soluţionării cauzei au fost solicitate şi încuviinţate mai multe percheziţii domiciliare în cadrul cărora au fost indisponibilizate bunuri – bijuterii şi sume de bani, după cum urmează:

1. Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 83/09.02.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 11.02.2016, la locuinţa persoanei vătămate G. din municipiul Bucureşti, Bl. Iuliu Maniu nr. 18, de către ofiţerii de poliţie judiciară EEE., XX. şi FFF. din cadrul B. C. civ..O. Craiova.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară mai sus menţionat, de la locuinţa persoanei percheziţionate G. s-au ridicat, printre altele, un lănţişor de damă din metal de culoare galbenă, tip fir, în lungime de 47 cm, prevăzut cu cruciuliţă din metal de culoare galbenă, cu pietre de culoare albă, şi o pereche de cercei de damă din metal de culoare galbenă prevăzut cu trei pietre de culoare albă .

S-a reţinut de către acuzare că din cuprinsul procesului-verbal nu rezulta ca bunurile ridicate să fi fost în­semnate spre neschimbare prin etichetare şi sigilate.

2. Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 39/26.01.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 01.02.2016, la locuinţa persoanei vătămate B. din municipiul Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, de către ofiţerii de poliţie judiciară O., CCC. şi GGG. din cadrul HHH.. civ..O. Mehedinţi.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară mai sus menţionat, de la locuinţa persoanei percheziţionate B. s-au ridicat, printre altele, un ceas de damă marca x cu braţară din material de culoare galbenă şi un ceas de damă cu brăţară din material galben, având înscripţionat pe cadran "x" .

S-a reţinut de către acuzare că din cuprinsul procesului-verbal nu rezulta ca bunurile să fi fost sau nu ridicate de către organele judiciare, iar în cazul în care ar fi fost ridicate, să fi fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigiliate.

Însă, având în vedere că la finalul procesului-verbal de percheziţie domiciliară era inserată menţiunea că " (...), în locuinţa percheziţionată au fost identificate şi alte bijuterii din material de culoare galbenă care au fost fotografiate, dar care nu s-au ridicat şi au rămas în custodia numitului III.", acuzarea a concluzionat în sensul că bunurile mai sus individualizate fuseseră ridicate din locuinţa persoanei vătămate B..

3. Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 38/26.01.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 01.02.2016, la locuinţa numitei F. din municipiul Târgu-Jiu, Aleea x, jud. Gorj, de către ofiţerii de poliţie judiciară P., JJJ. şi KKK. din cadrul B. C. civ..O. Craiova.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară mai sus menţionat, de la locuinţa persoanei percheziţionate F. s-au ridicat, printre altele, un inel de damă rotund cu piatră având mai multe pietricele pe lateral exterior din material galben, un inel de damă rotund din material alb cu pietricele şi un ceas galben-argintiu LLL. .

S-a reţinut de către acuzare că din cuprinsul procesului-verbal nu rezulta ca bunurile ridicate să fi fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigiliate.

4. Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 40/26.01.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 01.02.2016, la locuinţa numitului Q. din comuna Turcineşti, sat Turcineşti nr. 446, jud. Gorj, de către ofiţerii de poliţie judiciară WW., MMM. şi XX. din cadrul B. C. civ..O. Craiova.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară mai sus menţionat, de la locuinţa persoanei percheziţionate Q. s-au ridicat următoarele bunuri:

- un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o inimioară cu o piatră de culoare albă de dimensiuni mici;

- un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o piatră de culoare închisă având inscripţia "NNN.";

- un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o bilă rotundă tip "perlă", precum şi două pietre mici de culoare albă;

- un lănţişor din metal de culoare galbenă prevăzut cu un pandantiv sub formă de pătrat prevăzut în centru cu un scorpion, lănţişorul având lungimea de aproximativ 45 cm.

S-a reţinut de către acuzare că din cuprinsul procesului-verbal nu rezulta ca bunurile ridicate să fi fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigiliate.

La data de 22.05.2017, dosarul penal nr. x/2015 a fost redistribuit magistratului procuror N., care a întocmit un referat cuprinzând aspecte referitoare la bunurile ridicate de la percheziţiile domiciliare efectuate în cauză, conform consemnărilor din procesele-verbale de percheziţie domiciliară comparativ cu bunurile identificate în plicurile existente la dosarul cauzei.

Conform referatului menţionat, s-a constatat absenţa, din plicurile conţinând bunurile ridicate de la percheziţiile efectuate la locuinţa numiţilor G., B., F. şi Q., a tuturor bunurilor des­crise anterior.

S-a mai constatat că procurorul de caz A. nu a dispus măsuri asigurătorii asupra bunurilor ridicate la percheziţiile efectuate în cauză.

Dosarul penal nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova a fost declinat prin ordo­nanţa cu acelaşi număr din data de 12.04.2018 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, unde a fost înregistrat sub nr. x/2018.

Ulterior, prin ordonanţa nr. 197/P/2018 din 02.08.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpaţii OOO., PPP. şi QQQ., precum şi faţă de suspecţii RRR. şi SSS., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, cât şi disjungerea şi declinarea competenţei pentru continuarea urmăririi penale în favoa­rea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi tâlhărie calificată, prevăzute de art. 229 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 234 alin. (1) din C. pen.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018 şi soluţionat prin ordonanţa din data de 05.06.2020, prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de toţi inculpaţii şi suspecţii cercetaţi în cauză pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, pe motiv că fapta nu există.

Totodată, prin ordonanţa nr. 2971/P/2018 din data de 05.06.2020, s-a dispus, în temeiul art. 162 alin. (4) din C. proc. pen., restituirea următoarelor bunuri către persoanele de la care au fost ridicate, astfel:

1. Restituirea către persoana vătămată G. a unui ceas marca x, având cadranul de culoare aurie şi brăţară de culoare neagră; a unui ceas marca x, având cadranul metalic şi brăţară de silicon de culoare neagră; a unui ceas marca x, având cadranul metalic de culoare aurie şi brăţară din piele de culoare aurie; a unui ceas marca x, având cadranul metalic cu brăţară metalică argintie; a unui ceas marca x, având cadranul metalic de culoare argintie - aurie cu bră­ţară din piele de culoare maro şi a unei cutii de carton capitonat de culoare albastru închis, inscripţionată x în care se află un colier, ce au fost ridicate cu ocazia per­cheziţiei efectuate în data de 11.02.2016;

2. Restituirea către persoana vătămată B. a unui ceas marca x, având cadran şi brăţară metalică de culoare galbenă cu pietre de cu­loare albă, şi a unei brăţări de culoare galbenă cu pietre albe, care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate în data de 01.02.2016;

3. Restituirea către numitul TTT. a unei brăţări de culoare argintie şi a unui ceas de culoare galben - argintiu inscripţionat UUU., care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 01.02.2016.

În cursul urmăririi penale efectuate în prezenta cauză, persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea celor două ceasuri ridicate la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, cu privire la care nu a mai fost posibilă restituirea acestora, şi suma de 2000 euro, daune morale.

Distinct de disparaţia bunurilor indisponibilizate cu ocazia percheziţiilor efectuate la locuinţa persoanelor percheziţionate G., Q., B. şi F., s-a reţinut de către acuzare şi disparaţia unui obiect de podoabă – inel, pe care martora R. îl predase procurorului inculpat A., la data de 06.04.2015.

Conform actelor de urmărire penală administrate în cauză, s-a stabilit că respectivul obiect de podoabă fusese predat procurorului A. ca urmare a unui denunţ formulat de soţul martorei R. cu privire la informaţiile pe care acesta le deţinea despre posibile furturi comise pe teritoriul Slovaciei, inelul prezentat provenind din comiterea unei astfel de infracţiuni.

Din referatul întocmit de magistratul procuror N. a rezultat că la dosarul cauzei penale nr. x/2010 se afla un plic de culoare albă desigilat prin rupere pe care era menţionat textual "Dosar x/2010 – inel" şi "Proc A.", cât şi ordonanţa de sechestru din data de 07.04.2015, în orginal, procesul-verbal de predare a inelului de către martora R., predare efectuată către procurorul A., în copie, precum şi un plic de plastic în care se aflau două etichete, una de plastic având inscripţionată pe o parte "VVV.", iar pe cealaltă parte "1100 E", prevăzut cu un şnur de sfoară, iar cea de-a doua, de hârtie, având inscripţionat un cod de bare, iar pe cealaltă parte informaţii privind gramajul şi numărul de carate. Conform actelor din dosar, rezulta că inelul fusese predat la data de 06.04.2015 şi cu privire la acesta, prin ordonanţa din 07.04.2015 a procurorului inculpat A., s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului şi depunerea la camera de corpuri delicte a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, fiind numit custode grefierul-şef H.. Pe ordonanţa de sechestru era înscrisă menţiunea "07 APR 2015" şi "Am primit", urmată de o semnătură indescifrabilă.

Pe baza declaraţiilor martorei M. – grefier care a lucrat împreună cu procurorul inculpat A. şi a martorei H. – grefierul-şef al D.I.IC.O.T. – S.T. Craiova, rechizoriul întocmit în prezenta cauză a reţinut că, ulterior aplicării sechestrului şi depunerii inelului la camera de corpuri delicte, acesta i-a fost solicitat grefierului-şef de către inculpatul A.; inelul nu a mai fost restituit, existând probe că ar fi fost însuşit de inculpat.

În procedura de cameră preliminară, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14.01.2021, sub nr. x/2021/a1.

Prin încheierea nr. 363 din data de 16 iunie 2021, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul anterior menţionat, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2018 din data de 13 ianuarie 2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, privind pe inculpatul A., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea contestaţiei formulate de inculpatul A., prin încheierea nr. 16 din data de 23.11.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2021.1.

Cercetarea judecătorească în faţa instanţei de fond

Prima instanţă a respins cererea formulată de Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice a presupuselor fapte reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunile prevăzute de art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 275 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

A fost administrată de către instanţa de fond proba testimonială constând în audierea martorilor II. , EEE. , JJ. , RR. , OO. , QQ. , DD. , V. , WWW. , W. , XXX. , CC. , UU. , EE. , WW. , YYY. , X. , T. , FFF. , U. , FF. , N. , Z. , KK. , ZZZ. , M. , H. , K. , ZZ. ;

De asemenea, instanţa de fond a încuviinţat:

- cererea persoanei vătămate G., care a învederat că nu înţelege să se constituie parte civilă împotriva inculpatului A., ulterior arătând că pretenţiile sale vizează D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova şi lucrătorii de poliţie ;

- cererea părţii civile B. privind stabilirea valorii bunurilor mobile ;

- ataşarea la dosar a adresei nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova cu privire la stadiul dosarului nr. x/2015 ;

- emiterea unei adrese către Inspecţia Judiciară în vederea comunicării copiei raportului de control efectuat în anul 2019, referitor la activitatea procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova ;

- ataşarea la dosar, de către Inspecţia Judiciară, a Raportului nr. 19-2066 având ca obiect verificarea eficienţei manageriale şi a modului de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente de către conducerea Serviciului Teritorial Craiova din cadrul D.I.I.C.O.T, inclusiv a birourilor teritoriale, precum şi respectarea normelor procedurale şi regulamentare de către procurori şi personalul auxiliar de specialitate, solicitat de Înalta Curte ;

- ataşarea la dosar, de către martorul KK., a copiei de pe condica pentru evidenţa lucrărilor procurorilor din perioada 28.01 - 31.08.2017 şi a copiei de pe registrul de acces în unitate din data de 03.05.2017 ;

- adresa din 21.03.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, prin care se înaintează un plic sigilat de la I.G.P.R. – D. C. civ..O. – HHH.. civ..I., la data de 18 octombrie 2020, privindu-l pe inculpatul A. ;

- efectuarea unei adrese către D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova în vederea comunicării rapoartelor de control tematice efectuate în perioada 2010-2017, referitoare la îndeplinirea de către procurori a obligaţiilor decurgând din păstrarea bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare dispuse în cauzele penale instrumentate în perioada indicată, solicitată de inculpatul A. ;

- înscrisuri depuse de către martorul KK., respectiv copie de pe condica pentru evidenţa lucrărilor procurorilor din perioada 28.01-31.08.2017 şi o copie de pe registrul de acces în unitate din data de 03.05.2017 .

Inculpatul A. a formulat declaraţii în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti . Acesta a negat în totalitate acuzaţiile, stabilirea şi interpretarea faptelor cauzei prin circumscrierea lor ilicitului penal, solicitând achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În cursul urmăririi penale, inculpatul A. a fost audiat în calitate de suspect, ulterior, pe parcursul procedurii judiciare, declarând că îşi menţine în totalitate declaraţia iniţială . Prin declaraţia formulată în cauză la instanţa de fond, au fost evidenţiate aspecte referitoare la modalitatea de desfăşurare a activităţii de urmărire penală la D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, din perspectiva atribuţiilor prevăzute în sarcina magistratului procuror.

Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpatului A., astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, nu se încadrează în tiparul normei de incriminare de la art. 297 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, prin raportare la elementele care contribuie la configurarea infracţiunii speciale de abuz în serviciu.

Astfel, cercetarea judecătorească efectuată în cauză a confirmat îndeplinirea defectuoasă, prin încălcarea legii, a atribuţiilor de serviciu de către inculpat, însă nu a rezultat ca acţiunile/inacţiunile acestuia, concretizând încălcarea normelor procesual penale aplicabile actelor/activităţilor de urmărire penală dispuse/realizate în dosarele penale indicate în rechizitoriu, să fi fost efectuate sub condiţia obţinerii unui folos propriu necuvenit.

A reţinut instanţa de fond că relevantă în ceea ce priveşte analiza existenţei infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 este jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 458 din 22 iunie 2017 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 132 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, a formulat mai multe considerente interesând corecta stabilire a conţinutului normei de incriminare, infracţiune distinctă faţă de varianta tip, prevăzută de art. 297 C. pen.

La paragraful 22 din susmenţionata decizie, făcând referire la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 (paragraful 42), se arată că "(...) infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 reprezintă, astfel cum prevede şi titlul secţiunii din care face parte, o infracţiune asimilată celor de corupţie, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu, care are o variantă tip prevăzută de dispoziţiile art. 297 din C. pen.."

În continuare, la paragraful 24 din decizie, se arată că: "Aşa fiind, Curtea constată că infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 nu se circumscrie nici variantei atenuante, nici celei agravate a infracţiunii de abuz în serviciu", iar în "analiza existenţei infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 trebuie să se pornească de la dispoziţiile referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu (a se vedea în acelaşi sens Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată), elementele constitutive ale acesteia fiind cele prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen., la care se adaugă condiţia obţinerii pentru sine ori pentru altul a unui folos necuvenit." (paragraful 25)

De asemenea, la paragraful 31 şi mai departe, tot din perspectiva existenţei infracţiunii speciale, instanţa de contencios constituţional a arătat că din economia modului de reglementare a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 rezultă că "pentru a deveni aplicabile aceste dispoziţii legale este necesar să se constate mai întâi că faptele săvârşite întrunesc toate elementele de structură ale conţinutului variantei-tip descrise de art. 297 din C. pen.." şi (...) "Doar după constatarea existenţei infracţiunii de abuz în serviciu în varianta-tip se poate trece la analiza îndeplinirii condiţiei speciale referitoare la urmarea imediată a acestei fapte, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit". (paragraful 32).

S-a reţinut că aceeaşi decizie nr. 458/2017 a Curţii Constituţionale prezintă importanţă şi sub aspectul statuărilor făcute cu ocazia analizării constituţionalităţii noţiunii de "folos necuvenit", regăsită în dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, la paragraful 33, Curtea a arătat că, "în jurisprudenţa sa, analizând constituţionalitatea noţiunii de "folos necuvenit", nu a realizat o suprapunere a elementului "pagubă" (regăsit în art. 297 din C. pen.) cu cel de "folos necuvenit" (regăsit în dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000), în sensul aprecierii că cele două reprezintă noţiuni ce se asimilează. Dimpotrivă, Curtea Constituţională a analizat separat cele două elemente, tocmai pentru că acestea au o existenţă de sine stătătoare în contextul săvârşirii infracţiunii. Cu alte cuvinte, producerea pagubei, deşi uneori se poate converti într-un folos necuvenit, nu este întotdeauna echivalentă cu obţinerea acelui folos. De asemenea, cele două elemente nu se exclud reciproc, ci, din contră, doar după constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma tip, care presupune cauzarea pagubei sau vătămarea drepturilor sau interselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se poate trece la a se constata dacă s-a obţinut de către funcţionar un folos necuvenit, fiind, în consecinţă, savârşită infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000. Dacă s-ar considera în mod contrar, s-ar ajunge la situaţia în care ori de câte ori prin săvârşirea faptei s-a creat o pagubă, s-ar considera că s-a realizat şi un folos necuvenit, astfel că infracţiunea de abuz în serviciu nu s-ar mai săvârşi decât în forma prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi niciodată în forma tip, prevăzută de art. 297 din C. pen.."

Chiar dacă, prin această decizie, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unei alte probleme de drept decât cea care formează obiectul învestirii instanţei, fiind analizată constituţionalitatea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000, în considerentele expuse a examinat conţinutul dispoziţiilor art. 132 din acelaşi act normativ (deopotrivă vizate prin prevederea de la art. 15) şi a formulat consideraţii din perspectiva elementelor de structură ale conţinutului acestei infracţiuni.

În contextul celor reţinute, instanţa de fond a arătat că analiza pe care este chemată să o facă în cauză trebuie să stabilească dacă actele de conduită imputate inculpatului se raportează la prescripţii normative ale legii şi dacă încălcarea legii, prin actele îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a avut ca rezultat cauzarea unei pagube sau vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, precum şi obţinerea pentru sine a unui folos necuvenit.

Cu alte cuvinte, a fost avut în vedere că îndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 presupune constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în varianta-tip, la care se adaugă condiţia specială referitoare la obţinerea, de către funcţionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit.

Examinând cauza în aceste coordonate, instanţa de fond a constatat că activitatea desfăşurată de inculpatul A., în calitate de procuror de caz, în cadrul dosarelor penale nr. x/2010, nr. y/2016, nr. z/2017, nr. w/2016, nr. t/2016, nr. s/2010 şi nr. 110/D/P/2015, toate ale D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, nu se încadrează în tiparul normei de incriminare de la art. 132 din Legea nr. 78/2000, nefiind îndeplinită condiţia referitoare la urmarea imediată cerută acestei fapte, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

Având ca punct de plecare Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, prin care s-a constatat ca fiind constituţionale dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din actuala reglementare, numai în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", iar "neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţiile de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului", rechizitoriul întocmit în cauză a reţinut că, în desfăşurarea activităţii de urmărire penală, inculpatul procuror A. a încălcat mai multe dispoziţii prevăzute de legislaţia primară, astfel:

- art. 324 alin. (3) din C. proc. pen., în referire la efectuarea actelor de urmărire penală prin delegare de către organele de cercetare penală, în cvasimajoritatea situaţiilor analizate nefiind identificate ordonanţe prin care să fi fost desemnaţi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul BCCO Craiova sau din cadrul altor structuri de poliţie judiciară pentru efectuarea activităţilor procedurale, respectiv punerea în aplicare a mandatelor de percheziţie domiciliară;

- art. 160 alin. (1) din C. proc. pen., care stipulează că în procedura de efectuare a percheziţiei domiciliare "după identificare, obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate şi persoanelor prezente pentru a fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează şi se semnează", rezultând că, în dosarele penale nr. x/2015, nr. y/2010, nr. z/2016, nr. w/2010 şi nr. 351/D/P/2016, sumele de bani şi obiectele de podoabă ridicate de la persoanele percheziţionate nu au fost prezentate persoanelor spre a fi recunoscute şi a fi însemnate de acestea spre neschimbare şi nici etichetate şi sigilate;

- art. 162 din C. proc. pen., care, sub titlul maginal "Măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate", prevede la alin. (1) şi (3) că "obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă sunt ataşate la dosar sau păstrate în alt mod (...)", iar "mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, până la soluţionarea definitivă a cauzei", rezultând că obiecte şi înscrisuri ridicate la percheziţiile domiciliare efectuate nu au fost ataşate la dosarul cauzelor şi nici păstrate în alt mod, existând probe că procurorul de caz A. le-a folosit în interes propriu. Nu au fost fixate prin fotografii judiciare obiectele şi sumele ridicate de la persoanele percheziţionate, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 162 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., neexistând din punct de vedere criminalistic posibilitatea comparării caracteristicilor fiecărui obiect ridicat cu descrierea din procesele-verbale de pecheziţie întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară;

- art. 163 din C. proc. pen., în referire la conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate, prin aceea că, deşi fuseseră ridicate bunuri din cele arătate la art. 252 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv obiecte de podoabă şi sume de bani şi mijloace de plată străine, nu au fost luate măsuri corespunzătoare conform art. 252 alin. (4) şi (8) din C. proc. pen., potrivit cu care "metalele sau pietrele preţioase ori obiectele confecţionate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropriată instituţie bancară", respectiv " (...) sumele de bani ridicate potrivit alin. (2) se depun în contul constituit potrivit legii speciale, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor (...)".

Potrivit rechizitoriului, conduita inculpatului în desfăşurarea activităţii de urmărire penală, constând în încălcarea, cu ştiinţă, a dispoziţiilor procedural penale susmenţionate, a avut drept scop ca sumele/obiectele de podoabă ridicate de la persoanele percheziţionate să nu mai poată fi identificate în vederea restituirii către persoanele de la care fuseseră ridicate, fie în vederea aplicării măsurii asigurătorii a sechestrului şi solicitarea confiscării speciale şi/sau a confiscării extinse, creându-se astfel, în mod repetat, pentru inculpat, oportunitatea folosirii acestor obiecte, precum şi a sumelor în monedă naţională şi/sau în valută indisponibilizate de la persoanele percheziţionate, în interes propriu.

De asemenea, s-a reţinut că, în desfăşurarea activităţii de urmărire penală în dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2010, inculpatul procuror a nesocotit dispoziţiile art. 328 din C. proc. pen. în referire la prevederile art. 330 din acelaşi cod, cu prilejul sesizării instanţelor de judecată prin rechizitoriile întocmite la data de 12.11.2015 – în ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2010 şi, respectiv, la data de 17.02.2017, corespunzător dosarului penal nr. x/2016, rezultând că, în niciunul dintre aceste dosare, inculpatul A., în calitate de procuror de caz, nu a făcut menţiuni cu privire la sumele de 1600 euro şi 2.700 RON pentru dosarul nr. x/2016, şi cu privire la suma de 3900 euro pentru dosarul nr. x/2010, făcând astfel imposibilă dispunerea măsurilor procesuale corespondente acţiunii penale exercitate în respectivele cauze.

Făcând referire la toate aceste dispoziţii legale încălcate/nesocotite în procedurile penale instrumentate de către inculpat, acuzarea a solicitat să se constate îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, conduită care, materializând neexecutarea unor obligaţii legale explicit prevăzute în sarcina organului judiciar, respectiv a magistratului procuror, dobândeşte semnificaţie penală din perspectiva normei de incriminare a abuzului în serviciu sancţionat de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În analiza efectuată, acuzarea a arătat ca fiind îndeplinite toate elementele de structură ale infracţiunii de abuz în serviciu, în condiţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, inclusiv cea referitoare la paguba cauzată persoanelor din patrimoniul cărora au fost ridicate sumele şi obiectele de podoabă, precum şi vătămarea drepturilor sau interselor legitime ale acestor persoane, pentru obţinerea pentru sine a unui folos necuvenit, constând în sumele şi obiectele de podoabă care nu s-au mai regăsit ca mijloace materiale de probă sau bunuri ori sume asupra cărora să se fi aplicat măsuri asigurătorii în contextul urmăririi penale efectuate în dosarele penale menţionate în cuprinsul actului de inculpare.

S-a arătat de către acuzare că infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, a fost săvârşită în formă continuată, întrucât actul de executare s-a realizat în mod succesiv, succesiune determinată, prin natura ei, de existenţa unor întreruperi fireşti ale actului de executare, fiecare activitate de percheziţie domiciliară şi alte activităţi de urmărire penală care au implicat manipularea unor obiecte de podoabă – predarea inelului de către martora R. în dosarul penal nr. x/2015, materializând rezoluţia infracţională unică de folosire, în interes personal, a obiectelor de podoabă şi a sumelor ridicate de la persoanele percheziţionate şi de la persoana care a predat astfel de obiecte, în mod necuvenit.

S-a concluzionat că, prin faptele sale, inculpatul şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, încălcând legea; atribuţiile de serviciu erau circumscrise respectării normelor procesual penale, pe care inculpatul, în calitate de procuror, avea obligaţia să le respecte şi să le aplice în derularea activităţii de urmărire penală. Urmarea imediată constă în atingerea adusă bunului mers al activităţii de urmărire penală în dosarele penale nr. x/2010, nr. y/2016, nr. z/2017, nr. w/2016, nr. t/2016, nr. s/2010 şi nr. 110/D/P/2015 ale D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, vătămând interesele legitime ale Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, faptele inculpatului fiind de natură să aducă prejudicii financiare statului, care a fost lipsit de posibilitatea ca instanţele de judecată să dispună măsuri de confiscare a sumelor şi obiectelor de podoabă deţinute în contra legii de persoanele fizice de la care fuseseră ridicate, precum şi persoanelor fizice cărora, prin hotărâri judecătoreşti definitive, li s-a dispus restituirea sumelor şi a bunurilor ridicate pe parcursul procedurilor penale derulate de D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova.

În concepţia acuzării, urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, respectiv folosul necuvenit pe care inculpatul l-ar fi obţinut pentru sine prin îndeplinirea defectuoasă, cu încălcarea legii, a atribuţiilor de serviciu, constă în: (i) sumele şi obiectele de podoabă care nu s-au mai regăsit ca mijloace materiale de probă sau (ii) bunuri ori sume asupra cărora să se fi aplicat măsuri asigurătorii în cadrul urmăririi penale care se efectuase în respectivele dosare penale.

Reţinând îndeplinirea acestei condiţii speciale, care are o existenţă de sine stătătoare, în contextul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi nu se suprapune cu noţiunea de "pagubă" regăsită în art. 297 din C. pen., acuzarea a susţinut că există probe că exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către inculpat a urmărit crearea, în mod repetat, a oportunităţii folosirii bunurilor ridicate la percheziţiile domiciliare – sume în monedă naţională şi/sau valută şi obiecte de prodoabă, în interes propriu.

În acest sens, în actul de inculpare s-a arătat că toţi ofiţerii de poliţie judiciară care au participat la punerea în executare a mandatelor de percheziţie domiciliară, în toate dosarele penale în raport cu care s-au formulat acuzaţiile în prezenta cauză, au declarat, în mod independent, că au predat obiectele de podoabă, precum şi sumele indisponibilizate pe parcursul urmăririi penale magistratului procuror A., în calitate de procuror de caz.

S-a arătat că declaraţiile ofiţerilor de poliţie judiciară, precum şi constatările ulterioare care au aparţinut procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T.– S.T. Craiova, cărora le-au fost restribuite dosarele penale după ce inculpatul procuror nu a mai lucrat în cadrul acelei structuri de parchet, determină concluzia săvârşirii infracţiunilor.

Instanţa de fond a constatat, însă, că aspectele declarate de martorii audiaţi, respectiv ofiţerii de poliţie judiciară care au participat la punerea în executare a mandatelor de percheziţie domiciliară, nu probează în mod obiectiv obţinerea folosului necuvenit de către inculpat, neexistând probe certe din care să rezulte că inculpatul A. ar fi folosit în interes propriu (în fapt, să îşi însuşească) bunurile ridicate de la percheziţiile domiciliare ori inelul prezentat de martora R., aşa cum s-a reţinut prin rechizitoriu.

A fost avut în vedere că jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu pune semnul egalităţii între "producerea pagubei" – element regăsit în art. 297 din C. pen., şi noţiunea de "folos necuvenit", la care face referire art. 132 din Legea nr. 78/2000, relevant fiind paragraful 33 din Decizia nr. 458/2017 mai sus citată, unde se arată că "(...) producerea pagubei, deşi uneori se poate converti într-un folos necuvenit, nu este întotdeauna echivalentă cu obţinerea acestui folos."

A reţinut instanţa de fond că, prin declaraţiile formulate pe tot parcursul procesului penal, ofiţerii de poliţie audiaţi în cauză, care au participat la punerea în executare a autorizaţiilor de percheziţie domiciliară în dosarele penale analizate, respectiv martorii WW., CC., QQ., II., OO., U., XXX., EE., UU., RR., DD., HH., JJ., EEE., V., WWW. şi W., au detaliat procedura de desfăşurare a acestei activităţi de urmărire penală, descriind în detaliu care era modalitatea concretă de identificare, indisponibilizare şi consemnare în procesele-verbale de percheziţie a sumelor de bani găsite la domiciliile percheziţionate şi a obiectelor de podoabă, iar ulterior, cum avea loc predarea acestor bunuri către procurorul de caz, după indisponibilizare.

În esenţă, martorii au declarat că fiecare echipă desemnată să efectueze percheziţia domiciliară era condusă de un poliţist de caz sau un şef de echipă (în situaţia în care poliţistul de caz se afla la o altă percheziţie care avea loc în acelaşi timp), care ţinea legătura cu procurorul de caz, acesta din urmă fiind cel care coordona toate activităţile din teren, în funcţie de evoluţia percheziţiei. Tot procurorul de caz, care era informat permanent cu privire la bunurile găsite la percheziţie, era cel care stabilea ce anume bunuri urmează să fie indisponibilizate, potrivit obiectului cercetărilor în cauza pentru care fusese autorizată efectuarea percheziţiei, cu excepţia drogurilor şi a altor bunuri interzise la deţinere, care se ridicau în mod obligatoriu. În ceea ce priveşte sumele de bani găsite la domiciliile percheziţionate, acestea se ridicau, în baza dispoziţiei procurorului de caz, iar descrierea acestora în procesele-verbale de percheziţie implica, în cazul monedei naţionale, indicarea numerică a bancnotelor dintr-o anumită cupiură, fără menţionarea fiecărei serii în parte a bancnotei, iar în cazul sumelor în valută, acestea erau individualizate prin serie, cupiură, număr de bancnote şi totalul sumei. După ce erau menţionate în procesul-verbal de percheziţie şi prezentate persoanei percheziţionate, sumele de bani se introduceau în plicuri, fără a fi sigilate. La finalizarea pecheziţiei, membrii echipei de percheziţie se deplasau la sediul unităţii de parchet în scopul predării bunurilor ridicate şi a proceselor-verbale de percheziţie întocmite. Predarea efectivă a bunurilor indisponibilizate se făcea de ofiţerul de caz/şef de echipă, personal (însoţit sau nu, de unul/unii membri ai echipei de percheziţie), care intra în biroul procurorului şi îi lăsa pe birou plicul cu bani sau alte bunuri, după caz. Sumele din plicurile aduse de la percheziţie nu erau numărate cu ocazia predării lor către procuror.

Cu referire la acest la aspect, martorii audiaţi în cauză – ofiţeri şi lucrători de poliţie, au declarat unanim că operaţiunea de predare-primire a sumelor de bani (monedă naţională/valută) nu era însoţită şi de verificarea în concret a sumelor predate, plicurile cu bani nefiind verificate în conţinut de procurorul care le primea, la momentul predării.

Aceiaşi martori au declarat că modalitatea de lucru arătată era agreată la nivelul Serviciului Teritorial Craiova, având în vedere încrederea reciprocă ce caracterizează raporturile dintre procurori şi organele de cercetare penală, mai ales că activitatea de urmărire penală se desfăşoară sub controlul direct al procurorului de caz.

S-a constatat că elocventă în acest sens este declaraţia martorei XXX., care, cu ocazia audierii la instanţă, a arătat că, deşi nu a agreat uzanţele stabilite la nivelul S.T. Craiova în ceea ce priveşte procedura de predare-primire a bunurilor ridicate la percheziţii, nu a formulat opoziţie, afirmând textual că "procurorii sunt figuri de autoritate, iar eu nu am îndrăznit niciodată să ridic problema modului în care se predau bunurile şi valorile la parchet. M-am gândit că nu era în regulă ca predarea bunurilor să se facă direct în biroul procurorului fără o individualizare, o semnătură pentru primire din partea procurorului, adică fără o dovadă că poliţistul le-a predat procurorului. După ce m-am mutat la BCCO Piteşti am fost plăcut surprinsă că uzanţele nu erau acelea ca la D.I.I.C.O.T. Craiova, în sensul că acolo se primeau bunurile şi banii de la percheziţie pe bază de semnătură înscrisă pe un proces-verbal de predare-primire încheiat între ofiţerul de poliţie care preda bunurile şi procurorul sau grefierul care le prelua efectiv".

Instanţa de fond a reţinut că, fiind vorba despre o uzanţă, o practică adoptată la nivelul unităţii de parchet, aceasta era cunoscută şi acceptată de toti magistraţii procurori, inclusiv de conducătorul parchetului.

În acelaşi sens, s-a reţinut şi declaraţia martorului FF., procuror la S.T. Craiova, căruia i-a fost repartizat spre soluţionare dosarul penal nr. x/2016 după plecarea inculpatului A. de la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, declaraţie care, în partea relevantă, consemnează: "Există regula nescrisă în derularea urmăririi penale ca poliţiştii delegaţi să efectueze percheziţiile domiciliare să prezinte procurorului de caz procesele-verbale de percheziţie şi bunurile ridicate cu acest prilej, fără a se consemna scriptic această operaţiune de predare-primire. Această regulă derivă din buna credinţă şi încrederea reciprocă ce operează între procurori şi poliţiştii delegaţi. De fapt, cât timp am activat eu în cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova nu au existat alte situaţii care să ridice suspiciuni cu privire la buna credinţă a poliţiştilor care erau desemnaţi să efectueze percheziţiile domiciliare."

Pe de altă parte, s-a reţinut că materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile martorilor – lucrătorii de poliţie care au participat la efectuarea percheziţiilor domiciliare, magistraţii cărora le-au fost redistribuite dosarele repartizate iniţial spre instrumentare inculpatului A., dar şi alte probe, analizate în continuare, reliefează împrejurarea că, la nivelul S.T. Craiova al D.I.I.C.O.T., nu exista, în perioada de referinţă, o cameră de corpuri delicte, unde să se păstreze bunurile şi valorile ridicate de la percheziţiile domiciliare efectuate în dosarele instrumentate de această unitate de parchet.

Cu ocazia audierii sale, martora H., care, în perioada 2010-27.10.2017, a deţinut funcţia de grefier şef la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, a arătat că nu exista o regulă în privinţa modului de păstrare şi depozitare a bunurilor ridicate pe parcursul urmăririi penale, fiind situaţii când bunurile fie erau păstrate în fişetele procurorilor, fie erau depozitate la bancă. În ceea ce priveşte păstrarea bunurilor în fişetele procurorilor, martora a arătat că s-a procedat astfel până în anul 2016, când la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova s-a înfiinţat cameră de corpuri delicte, într-un spaţiu special amenajat, situat în incinta clădirii, păstrându-se şi un registru al camerei de corpuri delicte. A declarat martora că, până la înfiinţarea camerei de corpuri delicte, bunurile ridicate la percheziţiile domiciliare se păstrau în fişetele procurorilor, fără să existe o evidenţă la grefa parchetului. În cazul bunurilor predate spre păstrare la unităţi bancare, procesele-verbale de percheziţie erau înregistrate în Registrul privind activitatea de urmărire penală R4, după care se proceda la emiterea unei adrese în baza căreia avea loc predarea efectivă a bunurilor. În ceea ce priveşte sumele de bani, acestea se păstrau în fişetele procurorilor, fie erau depuse în conturi bancare la nivelul Serviciului Teritorial Craiova, fie trimise la D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, prin intermediul unui delegat al Servicului Teritorial Craiova.

A mai arătat martora H. că, din punct de vedere al grefei, nu avea cunoştinţă despre bunurile şi sumele ridicate la percheziţie decât în măsura în care grefierele însăşi participau la anchete. Despre bunurile indisponibilizate aveau cunoştinţă poliţiştii care participau la efectuarea percheziţiilor, bunuri cu privire la care predarea se făcea pe bază de proces-verbal, procurorul de caz semnând de primire pentru bunurile primite în custodie.

De asemenea, a declarat martora că, la nivelul D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, exista un cont bancar deschis pentru depunerea sumelor în monedă naţională, iar pentru sumele în valută, la început, indiferent de valută, euro, dolari sau altă monedă străină, sumele erau trimise la D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală. De la un anumit moment, respectiv în perioada 2013-2017, şi pentru sumele în valută se operau depuneri în conturi bancare, comunicate de D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, fără ca acestea să mai fie trimise la sediul central.

Martora a detaliat şi procedura de transmitere a sumelor de bani către Structura Centrală, procedură care implica întocmirea unei adrese de înaintare de către grefierul care lucra cu procurorul de caz, predarea sumei de bani în plic sigilat către grefierul şef, care, împreună cu adresa de înaintare şi condica de corespondenţă, le preda, la rândul său, unui delegat al parchetului, respectiv conducătorului auto K., iar la întoarcere, acesta din urmă prezenta procesul-verbal în baza căruia predase suma de bani, semnat de primire de reprezentantul D.E.F.A. al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală. Pentru înregistrare la grefă în vederea derulării procedurii de trasmitere a sumelor către D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, martora a arătat că procurorul de caz era cel care venea personal la grefă şi solicita aceasta, inculpatul procuror A. procedând şi el în aceeaşi manieră.

În cursul cercetării judecătoreşti, la cererea inculpatului A., instanţa de fond a încuviinţat depunerea la dosarul cauzei a Raportului Inspecţiei Judiciare – Direcţia de inspecţie pentru procurori, privind rezultatele controlului efectuat la S.T. Craiova având ca obiect verificarea eficienţei manageriale şi a modului de îndeplinire a atribuţiilor decurgând din legi şi regulamente de către conducerea Serviciului Teritorial Craiova din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, inclusiv a birourilor teritoriale, precum şi respectarea normelor procedurale şi regulamentare de către procurori şi personalul auxiliar de specialitate, control ce a vizat activitatea desfăşurată în anii 2017, 2018 şi primul trimestru al anului 2019.

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că nu au fost ţinute toate registrele şi condicile prevăzute de dispoziţiile art. 96 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a D.I.I.C.O.T., aprobat prin Ordinul nr. 4682/C/21.12.2016 (cu excepţia celor constituite la nivelul direcţiei), şi că existau neconformităţi în privinţa completării registrelor şi condicilor, respectiv RII privind evidenţa valorilor şi corpurilor delicte, în sensul în care registrul a fost constituit începând cu anul 2018, până la acea dată fiind ţinut un registru purtând indicativul R4 în care era evidenţiată predarea-primirea corpurilor delicte. Această evidenţă sub indicativ eronat atribuit R4 a fost ţinută din anul 2014, până atunci nefiind organizată o evidenţă aparte pentru înregistrarea valorilor şi corpurilor delicte .

S-a constatat că, la nivelul Serviciului Teritorial Craiova, era amenajată o cameră pentru valori şi corpuri delicte, neutilată însă corespunzător. Tot astfel, şi în privinţa arhivei s-a constatat că nu asigura păstrarea în condiţii corespunzătoare a documentelor arhivate. Dosarele şi lucrările erau depozitate în fişete metalice, pe rafturi şi pe pardoseală, fără să existe o ordine cronologică şi delimitare pe compartimente de activitate. Eliberarea şi consultarea documentelor din arhivă nu se realizează conform art. 125 din Regulament. Suporţii optici se păstrează în spaţiul de arhivă, pe pardoseală, în condiţii improprii, în plicuri şi cutii având ataşate procese-verbale de predare-primire, cu menţiunea corespondenţei cu dosarul penal din care provin.

Instanţa de fond a reţinut că aspectele evidenţiate în Raportul Inspecţiei Judiciare, referitoare la înregistrarea, păstrarea şi depozitarea bunurilor indisponibilizate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, cât şi cele rezultate din probatoriul testimonial, cu referire la modalitatea concretă de predare a bunurilor ridicate de la percheziţii către procurorul de caz, prezintă relevanţă în analiza impusă de obiectul acuzaţiilor, având în vedere apărările inculpatului procuror A..

Astfel, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor şi, în apărarea sa, a menţionat că bunurile aduse de la percheziţiile domiciliare nu erau verificate de el imediat, având în vedere complexitatea şi multitudinea activităţilor pe care procurorul de caz al structurii specializate este chemat să le îndeplinească.

Desfacerea plicurilor cu bunurile ridicate de la percheziţii avea loc în zilele următoare; în cazul în care existau probe şi se formulau propuneri de arestare preventivă, bunurile respective rămâneau o zi, două sau trei, după care se desfăceau plicurile în care fuseseră ambalate şi se dispuneau măsuri de indisponibilizare, iar dacă nu se proceda la indisponibilizare, bunurile se păstrau şi se restituiau. Păstrarea bunurilor se realiza prin depunerea lor în fişetul din birou sau lângă fişetul din birou, deoarece nu exista un seif sau o cameră special amenajată pentru depunerea bunurilor indisponibilizate. Abia în ultima perioadă dinaintea plecării sale de la Servicul Teritorial Craiova, sumele de bani ridicate la percheziţii se păstrau într-un seif ţinut de grefierul-şef până când erau depuse într-un cont bancar sau la casieria D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală.

De asemenea, a arătat inculpatul că nu exista o regulă în ceea ce priveşte predarea bunurilor de valoare şi sumele de bani, în sensul întocmirii unui proces-verbal sau a unei dovezi între ofiţerii de poliţie judiciară şi procurorul de caz. Numărarea banilor nu se făcea în prezenţa procurorului atunci când sumele erau predate de către ofiţerii de poliţie judiciară.

Având în vedere toate aspectele arătate, instanţa de fond a reţinut că regulile după care se desfăşura activitatea de predare şi depozitare a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare nu au fost stabilite în aşa fel încât să garanteze că erau predate aceleaşi bunuri (ca număr şi fel) cu cele consemnate în procesele-verbale de percheziţie încheiate de ofiţerii de poliţie judiciară şi nici că, odată predate respectivele bunuri către procurorul de caz, acestea nu mai puteau fi pierdute/rătăcite, folosite sau însuşite de altcineva.

Aşa cum a rezultat din probele administrate, predarea-primirea bunurilor nu se făcea în toate cazurile pe baza unui proces-verbal încheiat între lucrătorul de poliţie judiciară şi procurorul de caz sau orice alt act echivalent care să ateste faptul material al predării, felul şi numărul/cantitatea bunurilor predate. În cazul sumelor de bani, predarea se făcea în plic, iar banii/valuta nu se numărau în faţa procurorului de caz.

Mai apoi, plicurile cu bani, nesigilate, se lăsau fie pe biroul procurorului, fie în alt loc în biroul acestuia, fiind ulterior introduse în fişetele procurorului, care nu erau neapărat prevăzute cu sisteme de siguranţă. Nu exista un seif sau o cameră special amenajată pentru depunerea bunurilor indisponibilizate.

De asemenea, nu a fost organizată corespunzător activitatea de ţinere a registrelor specifice, prin aceasta înţelegându-se nu numai înfiinţarea registrelor, ci şi verificarea completării acestora. O evidenţă corespunzător ţinută ar fi permis constatarea omisiunii de înregistare/predare conformă spre conservare a bunurilor ridicate la percheziţiile domiciliare.

Cu ocazia ascultării sale, inculpatul A. a declarat că nu îşi mai aminteşte ce s-a întâmplat cu sumele şi obiectele de podoabă ridicate în dosarele penale ce întemeiează acuzaţiile din prezenta cauză, dar că, în tot cazul, dacă era chemat să participe la efectuarea controlului tematic având ca obiect activitatea sa profesională, care a avut loc imediat după plecarea sa de la unitatea de parchet specializată, ar fi putut să ofere informaţiile necesare pentru lămurirea aspectelor constatate în cadrul respectivelor proceduri judiciare.

S-a apreciat că susţinerea inculpatului este confirmată de actele dosarului.

La încetarea activităţii în cadrul S.T. Craiova, inculpatul procuror A. avea în lucru 123 de cauze penale.

Prin procesul-verbal din data de 18.04.2017 încheiat între inculpat şi grefierului şef, martora H., au fost predate 118 dosare penale, operaţiune care, conform menţiunilor din procesul-verbal, a avut loc fără corpuri delicte, fără suporturi optice pe care să fi fost stocate măsuri de supraveghere tehnică şi fără alte mijloace materiale de probă. Predarea acelor bunuri urma să se facă la o dată ulterioară, conform menţiunii făcute în cuprinsul respectivului proces-verbal. O atare predare de bunuri nu a mai avut loc însă.

Mai mult, conform declaraţiei inculpatului procuror A., la predare, dosarele nu au fost şnuruite, opisate, legate şi nu s-a efectuat niciun fel de verificare cu privire la existenţa unei identităţi între bunurile care erau păstrate în plicurile aferente fiecărui dosar şi bunurile menţionate în procesele-verbale de percheziţie.

A rezultat, aşadar, în opinia instanţei de fond, că predarea-primirea dosarelor către grefierul şef nu a fost făcută în condiţii care să garanteze păstrarea intactă a acestora, în conţinutul avut la momentul predării lor, nefiind exclusă posibilitatea de pierdere/disparaţie a unora dintre înscrisurile/plicurile cu bani ataşate, aşa cum inculpatul lasă să se înţeleagă.

În sprijinul concluziei formulate, relevantă a fost şi declaraţia martorei H., care, cu ocazia audierii în instanţă, a arătat că numai începând cu anul 2016 s-a stabilit ca bunurile de la percheziţiile domiciliare să îi fie predate ei de către procurorii de caz pe bază de proces-verbal şi consemnate în registru cu semnătură de predare-primire, procedură înfiinţată după plecarea procurorului A. din instituţie, redistribuirea dosarelor şi constatarea bunurilor lipsă din acele dosare.

A mai arătat martora H. că, şi în cazul procurorului A., aşa cum se întâmplase şi în cazul celorlalţi procurori care au plecat de la S.T. Craiova, nu a fost întocmit un proces-verbal de predare a dosarelor ce îi fuseseră repartizate spre instrumentare. Conform practicii existente la nivelul parchetului, după plecarea procurorului, dosarele erau preluate de procurorul şef şi redistribuite celorlalţi magistraţi procurori, în urma unei evaluări a activităţii fiecărui procuror.

Cu referire la situaţia din speţă, martora a declarat că procurorul inculpat A. a lăsat cheia fişetului său la procurorul şef şi, întrucât procurorii Serviciului judiciar au cerut să li se permită lor să ocupe biroul inculpatului, procurorul şef a eliberat fişetul de dosare, iar grefierii parchetului le-au legat şi transportat în sala de şedinţă a parchetului; redistribuirea dosarelor către ceilalţi procurori nu a avut loc imediat, ci mai târziu, în timp. Dosarele din sala de şedinţă au rămas sub cheie în sala de consiliu până la redistribuire, iar cheia de la uşa de acces, în păstrarea martorei, în calitate de grefier şef al S.T. Craiova.

S-a reţinut din aceeaşi declaraţie că, după redistribuirea dosarelor, când procurorii de caz au început să lucreze în dosare, s-a constatat dispariţia bunurilor de la percheziţii. Fiecare procuror aflat în această situaţie l-a informat pe procurorul şef despre lipsurile constatate. Martora nu a putut furniza informaţii interesând dacă procurorii de caz au întocmit un proces-verbal de inventariere şi/sau dacă au cerut luarea unor măsuri în consecinţă.

De asemenea, a reţinut instanţa de fond că martora H. nu a fost prezentă şi nu a participat la deschiderea fişetului de dosare al inculpatului procuror A., operaţiune desfăşurată în concret de procurorul şef ZZ. şi grefierii parchetului care au aranjat (cusut/legat filele în dosare) şi transportat cutiile cu dosare spre depozitare în sala de consiliu a parchetului. Cât priveşte eventuale sume de bani şi orice alte bunuri care ar fi fost descoperite cu ocazia deschiderii fişetului de dosare al inculpatului procuror A., martora a arătat că fiecare dosar în parte a fost pus într-o cutie şi sub dosar, în aceeaşi cutie, au fost depozitate bunurile aşa cum s-au găsit fizic acolo şi care aparţineau dosarului respectiv (pungi, cutii, plicuri, tot ceea ce era necusut în dosar).

S-a apreciat că şi declaraţia martorului ZZ. – procuror şef al S.T. Craiova, în perioada februarie 2016 - aprilie 2022, prezintă importanţă sub aspectul ce interesează preluarea şi depozitarea dosarelor rămase în lucru ale inculpatului procuror A..

A arătat martorul că, atunci când a fost anunţat de procurorul A. că îşi va înceta activitatea la S.T. Craiova, acesta trebuia să-şi aranjeze dosarele în vederea predării, fapt ce presupunea predarea materială a dosarelor împreună cu toate corpurile delicte, mijloace materiale de probă aferente acelor dosare. Inculpatul nu s-a ocupat de respectiva operaţiune, iar în biroul său era dezordine, în referire la documentele, dosarele şi accesoriile care interesau activitatea acestuia.

A mai arătat martorul că toate cutiile cu bunuri găsite în biroul inculpatului A., bunuri ce fuseseră ridicate din dosare constituite cu foarte mult timp în urmă (posibil şi 10 ani), au fost depozitate în sala de şedinţă a parchetului, încăperea fiind asigurată cu o uşă prevăzută cu cartelă de închidere. Dosarele care îi fuseseră repartizate spre instrumentare inculpatului procuror au rămas în biroul acestuia, acolo fiind efectuat şi controlul tematic de către procurorii Structurii Centrale a D.I.I.C.O.T.

Pe lângă cele două concluzii mai sus formulate în legătură cu activitatea de predare şi depozitare a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, respectiv cu activitatea de predare-primire a dosarelor de la inculpatul procuror A. către grefierul şef H., instanţa de fond a reţinut ca fiind, de asemenea, relevantă în cauză şi împrejurarea că verificările efectuate în dosarele penale în raport cu care fusese constatată dispariţia unor sume de bani/valută şi alte bunuri de valoare nu au avut în vedere şi informaţiile/lămuririle/clarificările pe care le-ar fi putut aduce prezenţa inculpatului, imediat după preluarea dosarelor.

S-a constatat că ancheta penală efectuată în cauză nu a examinat aceste aspecte şi nici nu a evaluat impactul lor asupra acuzaţiilor aduse inculpatului.

A rezultat că, în perioada 04.05.2017 - 09.05.2017, în baza Ordinului nr. 448/04.05.2017 al procurorului şef al D.I.I.C.O.T., s-a desfăşurat un control tematic şi operativ al activităţii profesionale a inculpatului procuror A., fiind verificate dosarele predate de acesta, respectiv un număr de 117 cauze penale.

Conform Raportului întocmit în cauză de procurorii I. – consilier al procurorului şef direcţie, şi J. – şef serviciu informaţii clasificate, între deficienţele constatate, a fost menţionat şi faptul că nu au fost identificate ca fiind predate sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în dosarele nr. x/2017 (suma de 1000 euro), nr. 107/D/P/2016 (sumele de 4050 RON, 1400 RON, 4600 RON şi 1150 euro), nr. 275/D/P/2016 (sumele 7350 RON şi 50 euro) şi nr. 234/D/P/2010 conexat la dosarul nr. x/2010 (sumele de 40.000 RON şi 2100 euro) – filele x d.u.p.).

Cu toate acestea, inculpatul procuror A. nu a fost încunoştiinţat cu privire la rezultatele controlului şi nu i s-a cerut un eventual punct de vedere/explicaţie cu privire la neidentificarea bunurilor şi a cauzelor care au determinat/favorizat dispariţia bunurilor.

Reţinând dispariţia bunurilor şi faptul neemiterii, în toate situaţiile, a ordonanţelor de aplicare a măsurii sechestrului asigurător, acuzarea a concluzionat în sensul că bunurile au fost folosite/însuşite de către procurorul inculpat.

Însă, instanţa de fond a reţinut că regula stabilită în interiorul parchetului, în referire la predarea către procurorul de caz a bunurilor ridicate de la percheziţiile domiciliare – operaţiune care avea loc fără o verificare în concret a ceea ce se preda de către ofiţerul de poliţie judiciară şi ceea ce se primea de către procurorul de caz, invocându-se în acest sens respectul şi încrederea reciprocă ataşate tradiţional raportului de serviciu dintre procuror şi ofiţerul de poliţie judiciară, nu permite formularea unei concluzii certe în ceea ce priveşte obţinerea pretinsului folos necuvenit de către inculpat.

În concepţia acuzării, îndeplinirea condiţiei speciale referitoare la obţinerea folosului necuvenit la care face referire art. 132 din Legea nr. 78/2000 rezultă din împrejurarea că inculpatul procuror A. era preocupat de jocurile de noroc, pasiune cunoscută de persoanele cu care acesta interacţiona şi de la care se împrumuta în mod frecvent cu sume de bani.

În acest sens a fost reţinută intervenţia martorului ZZZ., care, la data de 16.07.2013, în calitatea sa de procuror şef al Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – S.T. Craiova, a întocmit o informare, în regim de document clasificat, prin care aducea la cunoştinţa conducerii Structurii Centrale a D.I.I.C.O.T. posibila situaţie de vulnerabilitate cauzată de conduita procurorului A..

Din cuprinsul informării transmise (cu adresa nr. x/2020 din 18.12.2020 a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova), declasificată, pe care martorul ZZZ. a întocmit-o la data de 16.07.2013, rezulta că din discuţiile purtate cu procurorii din cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Craiova, a aflat că, începând cu anul 2014, procurorul A. s-a împrumutat cu sume de bani cuprinse între 300 RON şi 4500 RON, pe care nu le-a mai restituit. În acelaşi mod, procurorul A. s-a împrumutat de sume de bani pe care nu le-a mai restituit de la ofiţeri de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Craiova şi din cadrul Direcţiei de Informaţii şi Protecţie Internă Dolj. De asemenea, în ultima perioadă de timp, procurorul A. contactase telefonic avocaţi din cadrul baroului Dolj, pe care i-a chemat la birou şi le-a solicitat să îl împrumute cu diferite sume de bani în RON sau în valută. Tot astfel, au fost cazuri în care procurorul A., în zilele de weekend, s-a deplasat la domiciliul unui avocat din cadrul Baroului Dolj, pe care l-a aşteptat până a ieşit din bloc şi i-a cerut să îl împrumute cu 300 euro, cu toate că anterior se mai împrumutase de sume de bani de la acest avocat, pe care nu le-a mai restituit.

În cuprinsul acestei informări, martorul ZZZ. menţiona că aspectele sesizate îi fuseseră comunicate verbal de către conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, ofiţeri de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Craiova, conducerea Direcţiei de Informaţii şi Protecţie Internă Dolj, procurori din cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi personalul auxiliar din cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

S-a reţinut de către acuzare că situaţia menţionată în informarea întocmită de martorul ZZZ. cu privire la împrumuturile băneşti frecvent solicitate de inculpatul A. a fost confirmată de martorii audiaţi în cauză (magistraţi procurori şi ofiţeri de poliţie judiciară), care fie au auzit, fie l-au împrumutat pe inculpat cu astfel de sume.

De asemenea, martorii audiaţi au precizat că au auzit despre faptul că inculpatul era pasionat de practicarea jocurilor de noroc.

Conform procesului-verbal întocmit la data de 12.12.2017 de către ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie şi documentelor anexă, a rezultat că inculpatul A. a obţinut venituri din jocurile de noroc, după cum urmează: în anul fiscal 2008, venituri din jocuri de noroc de la AAAA. S.R.L. în valoare de 935 RON; în anul fiscal 2010, venituri din jocuri de noroc de la BBBB. S.R.L. în valoare de 157 RON.

A reţinut instanţa de fond că, şi în cursul cercetării judecătoreşti, martorii audiaţi, respectiv WW., CC., QQ., II., OO., U., XXX., EE., UU., RR., DD., HH., JJ., EEE., V., WWW. şi W., au declarat că aveau cunoştinţă în mod direct sau din auzite despre faptul că inculpatul A. avea ca deprindere jocurile de noroc şi că solicita frecvent acordarea unor împrumuturi băneşti.

În opinia primei instanţe, însă, dovedirea acestui comportament al inculpatului, care nu poate constitui decât mobilul săvârşirii faptei, nu echivalează cu existenţa faptei în sine. Cu alte cuvinte, faptul de a demonstra că inculpatul era în nevoie de bani nu înseamnă şi că exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu ar fi urmărit crearea în mod repetat a oportunităţii folosirii în interes propriu a bunurilor ridicate la percheziţiile domiciliare – sume în monedă naţională şi/sau valută şi obiecte de prodoabă. Săvârşirea faptei de către inculpat, respectiv obţinerea folosului necuvenit prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu, trebuie dovedită distinct de aspectele ce interesează motivaţia comportamentului infracţional.

Or, în cauză, s-a constatat că nu există probe certe pe baza cărora să se poată concluziona că inculpatul A. şi-ar fi însuşit bunurile ridicate de la percheziţiile domiciliare efectuate în dosarele penale pe care le-a instrumentat în calitate de procuror de caz.

S-a reţinut că nu este exclusă posibilitatea ca inculpatul A. să fi profitat de practicile neconforme existente în interiorul parchetului referitoare la modalitatea concretă în care avea loc predarea bunurilor ridicate către procurorii de caz, cât şi de lipsa de rigoare constatată în activitatea de conservare şi depozitare a bunurilor de la percheziţiile domiciliare, însă condamnarea unei persoane nu se poate dispune pe baza unor probabilităţi/prezumţii, fiind necesare probe certe care să susţină verdictul de vinovăţie. În egală măsură, s-a apreciat că aceleaşi împrejurări menţionate pot fi reţinute şi în sprijinul concluziei contrare, respectiv a existenţei riscului de pierdere/rătăcire/dispariţie a bunurilor ridicate de la percheziţiile domiciliare, fie de folosire/însuşire de către alte persoane.

O altă chestiune avută în vedere de către instanţa de fond, cu relevanţă în cauză în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor profesionale decurgând din punerea în executare a mandatelor de percheziţie domiciliară, a fost aceea a particularităţii activităţii desfăşurate de procurorii D.I.I.C.O.T, elocventă în acest sens fiind declaraţia martorului ZZZ., care, în perioada iunie 2009 - februarie 2016, a îndeplinit funcţia de procuror şef al S.T. Craiova. Prin declaraţia formulată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul ZZZ. a declarat textual: "(...) Volumul de muncă al unităţii specializate era impresionant în perioada 2009-2015, fiind desfăşurate şi circa 100 de percheziţii într-o singură zi, motiv pentru care bunurile ridicate la percheziţii nu puteau fi depuse imediat la unităţile specializate, ele rămânând în custodia procurorului de caz câteva zile după efectuarea percheziţiilor domiciliare. Erau situaţii în care inculpaţii mergeau în loturi de câte 10 persoane cu propunere de arestare preventivă la instanţă, ceea ce necesita o prioritizare a activităţilor de urmărire penală în dosarele instrumentate de procurorii DIICOT. Sumele de bani în RON şi valută erau depuse la DIICOT - S.T. Centrală şi cu circa un an sau doi înainte de anul 2015 sumele de bani în RON erau depuse la bancă, pe baza ordonanţei de instituire a sechestrului asigurător emisă de către procuror fiind delegat un ofiţer de poliţie judiciară pentru consemnarea efectivă a sumelor de bani. Fiecare procuror era independent în luarea măsurilor necesare indisponibilizării şi conservării bunurilor ridicate în cadrul percheziţiilor efectuate şi a întregii anchete, de altfel, eu în calitate de procuror şef serviciu, neavând competenţa să verific cum procedau procurorii în desfăşurarea anchetei. Eu în calitate de procuror şef nu puteam dispune, în cadrul unor proceduri administrative, măsuri care să vizeze implementarea normelor procedurale în materia percheziţiilor domiciliare şi nici controale care să vizeze respectarea de către procurorii din subordine a procedurii şi termenelor prevăzute de C. proc. pen. în privinţa măsurilor asigurătorii, subsecvente percheziţiilor domiciliare. Nu aş fi putut să fac acest lucru decât dacă aş fi fost desemnat în acest scop de procurorul şef al Structurii Centrale."

De asemenea, martorul ZZZ. a declarat că: "(...) la data înfiinţării DIICOT, respectiv decembrie 2004, inclusiv a BT Dolj, Serviciul Teritorial Craiova, nu erau spaţii special amenajate corespunzătoare desfăşurării unei activităţi de urmărire penală de asemenea anvergură, fiind puse la dispoziţia noastră câte 1-2 încăperi în sediile parchetelor de pe lângă tribunal şi curte de apel. Spaţiile fiind foarte mici nu exista posibilitatea obiectivă de amenajare a unei camere de corpuri delicte şi de aceea sumele de bani ridicate erau menţionate într-un registru şi păstrate până la consemnare de către procurorul de caz. Ulterior, procurorilor de caz li s-au asigurat fişete metalice, iar mai apoi şi casete de valori în cadrul fişetelor metalice."

În consecinţa celor arătate, instanţa de fond a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpatului procuror A. prin rechizitoriu nu se încadrează în tiparul normei de incriminare de la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 din C. pen., nefiind îndeplinită condiţia referitoare la obţinerea unui folos necuvenit prin exercitarea necorespunzătoare, cu încălcarea legii, a atribuţiilor de serviciu de către inculpat, în calitate de procuror de caz în dosarele penale nr. x/2010, nr. y/2016, nr. z/2017, nr. w/2016, nr. t/2016, nr. s/2010 şi nr. 110/D/P/2015 ale D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova.

1. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2010, la care, prin rezoluţia din 09.10.2013, a fost conexat dosarul penal nr. x/2010, conform situaţiei de fapt descrise în rechizitoriu, care concordă cu actele de urmărire penală efectuate în respectiva cauză, prin Ordonanţa nr. 234/D/P/2010 din 19.10.2011 emisă de inculpatul procuror A., în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004 rap. la art. 217 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 135 coroborat cu art. 132 din acelaşi cod, s-a dispus punerea în executare a autorizaţiei de percheziţie nr. x/18.10.2011, în referire la locuinţa persoanei vătămate D., vizată de urmărirea penală din respectiva procedură judiciară, şi anume la imobilul situat în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj.

Conform procesului-verbal de percheziţie din data de 20.10.2011 de la locuinţa persoanei percheziţionate au fost ridicate suma de 5.250 RON şi suma de 2300 euro, cât şi sumele de 40.000 RON şi 2100 euro .

Respectiva cauză penală a fost redistribuită spre soluţionare procurorului Z., care a finalizat urmărirea penală prin Ordonanţa nr. 229/D/P/2010 din 27.12.2017, dispunând – în ceea ce priveşte sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa persoanei vătămate D.:

- restituirea sumelor de 5250 RON şi 2300 euro către persoana vătămată D., conform art. 162 alin. (5) din C. proc. pen.

- ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 21.10.2011 asupra sumelor de 40.000 RON şi 2100 euro ridicate de la domiciliul suspectului D. şi restituirea lor către acesta, conform art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

Conform declaraţiei procurorului Z., procuror de caz care a finalizat urmărirea penală, audiat în cauză în calitate de martor, a rezultat că măsurile procesuale luate cu privire la aceste sume de bani au avut în vedere şi Ordonanţa nr. 234/D/P/2010 din 21.10.2011 (depusă la filele x d.u.p.), emisă de inculpatul procuror A., prin care se dispusese instituirea sechestrului asupra sumelor de 40.000 RON şi 2100 euro, sume de bani cu privire la care, în conţinutul aceleiaşi ordonanţe, se menţiona că vor fi depuse la "Departamentul Economico-Financiar şi Administrativ din cadrul DIICOT – Structura Centrală, de către delegatul K., şofer la DIICOT – ST Craiova, urmând a fi remisă dovada de depunere a banilor".

În subsolul ultimei pagini a ordonanţei nr. 234/D/P/2010 din 21.10.2011 a fost consemnată şi menţiunea că actul procedural fusese tehnoredactat de către persoana cu iniţialele "AA.", identificată ca fiind grefier M., grefier care, în anul 2011, era desemnat să lucreze cu procurorul A..

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că ordonanţa nr. 234/D/P/2010 din 21.10.2011 nu a fost tehnoredactată de grefierul M. şi nici înmânată împreună cu sumele de bani indisponibilizate conducătorului auto K. spre fi predate la D.I.I.C.O.T. – D.E.F.A.

Concluzia formulată a avut în vedere declaraţiile martorilor M., K. şi H., aceasta din urmă îndeplinind funcţia de grefier şef la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, în anul 2011.

Pornind de la declaraţia martorei H. şi a conducătorului auto K., referitoare la condiţiile în care se putea proceda la predarea unor sume de bani către D.I.I.C.O.T. – D.E.F.A., respectiv pe baza unui proces-verbal de predare-primire semnat de procurorul de caz şi reprezentanţii D.E.F.A., cât şi prin emiterea unei adrese de înaintare a acestor sume şi borderoul în baza căruia se făcea predarea consemnată în condica de corespondenţă, s-a constatat că, în dosarul penal nr. x/2010, la care se dispusese conexarea dosarului nr. x/2010, nu se afla niciun proces-verbal de predare-primire a sumelor în monedă naţională şi în valută către D.E.F.A. din cadrul Structurii Centrale a Direcţiei şi niciun alt act administrativ care să facă dovada faptului că sumele ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare de la locuinţa persoanei vătămate D. s-ar fi aflat la dispoziţia organelor judiciare pentru ca respectivele sume să urmeze parcursul procedural până la finalizarea procesului penal declanşat faţă de persoana de la care fuseseră ridicate acele sume de bani.

În acest sens, a fost menţionată şi declaraţia numitului BB. – şef Serviciu financiar, contabilitate, salarizare şi buget din cadrul D.E.F.A. – D.I.I.C.O.T., care, în urma verificărilor efectuate asupra tuturor actelor contabile privind confiscările în RON şi valută din perioada 21.10.2011-19.02.2015, nu a identificat astfel de depuneri (nota de la filele x d.u.p.)

În ceea ce priveşte sumele de 5250 RON şi 2300 euro, nu a fost identificată în dosarul penal nr. x/2010 ordonanţa care să fi consemnat luarea măsurii asigurătorii a sechestrului, conform art. 163 şi urm. din C. proc. pen., iar din cuprinsul ordonanţei din 21.10.2011 rezulta ca nu se consemnase că ar fi existat măsuri asigurătorii luate şi nici modalitatea de păstrare a acestora.

Ulterior dispoziţiei de restituire a sumei totale de 45.250 RON şi 4400 euro către persoana vătămată D., s-a constatat că acele sume nu existau în materialitatea lor.

Rechizitoriul a reţinut că sumele menţionate au fost însuşite de către inculpatul A..

Instanţa de fond a constatat însă că aspectele menţionate în argumentaţia parchetului nu demonstrează faptul material al însuşirii sumelor de către inculpat în contextul observaţiilor şi concluziilor formulate, în referire la modalitatea concretă de predare, păstrare şi depozitare a bunurilor ridicate la percheziţiile domiciliare.

Inculpatul A. a negat orice implicare a sa în emiterea ordonanţei de instituire a sechestrului din data de 21.10.2011 referitor la sumele de 40.000 RON şi 2.100 euro, iar în ceea ce priveşte sumele de 5.250 RON şi 2.300 euro consemnate în procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 20.10.2011, a declarat, de asemenea, că nu are cunoştinţă să fi fost ridicate în respectiva ocazie.

La rândul său, martora CCCC. – grefier, a declarat că nu a tehnoredactat respectivul act procedural, susţinând că acesta nu corespundea tiparului de lucru pe care ea îl folosea; titlul actului procedural nu era trecut în mijlocul paginii, conţinutul era scris cu două tipuri de caractere, total diferit de modul în care martora proceda atunci când tehnoredacta un act.

A reţinut instanţa de fond că declaraţia martorei nu demonstrează decât că nu tehnoredactase ea însăşi ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător, nicidecum că inculpatul A. era autor ori răspunzător pentru aceasta.

Percheziţia informatică efectuată în cursul urmăririi penale asupra hard-diskului conţinând documente create de sistemul de calcul folosit de inculpatul A., în perioada în care acesta şi-a desfăşurat activitatea la D.I.I.C.O.T., în calitate de procuror, percheziţie efectuată în baza mandatului de percheziţie informatică nr. x/UP din 30.09.2020 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală – judecătorul de drepturi şi libertăţi, în dosarul nr. x/2020, a relevat că între actele de urmărire penală efectuate în cadrul dosarului penal nr. x/2010 nu a putut fi identificată ordonanţa de aplicare a sechestrului asigurător din data de 21.10.2011.

Ca urmare, nu s-a putut stabili că ordonanţa în discuţie fusese emisă de inculpatul procuror A..

Nici faptul că ofiţerul de poliţie judiciară care a participat la efectuarea percheziţiei domiciliare, martorul T., a declarat că el personal i-a predat inculpatului A. toate sumele identificate şi ridicate din locuinţa persoanei vătămate D., consemnate ca atare în cuprinsul procesului-verbal de percheziţie, nu a putut susţine concluzia acuzării, privind însuşirea bunurilor de către inculpat.

S-a constatat că nu există un proces-verbal sau orice alt act echivalent care să ateste faptul primirii sumelor de către inculpat.

Dimpotrivă, regulile după care se desfăşura activitatea de predare şi depozitare a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare nu erau stabilite în aşa fel încât să garanteze predarea aceloraşi bunuri (ca număr şi fel) cu cele consemnate în procesele-verbale de percheziţie încheiate de ofiţerii de poliţie judiciară şi nici că, odată predate respectivele bunuri către procurorul de caz, acestea nu mai puteau fi pierdute/rătăcite, folosite sau însuşite de altcineva.

Or, în condiţiile în care nu s-a putut reţine în mod neechivoc (dubiul existent interpretându-se în favoarea acuzatului) că sumele ridicate de la locuinţa persoanei vătămate D. cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la data de 20.10.2011 au ajuns în posesia inculpatului procuror A., a rămas fără relevanţă declaraţia martorei H., care a detaliat procedura aplicabilă în cazul sumelor predate către D.E.F.A. al Structurii Centrale D.I.I.C.O.T., respectiv pe baza unui proces-verbal de predare-primire semnat de procurorul de caz şi reprezentanţii D.E.F.A., prin mijlocirea conducătorului auto K., cât şi prin emiterea unei adrese de înaintare a acestor sume şi borderoul în baza căruia se făcea predarea, consemnată în condica de corespondenţă a parchetului.

A mai reţinut instanţa de fond că parcursul procedural al sumelor predate de procurorii de caz ai Serviciului Teritorial către Structura Centrală a D.I.I.C.O.T. prezenta relevanţă din perspectiva acuzaţiilor ce interesează dosarul penal nr. x/2010 în situaţia în care s-ar fi stabilit, în mod cert, că inculpatul procuror primise sumele de bani de la percheziţia domiciliară, doar declaraţia ofiţerului de poliţie judiciară, nedublată eventual de evidenţe riguros ţinute ale activităţii desfăşurate la nivelul S.T. Craiova, nefiind suficientă să înlăture susţinerea contrară a inculpatului procuror.

Altfel spus, declaraţia martorului T. trebuia coroborată cu menţiunile specifice din registrele de activitate ale parchetului, registre care să evidenţieze datele obţinute din punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară şi actele procedurale (ordonanţe de sechestru) subsecvente percheziţiei efectuate.

De asemenea, s-a reţinut că, în cadrul unor proceduri administrative, derulate la nivelul conducerii structurii de parchet specializate, respectiv controale operativ curente şi controale tematice privind măsurile dispuse de procurorii serviciului teritorial în cauzele instrumentate în vederea instituirii măsuriilor asigurătorii, puteau fi identificate deficienţele şi/sau neconformităţile constatate în legătură cu predarea-primirea bunurilor ridicate de la percheziţiile domiciliare, păstrarea şi depozitarea bunurilor, emiterea cu întârziere ori neemiterea ordonanţelor de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului şi dispuse, în consecinţă, măsuri necesare pentru remedierea/înlăturarea lor.

Aşa cum s-a reţinut şi în Raportul de control al Inspecţiei juidiciare, deficienţe au existat şi în ceea ce priveşte Registrul R4 – evidenţa activităţii de urmărire penală, sub aspectul modului de completare, prin faptul neînscrierii menţiunilor referitoare la măsurile asigurătorii .

Pe de altă parte, nu a putut fi omisă nici împrejurarea esenţială că, la plecarea inculpatului procuror A. de la S.T. Craiova, nu a avut loc o predare adecvată a dosarelor rămase nesoluţionate; aceasta presupunea ca, la momentul predării, să se fi realizat o verificare concretă a dosarelor, prin identificarea măsurilor asigurătorii luate şi predarea efectivă a bunurilor de către inculpat ori a dovezilor de conservare.

Ca urmare, în aprecierea instanţei de fond, nu există probe certe care să conducă la concluzia că suma totală indisponibilizată de la persoana vătămată D. cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 20.10.2011, respectiv 45.200 RON şi 4.400 euro, ar fi fost folosită/însuşită de inculpatul procuror A., ceea ce în plan juridic are drept consecinţă neîndeplinirea condiţiei de tipicitate de la art. 132 din Legea nr. 78/2000, privind obţinerea de către inculpat a unui folos propriu, necuvenit.

2. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2016, conform situaţiei de fapt descrise în rechizitoriu, care concordă cu actele de urmărire penală efectuate în respectiva cauză, la data de 22.09.2016, s-a procedat la punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară nr. 266/21.09.2016 emis în baza încheierii nr. 279/21.09.2017, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi competent din cadrul Tribunalului Dolj, la locuinţa numitei E., inculpată în acea cauză, din municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj.

Conform procesului-verbal de percheziţie din data de 22.09.2016, de la locuinţa persoanei percheziţionate au fost ridicate, între altele, sumele de 7.350 RON şi 50 euro .

Respectiva cauză penală a fost redistribuită spre soluţionare procurorului FF., care a finalizat urmărirea penală şi a dispus, prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 21.08.2017, trimiterea în judecată a numitei E. şi a altor persoane sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Rechizitoriul întocmit în respectiva cauză penală nu a consemnat nicio menţiune în ceea ce priveşte sumele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa numitei E..

Conform declaraţiei procurorului FF., audiat în cauză în calitate de martor, la preluarea dosarului penal nu a găsit nicio dovadă referitoare la circuitul sumelor ridicate la percheziţia domiciliară, nu a identificat ordonanţa de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului şi nici sumele în materialitatea lor. Ca atare, nu a putut dispune/propune prin rechizitoriu măsuri cu privire la acele sume de bani.

S-a constatat că nici instanţele de judecată, fond şi apel, nu au avut posibilitatea legală şi obiectivă de a face aplicarea dispoziţiilor procedural penale referitoare la confiscarea sumelor de bani care s-au ridicat de la domiciliul numitei E., subsecvent soluţiei de condamnare dispuse faţă de aceasta şi a celorlalte măsuri de confiscare luate în cauză.

Sentinţa penală nr. 677 din 23.11.2017 a Tribunalului Dolj – secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 687/07.05.2018 a Curţii de Apel Craiova .

S-a reţinut de către acuzare că sumele ridicate de la locuinţa numitei E. au fost însuşite de către inculpatul procuror A., care, prin exercitarea abuzivă, cu încălcarea legii, a atribuţiilor de serviciu, în calitate de procuror de caz, a creat oportunitatea şi a urmărit tocmai realizarea acestui folos necuvenit.

Ca şi în prima situaţie analizată, instanţa de fond a constatat că nu există probe şi elemente de fapt pe baza cărora să se poată stabili, în mod neechivoc, cu privire la însuşirea de către inculpat a sumelor ridicate la percheziţia domiciliară din data de 22.09.2016.

În cauză au fost audiaţi trei din cei patru ofiţeri de poliţie care au participat la efectuarea percheziţiei domiciliare, respectiv martorii CC., DD. şi EE., din declaraţiile acestora rezultând că sumele ridicate de la locuinţa numitei E. au fost indisponibilizate din dispoziţia inculpatului procuror A. şi mai apoi predate acestuia, la sediul S.T. Craiova, în birou.

Conform practicii existente la nivelul parchetului, predarea-primirea bunurilor de la percheziţie nu a fost consemnată într-un proces-verbal sau alt act echivalent, care să dovedească faptul material al remiterii. Chiar şi în cazul în care s-ar considera că predarea a avut loc, regulile existente în interiorul parchetului, cu referire la păstrarea/depozitarea bunurilor indisponibilizate nu permit formularea unei concluzii certe, care să excludă riscul de dispariţie/rătăcire, folosire sau însuşire de către altcineva.

Prin declaraţia formulată în cauză, inculpatul procuror A. a negat acuzaţia şi a arătat că nu are cunoştinţă despre ridicarea sumelor la percheziţie.

În consecinţă, instanţa de fond a subliniat că numai încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la efectuarea actelor de urmărire penală prin delegare de către organele de cercetare penală – art. 324 alin. (3) din C. proc. pen., cât şi a celor ce vizează măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate, conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate – art. 162, 163 din C. proc. pen., prin faptul neemiterii în dosarul penal nr. x/2016 a unei ordonanţe de delegare a activităţii de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară şi a unui act procedural care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumelor de 7350 RON şi 50 euro ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în cauză, aşa cum se menţionează în rechizitoriu, fără constatarea că, prin conduita adoptată, s-a urmărit de către inculpat obţinerea pentru sine a unui folos necuvenit constând în suma care nu s-a mai regăsit ca sumă asupra căreia să se fi aplicat măsura asigurătorie a sechestrului în contextul urmăririi penale efectuate în dosarul penal menţionat, nu poate conduce la concluzia îndeplinirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

De aceea, chiar dacă, în speţă, pentru motivele arătate de parchet, se poate vorbi de "cauzarea unei pagube" în înţelesul art. 297 din C. pen., prin faptul că instanţa de judecată nu a avut posibilitatea să dispună măsuri de confiscare a sumelor ridicate de la persoanele percheziţionate, nu se poate reţine automat şi "folosul necuvenit" la care face referire art. 132 din Legea nr. 78/2000.

"Dacă s-ar considera în mod contrar, s-ar ajunge la situaţia în care ori de câte ori prin săvârşirea faptei s-a creat o pagubă, s-ar considera că s-a realizat şi un folos necuvenit, astfel că infracţiunea de abuz în serviciu nu s-ar mai săvârşi decât în forma prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi niciodată în forma tip, prevăzută de art. 297 din C. pen.." (paragraful 33 din Decizia nr. 458/2017 a Curţii Constituţionale, precitat)

Astfel, nu orice acţiune prin care se încalcă atribuţii de serviciu prezintă relevanţă penală din perspectiva normei de incriminare de la art. 132 din Legea nr. 78/2000, fiind necesar să se stabilească faptul că prin activitatea desfăşurată s-a urmărit aplicarea greşită/neaplicarea legii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos necuvenit.

În contra celor reţinute prin rechizitoriu (pagina 90, paragraful 3), instanţa de fond a constatat că probele şi circumstanţele cauzei nu au permis stabilirea raportului de cauzalitate necesar între acţiunile/inacţiunile procurorului de caz, cuprinzând toate actele materiale derulate în timp, respectiv în perioada noiembrie 2011 - septembrie 2016, şi rezultatul infracţiunii privit în ansamblu, concretizat în obţinerea de foloase necuvenite de către magistratul procuror A..

3. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2017, conform situaţiei de fapt descrise în rechizitoriu, care concordă cu actele de urmărire penală efectuate în respectiva cauză, la data de 04.04.2017, s-a procedat la punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară nr. 114/03.04.2017 emis în baza încheierii nr. 118/03.04.2017, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi competent din cadrul Tribunalului Dolj, la locuinţa numitului GG., inculpat în acea cauză, din comuna Malu Mare, sat Malu Mare, str. x, jud. Dolj.

Conform procesului-verbal de percheziţie din data de 04.04.2017, de la locuinţa persoanei percheziţionate GG. a fost ridicată, între altele, suma de 1.000 euro, percheziţia fiind efectuată de lucrătorii de poliţie HH., CC., II. şi JJ..

Respectiva cauză penală a fost redistribuită spre soluţionare procurorului KK., care a finalizat urmărirea penală şi a dispus, prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 25.05.2017, trimiterea în judecată a numitului GG. sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a menţionat că instanţa de judecată urmează a dispune, în temeiul art. 1121 din C. pen., confiscarea extinsă a sumei de 1000 euro ridicate la percheziţia domiciliară a imobilului din comuna Malu Mare, str. x, din probele existente la dosar (însemnările din agenda ridicată) rezultând că activitatea infracţională a inculpatului a început încă din anul 2015 şi veniturile legal declarate nu justifică existenţa acesteia.

Cu ocazia audierii sale, magistratul procuror KK. a declarat că nu a găsit nicio ordonanţă de dispunere a măsurii sechestrului asigurător asupra sumei ridicate de la domiciliul persoanei cercetate, chitanţe sau recipise de depunere la unităţile bancare sau la trezoreria statului ori dovezi de restituire a acesteia. Nu a fost identificat nici în evidenţele informatice vreun document, chiar în draft, care să ateste că asemenea proceduri ar fi fost îndeplinite. Despre toate aceste aspecte, martorul KK. a făcut menţiune în cuprinsul unui proces-verbal, pe care l-a ataşat şi respectivului dosar penal. Martorul a mai declarat că nici în urma extinderii controlului efectuat cu privire la cauzele rămase nesoluţionate după plecarea procurorului inculpat A., inclusiv prin verificarea fişetului acestuia, nu au fost găsite sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare.

S-a reţinut de către acuzare că suma ridicată de la locuinţa numitului GG. ar fi fost însuşită de către inculpatul procuror A., care, prin exercitarea abuzivă, cu încălcarea legii, a atribuţiilor sale de serviciu, în calitate de procuror de caz, nu a procedat la luarea măsurilor corespunzătoare care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumei de 1000 euro.

La dosarul cauzei nu a fost identificată ordonanţa de delegare a activităţii de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară.

În cursul procesului penal au fost audiaţi în calitate de martori lucrătorii de poliţie CC., II. şi HH., din declaraţiile acestora rezultând că suma de 1000 euro ridicată de la locuinţa numitului GG. a fost indisponibilizată din dispoziţia inculpatului procuror A. şi mai apoi predată acestuia, în birou său. Martorul HH., care a predat personal plicul cu suma ridicată de la percheziţie, a declarat că inculpatul a verificat conţinutul plicului, după care l-a depus în fişetul din biroul său.

A remarcat instanţa de fond că nici în această situaţie, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizării celorlalte fapte reţinute în sarcina inculpatului, predarea-primirea sumei ridicate de la locuinţa persoanei percheziţionate nu a fost consemnată într-un proces-verbal sau orice alt act echivalent, care să ateste faptul material al remiterii.

Tot astfel, modalitatea neconformă de păstrare/depozitare a bunurilor indisponibilizate în cadrul parchetului nu a permis formularea unei concluzii certe, care să excludă riscul de dispariţie/rătăcire, folosire sau însuşire a bunurilor de către o altă persoană.

Inculpatul procuror A. a negat faptul de a fi primit plicul cu suma ridicată la percheziţie, susţinând că plicul fusese lăsat undeva în biroul său, fără ca el să îl deschidă sau să ştie ce s-a întâmplat cu acesta ulterior. A arătat inculpatul că el nu a văzut suma ridicată de la locuinţa numitului GG. şi nu a întocmit o ordonanţă de indisponibilizare. Cât priveşte ordonanţa de delegare a activităţii de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară, inculpatul a arătat că dispariţia acesteia nu îi poate fi lui reproşată, el procedând la emiterea actului, în condiţiile în care, fără ordonanţă, poliţiştii ar fi refuzat să efectueze percheziţia.

În contextul celor arătate, instanţa de fond a constatat că probele administrate în cauză, ţinând seama şi de condiţiile concrete în care se desfăşura activitatea de predare a bunurilor ridicate de la percheziţiile domiciliare către procurorul de caz şi mai apoi conservarea/depozitarea bunurilor până la soluţionarea dosarelor penale în care fuseseră realizate respectivele activităţi de urmărire penală, nu demonstrează în mod neechivoc nici faptul primirii şi nici al însuşirii bunurilor de către procurorul inculpat A..

De aceea, s-a apreciat că, din perspectiva normei de incriminare prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rămăne fără relevanţă împrejurarea că măsura confiscării sumei de 1000 euro, dispusă subsecvent soluţiei de condamnare a numitului GG. prin sentinţa penală nr. 545 din 25.09.2017 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul penal nr. x/2017, nu a putut fi pusă în executare – din cauza absenţei faptice a sumei, întrucât, aşa cum s-a arătat, cauzarea pagubei sau vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice interesează constatarea îndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma tip, iar cerinţa ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut, pentru sine sau pentru altul, un folos necuvenit, este un element distinct, o condiţie specială, care se adaugă la aceasta.

4. Examinând în continuare şi celelalte acte materiale reţinute prin rechizitoriu, în referire la activităţi desfăşurate în dosarele penale nr. x/2016, nr. y/2016, nr. z/2010 şi nr. 110/D/P/2015, instanţa de fond a constatat că nu există temeiuri pe baza cărora să se poată concluziona că inculpatul procuror A. ar fi obţinut pentru sine un folos necuvenit, prin neîndeplinirea/îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu.

În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2016, aflat iniţial în instrumentarea inculpatului A., acesta a revenit spre soluţionare magistratului procuror KK., care, cu ocazia preluării în instrumentare, a constatat mai multe probleme în legătură cu bunurile ridicate la percheziţiile domiciliare efectuate pe parcursul investigaţiei penale; cauza avea ca obiect infracţiuni de trafic de droguri de risc şi trafic internaţional de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, presupus săvârşite de numitul LL. şi alte persoane.

Pe baza materialului de urmărire penală din dosarul nr. x/2016, s-a stabilit că, în respectiva cauză penală, fusese autorizată efectuarea mai multor percheziţii domiciliare, iar sumele de bani ridicate de la persoanele percheziţionate, menţionate ca atare în procesele-verbale de percheziţie domiciliară, nu au putut fi identificate în materialitatea lor, după cum urmează:

- suma de 4.500 RON ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 27.05.2016, la locuinţa numitului NN., situată în municipiul Craiova, str. x cel Mare, jud. Dolj, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 178/27.05.2016 emis Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Mandatul de percheziţie domiciliară a fost pus în executare de o echipă condusă de procurorul inculpat A., în calitate de procuror de caz, din care au făcut parte ofiţerii de poliţie judiciară OO., II. şi JJ., conform procesului-verbal de perche­ziţie domiciliară întocmit la data de 27.05.2016 .

- suma de 1.400 RON ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 27.05.2016, la locuinţa numitului PP., situată în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 179/27.05.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Mandatul de percheziţie domiciliară a fost pus în executare de o echipă compusă din ofiţerii de poliţie judiciară QQ., DD., RR. şi SS., conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 27.05.2016 .

- sumele de 4.600 RON şi 1.150 euro ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data 02.06.2016, la locuinţa numitului TT., situată în municipiul Craiova, str. x jud. Dolj, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 186/01.06.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Mandatul de percheziţie domiciliară a fost pus în executare de ofiţerii de poliţie judiciară OO., CC. şi UU., conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 02.06.2016 .

S-a reţinut de către acuzare că la dosarul cauzei nu a fost identificată ordonanţa în baza căreia inculpatul procuror A. să fi delegat activitatea de punere în executare a mandatelor de percheziţie domiciliară.

Nu au fost emise ordonanţe de dispunere a măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de bani ridicate la percheziţie şi nici chitanţe sau alt document care să ateste depunerea acestora la o unitate bancară sau la trezorerie ori restituirea respectivelor sume de bani.

Urmărirea penală a fost finalizată prin rechizitoriul din 22.09.2017 întocmit de magistratul procuror KK., care a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpaţilor NN., PP. şi TT..

Cu privire la sumele de bani ridicate de la cei trei inculpaţi s-a solicitat confiscarea extinsă, conform art. 1121 din C. pen., cu indicarea motivelor care, în opinia procurorului de caz, justificau luarea măsurii de siguranţă.

Prin sentinţa penală nr. 426 din 02.10.2020, pronunţată în dosarul penal nr. x/2017, Tribunalului Dolj a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 1121 din C. pen., confiscarea extinsă a respectivelor sume, dispoziţie ce nu a putut fi pusă în executare, lipsind faptic sumele indisponibilizate.

S-a reţinut de către acuzare că întreaga sumă ridicată la cele trei percheziţii domiciliare efectuate în cauză a ajuns în posesia inculpatului procuror A., care, prin neemiterea ordonanţelor de dispunere a măsurii sechestrului asigurător asupra acestora, ar fi urmărit crearea oportunităţii folosirii bunurilor în interes personal.

În cauză au fost audiaţi lucrătorii de poliţie care au participat la efectuarea percheziţiilor domiciliare, respectiv martorii OO., CC., JJ., II., QQ., DD. şi UU..

S-a observat că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu sunt precise în ceea ce priveşte faptul predării sumelor de bani şi valută către inculpatul procuror A., cu excepţia declaraţiilor formulate de martorii OO. şi II., însă, în orice caz, acestea nu probează, în mod obiectiv, obţinerea folosului necuvenit de către inculpat.

Aşa cum s-a arătat, chiar dovedit faptul predării, acesta nu probează în mod automat şi însuşirea bunurilor, prezumţia decurgând din faptul predării implicând efectuarea unei analize în contextul circumstanţelor privitoare la condiţiile în care avea loc păstrarea şi depozitarea concretă a bunurilor în interiorul parchetului, fără a se putea trece peste şi a nu fi luată în considerare modalitatea în care conducerea parchetului a acceptat descărcarea de gestiune în dosarele predate de inculpatul procuror A., la încetarea activităţii sale la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova.

Însuşi inculpatul a arătat că, dacă ar fi fost chemat la efectuarea controlului tematic vizând activitatea desfăşurată în calitate de procuror specializat, poate ar fi fost în măsură să furnizeze mai multe elemente din dosarele penale care întemeiază prezenta acuzaţie, având în vedere timpul scurs de atunci şi până în prezent. Invocând durata mare de timp, inculpatul a declarat că nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat cu sumele de bani şi obiectele ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2016

În cauză a fost audiat şi magistratul procuror KK., care a declarat că atunci când a primit dosarul nr. x/2016 nu a identificat toate cantităţile de droguri, bunurile folosite la mărunţire şi vânzarea acestora şi nici telefoanele mobile şi alte mijloace de comunicare folosite de presupuşii autori ai faptelor cercetate. Nu a identificat procesele-verbale de depunere la camera de corpuri delicte sau de înaintare la laboratorul poliţiei în vederea efectuării de analize chimice a substanţelor interzise ridicate. Între documentele aflate pe podea şi pe lângă pereţii încăperii, în biroul unde îşi desăşurase activitatea inculpatul A., martorul a declarat că au fost găsite de către grefier H. mai multe plicuri închise şi sigilate conţinând o parte din bunurile ridicate la percheziţii, respectiv telefoanele mobile şi o parte din substanţele interzise ridicate cu ocazia percheziţiilor, care nu fuseseră înaintate în vederea efectuării analizelor de laborator. Nu au fost găsite sumele de bani şi nici ordonanţe de dispunere a măsurii sechestrului asigurător.

A reţinut instanţa de fond că această declaraţie relevă dezordinea în care au fost lăsate dosarele la plecarea inculpatului procuror A., aspect confirmat şi de grefierul M. cu ocazia audierii.

Cu toate acestea, conducerea parchetului a acceptat ca predarea dosarelor să se facă în asemenea condiţii, procesul-verbal nr. x/II/2017 din 18.04.2017 încheiat cu prilejul derulării procedurii administrative consemnând că dosarele au fost predate fără corpuri delicte şi fără alte mijloace materiale de probă .

Prin urmare, a rămas valabilă concluzia formulată, în sensul că numai încălcarea dispoziţiilor legale ce vizează măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate, conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate – art. 162, 163 din C. proc. pen., prin faptul neemiterii actelor procedurale care să ateste modalitatea de indisponibilizare/păstrare a sumelor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză, nu poate demonstra întrunirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

5. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2016, acesta a fost finalizat prin rechizitoriul din data de 17.02.2017 întocmit de către inculpatul procuror A., care a dispus trimiterea în judecată a numitului S., sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Prin acelaşi rechizitoriu, s-a solicitat instanţei să dispună cu privire la confiscarea bunurilor ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la data de 23.09.2016, la locuinţa numitului S., situată în Craiova, Bd. x, jud. Dolj, bunuri individualizate în rechizitoriu, astfel:

- un card bancar pe care s-a pus în evidenţă cocaină în amestec cu levamisol;

- o bancnotă de un leu pe care s-a pus în evidenţă cocaină în amestec cu levamisol;

- 272,08 grame cocaină în amestec cu levamisol;

- 38,44 grame cannabis;

- un grinder din material plastic pe care s-a pus în evidenţă YY.;

- o pipă din sticlă pe care s-a pus în evidenţă YY.;

- un grinder din lemn pe care s-a pus în evidenţă YY.;

- 5,55 grame cocaină cu levamisol;

- 5,71 grame cannabis;

- 4,41 grame cocaină cu levamisol.

Pe baza probelor administrate în cauză s-a stabilit că, la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa numitului S., în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 271/23.09.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, fuseseră ridicate şi sumele de 2.700 RON şi 1600 euro, conform menţiunilor înscrise la fila x din procesul-verbal de percheziţie .

Activitatea de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară a fost desfăşurată de lucrătorii de poliţie U., WW., XX., UU. şi DD., fiind întocmit procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 23.09.2016.

La urma dosarului penal nr. x/2017 nu a fost identificată fila x a procesului-verbal de percheziţie domiciliară, actul procedural rămas în copie la dosar având doar 4 file.

Aceeaşi situaţie a fost constatată şi în privinţa exemplarului orginal al procesului-verbal de percheziţie domiciliară existent în dosarul penal nr. x/63/2017 înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, în baza rechizitoriului nr. 351/D/P/2016.

Pe parcursul cercetărilor, martorul DD. – unul dintre lucrătorii de poliţie judiciară care au participat la percheziţia efectuată în dosarul nr. x/2016, a prezentat o copie a procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 23.09.2016 la locuinţa numitului S., copia fiind efectuată imediat după percheziţie şi aflată la dosarul B. C. civ..O. Craiova nr. x din 23.09.2016.

A rezultat că procesul-verbal de percheziţie avea 5 (cinci) file, iar în cuprinsul acestei ultime file, care lipsea din dosarul cauzei trimis instanţei de judecată, cât şi din suplimentul aflat în arhiva D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, era consemnată menţiunea că în camera inculpatului S. fusese găsită suma de 2.700 RON, iar asupra inculpatului suma de 1600 euro, ambele fiind ridicate în vederea cercetărilor.

S-a reţinut de către acuzare că banii şi mijloacele materiale de probă, mai puţin substanţele aflate sub control naţional descoperite la percheziţie, au ajuns în posesia procurorului inculpat A., fiindu-i înmânate acestuia de către ofiţerul de poliţie judiciară DD..

Şi în legătură cu dosarul penal nr. x/2016, acuzarea a subliniat că nu au fost identificate în cauză înscrisuri – ordonanţe de instituire a măsurii sechestrului asigurător, ordonanţe de restituire şi/sau procese-verbale de predare-primire, care să permită stabilirea situaţiei actuale a sumelor de bani ridicate la data de 23.09.2016, situaţie în care nici instanţa de judecată sesizată cu rechizitoriul întocmit în dosarul penal nr. x/2016 nu a avut posibilitatea de a dispune măsuri de confiscare cu privire la bunurile ridicate la percheziţia domiciliară de la locuinţa numitului S., nefiind informată prin actul de sesizare despre sumele indisponibilizate în cursul urmăririi penale şi provenienţa ilicită a acestora.

Acuzarea a susţinut că respectiva omisiune a fost generată, cu intenţie, de către inculpatul procuror A., care a procedat la înlăturarea filei nr. 5 din procesul-verbal de per­cheziţie domiciliară, astfel încât să facă imposibilă cunoaşterea situaţiei reale de fapt cu privire la indisponibilizarea sumelor de la numitul S..

Instanţa de fond a constatat, însă, că nu există probe certe care să întemeieze susţinerea parchetului în sensul că dispariţia filei 5 a procesului-verbal de percheziţie domiciliară din data de 23.09.2016 poate fi pusă pe seama inculpatului procuror A., care ar fi procedat la sustragerea sau distrugerea înscrisului pentru a face imposibilă cunoaşterea situaţiei reale de fapt cu privire la indisponibilizarea sumelor de la numitul S..

Inculpatul A. a negat orice implicare în disparaţia înscrisului menţionat şi a subliniat caracterul total neserios al acuzaţiei. În acest sens, a arătat inculpatul că, după ce dosarul penal a ajuns în instanţă, fiind înainte verificat de grefierul şef al parchetului, precum şi de procurorul şef în cadrul controlului efectuat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform art. 328 din C. proc. pen., nu i se poate reproşa lui dispariţia ulterioară a unor acte de urmărire penală.

Inculpatul a negat faptul de a fi sustras file din procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi a arătat că, dacă la momentul când a avut loc trimiterea dosarului la instanţă acele file au existat, atunci nu i se poate reproşa lui dispariţia lor ulterioară.

Şi în aprecierea instanţei de fond, dispariţia filei nr. 5 a procesului-verbal de percheziţie domiciliară nu îi poate fi atribuită inculpatului, în contextul în care nu doar acesta, ci şi alte persoane au avut acces la actele dosarului de urmărire penală.

Pe de altă parte, în contextul aspectelor arătate cu ocazia analizării celorlalte fapte, s-a reţinut că nici înainte de trimiterea dosarului la instanţă, disparitia înscrisului – sustragere/distrugere, nu putea fi în mod neechivoc pusă pe seama inculpatului, nefiind exclus riscul de dispariţie/rătăcire, folosire sau însuşire de către altcineva.

Aşa fiind, instanţa de fond a constatat că probele administrate în cauză nu demonstrează ca inculpatul procuror A. să fi procedat la sustragerea sau distrugerea filei nr. 5 a procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa numitului S., în care era consemnat faptul indisponibilizării sumelor de 2.700 RON şi 1600 euro, dubiul rezultat din probaţiune interpretându-se în favoarea inculpatului. În rest, au rămas valabile considerentele formulate în legătură cu neîndeplinirea condiţiei speciale referitoare la urmarea imediată cerută în cazul infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut, pentru sine sau pentru altul, un folos necuvenit.

6. Cât priveşte dosarul penal nr. x/2016, conform situaţiei de fapt descrise în rechizitoriu, care concordă cu actele de urmărire penală efectuate în respectiva cauză, la data de 07.04.2011, s-a procedat la punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară nr. 99/06.04.2011 emis în baza încheierii nr. 28C/06.04.2011 a Tribunalului Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, la imobilul situat în oraş Craiova, str. x, jud. Dolj, unde locuia fără forme legale numitul C., persoană cercetată în cauză, investigaţia având ca obiect infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., complicitate la fraudă informatică, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 249 din C. pen., complicitate la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 365 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen.

Conform procesului-verbal de percheziţie din data de 07.04.2011, de la locuinţa persoanei percheziţionate a fost ridicată, între altele, suma de 3900 dolari .

Cauza a fost finalizată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 12.11.2015 întocmit de inculpatul A., în calitate de procuror de caz, care a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, şi a persoanei vătămate C.. Rechizitoriul emis în cauză nu cuprinde nicio menţiune cu privire la suma de 3900 dolari ridicată de la percheziţia domiciliară efectuată la data de 07.04.2011, conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit în respectiva ocazie.

Prin hotătârile judecatoreşti pronunţate în dosarul penal nr. x/2015, constituit în baza rechizitoriului nr. x din 12.11.2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea persoanei vătămate C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Ulterior, prin încheierea nr. 2/28.01.2019 a Curţii de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018, subsecvent cererii formulate de C., prin apărător ales DDD., s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul deciziei penale nr. 1499/05.11.2018 a aceleiaşi instanţe, în sensul menţionării dispoziţiei de restituire a sumei de 3900 dolari ce fusese confiscată la percheziţia domiciliară efectuată la data de 07.04.2011.

Persoana vătămată C. s-a adresat D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, solicitând restituirea sumei de 3900 dolari; cererea a rămas nesoluţionată, întrucât suma nu a putut fi identificată în materialitatea sa.

S-a reţinut de către acuzare că, în dosarul penal nr. x/2010, nu a fost identificată ordonanţa în baza căreia procurorul inculpat A. a delegat activitatea de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară.

De asemenea, nu au fost identificate înscrisuri care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumei de 3900 dolari, ridicată de organele de poliţie judiciară, procesul-verbal de percheziţie domiciliară consemnând însă în clar faptul ridicării respectivei sume de bani.

Inculpatul procuror A. a arătat că, şi în acest caz, ofiţerii de poliţie judiciară au venit cu o sumă de bani găsită la percheziţia domiciliară, dar el nu a văzut respectiva sumă de bani şi nu a dispus nicio măsură cu privire la instituirea sechestrului asigurător.

Inculpatul a declarat că nu a verificat plicul adus de ofiţerii de poliţie judiciară şi că acest fapt s-a datorat încrederii pe care o avea în lucrătorii de poliţie.

Ca şi în celelalte situaţii analizate, instanţa de fond a constatat că nu există probe şi elemente de fapt pe baza cărora să se poată stabili cu certitudine că inculpatul A. şi-ar fi însuşit suma de 3900 dolari ridicată la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa persoanei vătămate C..

Conform practicii existente la nivelul parchetului, predarea-primirea bunurilor de la percheziţie nu era consemnată într-un proces-verbal sau alt act echivalent care să ateste faptul material al predării.

Mai mult, regulile existente în interiorul parchetului, în referire la păstrarea/depozitarea bunurilor indisponibilizate, nu au permis formularea unei concluzii certe, care să excludă riscul de dispariţie/rătăcire, folosire sau însuşire de către altcineva.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la efectuarea actelor de urmărire penală prin delegare de către organele de cercetare penală – art. 324 alin. (3) din C. proc. pen., cât şi a celor ce vizează măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate, conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate – art. 162, 163 din C. proc. pen., prin faptul neemiterii în dosarul penal nr. x/2016 a unei ordonanţe de delegare a activităţii de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară şi a unui act procedural care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumei de 3900 dolari ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în cauză, fără constatarea că, prin conduita adoptată, s-a urmărit de către inculpat obţinerea pentru sine a unui folos necuvenit, constând în suma care nu s-a mai regăsit ca sumă asupra căreia să se fi aplicat măsura asigurătorie a sechestrului în contextul urmăririi penale efectuate în dosarul penal menţionat, nu este suficientă pentru a se putea reţine ca fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

7. În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2015, pe baza actelor de urmărire penală efectuate în cauză s-a reţinut că, pe parcursul anchetei penale, au fost solicitate şi încuviinţate mai multe percheziţii domiciliare în cadrul cărora au fost indisponibilizate bunuri – bijuterii şi sume de bani, astfel:

7.1. Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 83/09.02.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 11.02.2016, la locuinţa persoanei vătămate G. din municipiul Bucureşti, Bl. Iuliu Maniu nr. 18, de către ofiţerii de poliţie judiciară EEE., XX. şi FFF. din cadrul B. C. civ..O. Craiova, fiind ridicate, între altele, un lănţişor de damă din metal de culoare galbenă, tip fir, în lungime de 47 cm, prevăzut cu cruciuliţă din metal de culoare galbenă, cu pietre de culoare albă, şi o pereche de cercei de damă din metal de culoare galbenă prevăzut cu trei pietre de culoare albă .

Pe baza menţiunilor făcute în cuprinsul procesului-verbal de percheziţie domiciliară, s-a reţinut că bunurile ridicate nu au fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigilate, conform prescripţiilor legale.

7.2. Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 39/26.01.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 01.02.2016, la locuinţa persoanei vătămate B. din municipiul Târgu Jiu, str. x, jud. Gorj, de către ofiţerii de poliţie judiciară O., CCC. şi GGG. din cadrul HHH.. civ..O. Mehedinţi, fiind ridicate, între altele, un ceas de damă marca x cu braţară din material de culoare galbenă şi un ceas de damă cu brăţară din material galben, având înscripţionat pe cadran "x" .

S-a reţinut de către acuzare că din cuprinsul procesului-verbal de percheziţie domiciliară nu rezulta dacă bunurile au fost sau nu ridicate de organele judiciare, iar în cazul în care ar fi fost ridicate să fi fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigiliate. Totuşi, pe baza menţiunii din finalul procesului-verbal de percheziţie domiciliară, redactată în sensul că "(...), în locuinţa percheziţionată au fost identificate şi alte bijuterii din material de culoare galbenă care au fost fo­tografiate dar care nu s-au ridicat şi au rămas în custodia numitului III.", acuzarea a concluzionat că bunurile mai sus individualizate fuseseră ridicate din locuinţa persoanei vătămate B..

7.3. Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 38/26.01.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 01.02.2016, la locuinţa numitei F. din municipiul Târgu Jiu, Aleea x, jud. Gorj, de către ofiţerii de poliţie judiciară P., JJJ. şi KKK. din cadrul B. C. civ..O. Craiova, fiind ridicate, între altele, un inel de damă rotund cu piatră având mai multe pietricele pe lateral exterior din material galben, un inel de damă rotund din material alb cu pietricele şi un ceas galben-argintiu LLL. .

Având în vedere conţinutul procesului-verbal de percheziţie domiciliară, s-a reţinut că bunurile ridicate nu au fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigilate, conform prescripţiilor legale.

7.4. Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 40/26.01.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 01.02.2016, la locuinţa numitului Q. din comuna Turcineşti, sat Turcineşti nr. 446, jud. Gorj, de către ofiţerii de poliţie judiciară WW., MMM. şi XX. din cadrul B. C. civ..O. Craiova, fiind ridicate următoarele bunuri: (i) un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o inimioară cu o piatră de culoare albă de dimensiuni mici; (ii) un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o piatră de culoare închisă având inscripţia "NNN."; (iii) un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o bilă rotundă tip "perlă", precum şi două pietre mici de culoare albă; (iv) un lănţişor din metal de culoare galbenă prevăzut cu un pandantiv sub formă de pătrat prevăzut în centru cu un scorpion, lănţişorul având lungimea de aproximativ 45 cm.

S-a reţinut de către acuzare că din cuprinsul procesului-verbal nu rezulta ca bunurile ridicate să fi fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigiliate, conform prescripţiilor legale.

La data de 22.05.2017, după plecarea inculpatului A. de la S.T. Craiova, dosarul penal nr. x/2015 a fost redistribuit magistratului procuror N., care a constatat că parte din bunurile ridicate la percheziţiile domiciliare efectuate în cauză nu se regăsesc în materialitatea lor.

În urma examinării comparative a menţiunilor înscrise în procesele-verbale de percheziţie cu bunurile identificate în plicurile existente la dosarul cauzei, magistratul procuror a constatat absenţa tuturor bunurilor ridicate la percheziţiile efectuate la locuinţa numiţilor G., B., F. şi Q., mai sus individualizate.

S-a mai constatat că inculpatul procuror A., în calitate de procuror de caz, nu a dispus măsuri asigurătorii asupra bunurilor ridicate la percheziţiile efectuate în cauză.

Dosarul penal nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova a fost declinat prin ordo­nanţa cu acelaşi număr din data de 12.04.2018 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, unde a fost înregistrat sub nr. x/2018.

Ulterior, prin ordonanţa nr. 197/P/2018 din data de 02.08.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpaţii OOO., PPP. şi QQQ., precum şi faţă de suspecţii RRR., SSS. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, cât şi disjungerea şi declinarea competenţei pentru continuarea urmăririi penale în favoa­rea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, cu privire la săvârşirea infracţiu­nilor de furt calificat şi tâlhărie calificată, prev. de art. 229 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 234 alin. (1) din C. pen.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018 şi soluţionată prin ordonanţa din data de 05.06.2020, prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de toţi inculpaţii şi suspecţii cercetaţi în cauză pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, pe motiv că fapta nu există.

Totodată, prin ordonanţa nr. 2971/P/2018 din data de 05.06.2020, s-a dispus, în temeiul art. 162 alin. (4) din C. proc. pen., restituirea următoarelor bunuri către persoanele de la care au fost ridicate, astfel:

1. Restituirea către persoana vătămată G. a unui ceas marca x, având cadranul de culoare aurie şi brăţară de culoare neagră; a unui ceas marca x, având cadranul metalic şi brăţară de silicon de culoare neagră; a unui ceas marca x, având cadranul metalic de culoare aurie şi brăţară din piele de culoare aurie; a unui ceas marca x, având cadranul metalic cu brăţară metalică argintie; a unui ceas marca x, având cadranul metalic de culoare argintie - aurie cu bră­ţară din piele de culoare maro şi a unei cutii de carton capitonat de culoare albastru închis inscripţionată x în care se află un colier, ce au fost ridicate cu ocazia per­cheziţiei efectuate în data de 11.02.2016;

2. Restituirea către persoana vătămată B. a unui ceas marca x, având cadran şi brăţară metalică de culoare galbenă cu pietre de cu­loare albă şi a unei brăţări de culoare galbenă cu pietre albe, care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate în data de 01.02.2016;

3. Restituirea către numitul TTT. a unei brăţări de culoare argintie şi a unui ceas de culoare galben - argintiu inscripţionat UUU., care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 01.02.2016.

S-a reţinut de către acuzare că bunurile în legătură cu care nu au fost luate măsuri asigurătorii în contextul percheziţiilor efectuate nu au putut fi restituite/confiscate cu ocazia soluţionării acţiunii penale.

Pe baza declaraţiilor lucrătorilor de poliţie care au participat la percheziţiile domiciliare, s-a reţinut că bunurile ridicate de la percheziţiile efectuate au ajuns în posesia inculpatului procuror A., iar acesta nu a luat măsurile necesare pentru conservare/depozitare până la adoptarea unei soluţii definitive la nivelul Ministerului Public.

S-a susţinut de către acuzare că, prin neemiterea ordonanţelor de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra obiectelor de podoabă şi conservarea/păstrarea acestora, conform dispoziţiilor art. 162-163 din C. proc. pen. şi art. 252 alin. (4) din C. proc. pen., inculpatul a creat oportunitatea folosirii în interes personal/însuşirii bunurilor ridicate de la percheziţiile domiciliare efectuate în cauză.

A reţinut instanţa de fond că, în cursul urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, au fost ascultaţi parte din lucrătorii de poliţie care au participat la efectuarea percheziţiilor domiciliare autorizate în dosarul penal nr. x/2015, deosebit de relevantă fiind declaraţia martorului EEE., care a îndeplinit calitatea de ofiţer de caz în respectiva investigaţie şi a înmânat plicurile conţinând obiectele de poboadă ridicate cu prilejul percheziţiilor efectuate.

Astfel, prin declaraţia formulată în cursul judecăţii, martorul EEE. a declarat textual: " (...) În această cauză penală am fost delegat de fostul procuror A. să efectuez activităţile de urmărire penală care se impuneau a fi realizate, raportat la specificul investigaţiei.

În momentul în care am primit ordonanţa de delegare, m-am prezentat la procuror şi am aflat care era obiectul urmăririi penale şi ceea ce trebuia să efectuez, raportat la obiectul anchetei. Am înţeles că era vorba de un denunţ prin care se aducea la cunoştinţă că avusese loc un furt de bijuterii în străinătate şi că spargerea ar fi fost săvârşită de anumite persoane de pe raza localităţii Târgu-Jiu. Am înţeles tot de la procurorul A. că denunţătorul adusese un inel care avea un cod de bare pe el şi astfel s-a putut stabili că acesta provenea de la o bijuterie din Slovacia. Atunci am hotărât că se vor efectua percheziţii domiciliare la toate persoanele cu privire la care exista suspiciunea că făceau parte din respectiva grupare infracţională, urmând ca la locuinţele percheziţionate să fie identificate bijuterii cumpărate de la autorii spargerii.

La momentul respectiv se presupunea că aceste bijuterii nu puteau fi cumpărate decât de persoane care aveau o forţă financiară şi care erau cunoscuţi în oraş ca având venituri importante. S-au efectuat 10 sau 11 percheziţii pe raza judeţului Gorj şi s-au ridicat bijuterii din locaţiile respective. Îmi amintesc că ne-a fost pusă la dispoziţie de către autorităţile străine o planşă foto cu bijuteriile care fuseseră sustrase pentru a le urmări în cadrul percheziţiilor pe care le efectuam. Nu pot estima care era valoarea bijuteriilor, nu am de unde să ştiu acest lucru, ceea ce am spus este că se presupunea că ele au fost cumpărate de persoane care aveau forţă financiară.

Cele 10 sau 11 percheziţii care s-au efectuat pe raza judeţului Gorj s-au efectuat simultan, eu neputând participa decât la una dintre ele, iar o alta s-a efectuat pe raza municipiului Bucureşti la o altă dată, eu participând personal la acea percheziţie.

După ce s-au efectuat percheziţiile domiciliare simultane pe raza judeţului Gorj, bijuteriile identificate, împreună cu procesele-verbale întocmite în respectivele ocazii, au fost duse în biroul fostului procuror A. şi depozitate în fişetul pe care acesta îl avea în birou. Procesele-verbale de percheziţie au fost scoase din plicurile în care se aflau şi bijuteriile ridicate şi ataşate la dosarul cauzei. Bijuteriile au rămas în plicuri, plicurile fiind depuse în fişetul procurorului A., unde au şi rămas. Ulterior, a doua sau a treia zi de la percheziţie, s-au efectuat fotografii de detaliu a bijuteriilor ridicate, fotografii efectuate de către criminalist, bijuteriile fiind scoase din plicuri şi fotografiate, şi mai apoi reintroduse în plicuri şi puse în fişet.

Planşele foto le făcusem, întrucât intenţionam să le trimitem autorităţilor judiciare străine pentru a le putea compara cu propriile lor planşe în vederea identificării ca fiind sau nu cele sustrase.

Acele bijuterii nu au plecat niciodată din biroul procurorului A., cel puţin eu asta ştiu. Între bijuteriile găsite la percheziţii se aflau obiecte de podoabă – inele, cercei, lănţişoare, acestea din urmă nu ştiu sigur şi nişte ceasuri, iar planşele foto realizate trebuie să se regăsească la dosar.

Noi, ca ofiţeri de poliţie judiciară, nu păstram nicio copie a proceselor-verbale de percheziţie întocmite, astfel de xerocopii fiind deţinute de noi numai în situaţia în care trebuia să depunem obiectele ridicate la Camera de corpuri delicte, dar nici în această situaţie ofiţerul de poliţie judiciară nu păstra o copie a procesului-verbal de percheziţie, acesta fiind şi el depus la Camera de corpuri delicte. Nici în situaţia în care întocmeam un plan de acţiune în dosarele penale nu rămânea în păstrarea ofiţerului de poliţie vreo copie a procesului-verbal de percheziţie, în planul de acţiune fiind trecute locaţiile unde urmau să se efectueze percheziţiile, doar atât.

Eu nu ştiu ca în cauza penală nr. 110/D/P/2015 să fi fost depuse la Camera de corpuri delicte bunurile – bijuteriile ridicate cu ocazia percheziţiei. Nu ştiu dacă au fost întocmite de către procuror ordonanţe de indisponibilizare a bijuteriilor ridicate cu ocazia percheziţiilor.

În planul de acţiune al dosarului, menţionam dacă s-au realizat percheziţiile preconizate şi numărul persoanelor conduse la DIICOT, dar nu făceam nicio menţiune expresă cu privire la emitere unor ordonanţe de indisponibilizare a bunurilor. Atunci când predam bunurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare la care procurorul nu participa, nu se încheia un act prin care să se consemneze faptul predării/primirii bunurilor între ofiţeri de poliţie/procuror, nici nu ni se cerea acest lucru.

La momentul respectiv nu ne-am gândit, nu ni se cerea întocmirea vreunei adrese de înaintare a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei, în prezent, se procedează în sensul întocmirii unei adrese de înaintare a procesului-verbal de percheziţie şi a bunurilor ridicate. Această practică a fost introdusă după semnalarea situaţiilor ivite în dosarul penal care îl priveşte pe fostul procuror A..

Eu nu am aflat de lipsa vreunei bijuterii sau a vreunui ceas decât în ziua în care procurorul A. nu a mai lucrat la DIICOT – S.T. Craiova. Am auzit prin alţi colegi că domnul A. a plecat de la DIICOT şi că ar fi sustras bani din dosare şi că lipsesc bijuterii din dosarul nr. x/2015

Pentru percheziţia care s-a efectuat în Bucureşti, de fapt au fost două percheziţii în Bucureşti, dar la date diferite, una la DDDD. şi una la o adresă din apropiere de magazinul EEEE. din Militari, la persoana vătămată G., eu participând la ambele percheziţii, eu personal am fost ofiţerul de poliţie care a predat bunurile ridicate cu ocazia percheziţiilor procurorului A., în biroul acestuia din sediul DIICOT Craiova. Predarea bunurilor ridicate, bijuterii, au fost predate de mine procurorului A. în ziua în care ne-am întors din Bucureşti, şi în acest caz, în ziua imediat următoare fiind efectuate fotografii cu bijuteriile ridicate.

Precizez că pe raza municipiului Bucureşti s-au efectuat în dosarul nr. x/2015 mai multe percheziţii domiciliare, eu participând doar la două dintre acestea.

Din câte ştiu eu nu au fost situaţii în care să lipsească bunuri sau valori de la DIICOT – S.T. Craiova, ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate."

A rezultat din declaraţia formulată că bunurile de la percheziţiile domiciliare au fost predate în plic inculpatului procuror A., fără ca respectiva operaţiune să fi fost consemnată într-un proces-verbal de predare-primire sau orice alt act echivalent care să ateste faptul material al predării, conform practicii existente la acel moment în interiorul parchetului, şi fără ca, subsecvent predării, bunurile să fie depozitate în condiţii de siguranţă, având în vedere că, la nivelul B. C. civ..O. Craiova, ca de altfel şi la S.T. Craiova, nu exista o cameră de corpuri delicte amenajată special în acest scop.

Or, aşa cum s-a arătat, împrejurarea de a fi fost dovedită predarea nu echivalează şi nu dispensează de dovedirea faptului ulterior, acela al folosirii bunurilor în interes personal ori însuşirea acestora de către inculpat.

În contextul circumstanţelor menţionate, instanţa de fond a constatat că nu se poate reţine în mod obiectiv obţinerea folosului necuvenit de către inculpat.

În fine, a fost avut în vedere că, distinct de disparaţia bunurilor indisponibilizate cu ocazia percheziţiilor efectuate la locuinţa persoanelor percheziţionate G., Q., B. şi F., s-a reţinut de către acuzare şi disparaţia unui obiect de podoabă – inel, pe care martora R. l-a predat inculpatului procuror A., la data de 06.04.2015.

Conform actelor de urmărire penală administrate în cauză, s-a stabilit că respectivul obiect de podoabă fusese predat procurorului A. ca urmare a unui denunţ formulat de soţul martorei R. cu privire la informaţiile pe care acesta le deţinea despre posibile furturi comise pe teritoriul Slovaciei, inelul prezentat provenind din comiterea unei astfel de infracţiuni.

Din referatul întocmit de magistratul procuror N. a rezultat că, la dosarul cauzei penale nr. x/2010, se afla un plic de culoare albă desigilat prin rupere pe care era menţionat textual "Dosar x/2010 – inel" şi "Proc A.", cât şi ordonanţa de sechestru din data de 07.04.2015, în original, procesul-verbal de predare a inelului de către martora R., predare efectuată către procurorul A., în copie, precum şi un plic de plastic în care se aflau două etichete, una de plastic având inscripţionată pe o parte "VVV.", iar pe cealaltă parte "1100 E", prevăzut cu un şnur de sfoară, iar cea de-a doua, de hârtie, având inscripţionat un cod de bare, iar pe cealaltă parte informaţii privind gramajul şi numărul de carate. Conform actelor din dosar, rezulta că inelul fusese predat la data de 06.04.2015 şi cu privire la acesta, prin ordonanţa din 07.04.2015 a procurorului inculpat A., s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului şi depunerea la camera de corpuri delicte a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, fiind numit custode grefierul-şef H.. Pe ordonanţa de sechestru era înscrisă menţiunea "07 APR 2015" şi "Am primit" urmată de o semnătură indescifrabilă.

Pe baza declaraţiilor martorei M. – grefier care a lucrat împreună cu procurorul inculpat A., şi a martorei H. – grefierul-şef al D.I.IC.O.T. – S.T. Craiova, rechizoriul întocmit în prezenta cauză a reţinut că, ulterior aplicării sechestrului şi depunerii inelului la camera de corpuri delicte, acesta i-a fost solicitat grefierului şef de către inculpatul A.; inelul nu a mai fost restituit, existând probe că ar fi fost însuşit de inculpat.

Instanţa de fond a constatat, însă, că nu există probe care să confirme, în mod neechivoc, că după depunerea inelului în custodie, acesta ar fi fost returnat inculpatului A., fără a mai fi restituit grefierului şef, aşa cum se arată în prezentul rechizitoriu.

Inculpatul a negat acuzaţia şi a arătat că nu îşi aminteşte să îi fi cerut înapoi inelul grefierului şef după predare, cert fiind că îl predase în custodia parchetului, aşa cum rezultă din ordonanţa din data de 07.04.2015 prin care a dispus măsura asigurătorie a sechestrului şi depunerea la camera de corpuri delicte a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova.

Prin declaraţiile formulate, martora H. a susţinut că a predat inelul depus în custodie şi că, deşi inculpatul a refuzat sub diferite pretexte să încheie un proces-verbal care să ateste faptul material al restituirii, dovada constă în aceea că, după plecarea inculpatului de la S.T. Craiova şi redistribuirea dosarului penal nr. x/2015 către magistratul procuror N., s-a găsit cusut la dosar plicul în care fusese depus inelul în baza ordonanţei de sechestru din data de 07.04.2015.

Instanţa de fond a constatat, însă, că faptul evocat, respectiv împrejurarea că plicul în care fusese depus inelul se afla ataşat la dosarul de urmărire penală şi nu în încăperea de documente clasificate unde trebuia să se afle acesta dacă nu ar fi fost returnat inculpatului, nu constituie o probă certă. S-a reţinut că predarea - primirea dosarelor rămase nesoluţionate la încetarea activităţii inculpatului în cadrul structurii de parchet specializate nu s-a desfăşurat în condiţii corespunzătoare, operaţiunea fiind una pur formală; dosarele au fost lăsate în dezordine, în birou, cu file necusute şi fără a fi numerotate, fără corpuri delicte şi alte mijloace de probă.

În acelaşi sens, nu a putut fi ignorată nici împrejurarea – reţinută pe baza probelor administrate, ce vizează modalitatea în care s-a procedat la eliberarea biroului şi condiţiile în care a avut loc transportul/depozitarea dosarelor rămase nesoluţionate după plecarea inculpatului de la S.T. Craiova.

Ca urmare, s-a apreciat că nu există garanţii că dosarele rămase nesoluţionate s-au păstat în forma pe care au avut-o la plecarea inculpatului, nefiind exlus riscul de pierdere/rătăcire ori dispariţie/însuşire/ataşare de acte/bunuri din dosare.

Concluzionând, în raport de cele arătate, instanţa de fond a constatat că activitatea desfăşurată de inculpatul A., în calitate de procuror de caz, în dosarele penale nr. x/2010, nr. y/2016, nr. z/2017, nr. w/2016, nr. t/2016, nr. s/2010 şi nr. 110/D/P/2015, toate ale D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, nu se încadrează în tiparul normei de incriminare de la art. 132 din Legea nr. 78/2000, nefiind îndeplinită condiţia referitoare la urmarea imediată cerută acestei fapte, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi cod, a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 din C. pen., în condiţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, a dispus achitarea inculpatului sub aspectul infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriu s-a reţinut că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea a două ceasuri de aur marca x şi x, precum şi cu suma de 2.000 euro, daune morale (declaraţia de la fila x d.u.p.).

Persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.900 dolari la cursul zilei din momentul restituirii (declaraţia de la filele x d.u.p.).

Persoana vătămată D. a solicitat restituirea sumelor care i s-au ridicat la data de 20.10.2011, respectiv 45.250 RON şi 4.400 euro (declaraţia de la filele x, vol. 4).

Persoana vătămată G. a solicitat restituirea bunurilor care i s-au ridicat de la domiciliul său cu prilejul percheziţiei domiciliare în dosarul nr. x/2015, respectiv un lănţişor de damă prevăzut cu cruciuliţă şi o pereche de cercei prevăzută cu trei pietre de culoare albă, obiecte de podoabă de culoare galbenă.

S-a dispus citarea în cauză, în calitate de persoană vătămată, a numitei R., care a procedat la predarea către inculpatul A. a unui inel de aur ce avea preţul menţionat în euro.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că, în dosarul nr. x/2016 al Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, în conformitate cu dispoziţiile instanţei de judecată, în temeiul art. 1121 din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă a următoarelor sume: 4.050 RON, ridicată la percheziţia domiciliară a locuinţei inculpatului NN. din Craiova, str. x cel Mare, jud. Dolj; 1.400 RON, ridicată la percheziţia domiciliară a locuinţei inculpatului PP. din Craiova, str. x, jud. Dolj; 4.600 RON şi 1.150 euro, ridicate la percheziţia domiciliară a locuinţei in­culpatului TT. din Craiova, str. x, jud. Dolj; întrucât sumele asupra cărora instanţa de judecată a dispus măsura confiscării nu s-au găsit, în materialitatea lor, s-a dispus să fie citat, în calitate de per­soană vătămată, Ministerul Finanţelor Publice.

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din 17.02.2017, întocmit de magistratul procuror A., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. pentru săvârşirea infrac­ţiunilor de trafic de droguri de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Din perspectiva măsurilor dispuse de instanţă (sentinţa penală nr. 407/03.07.2017 de la filele x d.u.p.), s-a constatat că nu au fost dispuse măsuri de confiscare cu privire la bunurile ridicate la percheziţia domiciliară de la numitul S., în măsura în care instanţa de jude­cată nu a fost informată prin actul de sesizare despre sume indisponibilizate de la domiciliul inculpatului şi despre provenienţa acestora din activitatea ilicită desfăşurată de inculpat, context în care s-a procedat la citarea, în calitate de persoană vătămată, a numitului S., de la care au fost ridicate su­mele de 1.600 euro şi 2.700 RON.

Prin sentinţa penală nr. 545/25.09.2017 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul penal nr. x/2017, GG., trimis în judecată în dosarul nr. x/2017 al Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, a fost condamnat la o pedeapsă principală de 1 an şi 4 luni închisoare, iar sub aspectul măsurilor asigurătorii, s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 1121 din C. pen., confiscarea sumei de 1.000 euro, în cauză fiind citat, în calitate de persoană vătămată, Ministerul Finanţelor Publice.

Prin sentinţa penală nr. 677 din 23.11.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj – secţia penală în dosarul x/2017, a fost condamnată inculpata E., care a fost trimisă în judecată în dosarul penal nr. x/2016 al Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, la pedeapsa de 4 luni închisoare şi s-au dispus măsuri de confis­care a substanţelor interzise, a dispozitivelor de mărunţire, precum şi a altor bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor, fără ca instanţa de judecată să aibă posibilitatea legală şi obiectivă de a face aplicarea dispoziţiilor procedural penale referitoare la confiscarea sumelor care s-au ridicat de la domiciliul inculpatei, respectiv 7.350 RON şi 50 euro.

Sentinţa penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 687 din 07.05.2018, pro­nunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 (extras de pe por­talul instanţelor de la filele x d.u.p.), ca urmare a res­pingerii apelului declarat de E., ca nefondat.

Drept urmare, cu privire la sumele de 7350 RON şi 50 euro, în cauză a fost citată, în calitate de persoană vătămată, E..

În dosarul penal nr. x/2015 al Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova s-a procedat la indisponibilizarea unei brăţări argintii şi a unui ceas galben argintiu marca x de la nu­mita F., precum şi a trei inele şi a unui lănţişor de la nu­mitul Q. şi, întrucât dosarul menţionat anterior a fost soluţionat prin dis­punerea unei soluţii de netrimitere în judecată, în cauză au fost citaţi, în calitate de persoane vătămate, numiţii F. şi Q..

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, persoana vătămată E. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 8.500 RON reprezentând daune materiale, respectiv banii care au fost ridicaţi la percheziţia domiciliară şi menţionaţi în procesul-verbal – dosar ICCJ, persoana vătămată F. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 2.000 RON, reprezentând daune materiale determinate de nerestituirea a două inele, unul din aur alb, iar celălalt din aur galben, ce au fost ridicate la percheziţia domiciliară şi menţionate în procesul-verbal – dosar ICCJ, persoana vătămată C. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 3900 dolari menţionată şi în timpul urmăririi penale – dosar ICCJ, persoana vătămată D., a arătat că se constituie parte civilă cu sumele de 45.250 RON, respectiv 4.400 euro, cu titlu de daune civile şi 50.000 euro, reprezentând daune morale – filele x, vol. I dosar ICCJ, iar persoana vătămată B. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 euro daune materiale, constând în contravaloarea celor două ceasuri ridicate în urma percheziţiei domiciliare efectuate, precum şi cu suma de 2.000 euro, reprezentând daune morale suferite în urma deplasărilor la parchete şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – dosar ICCJ.

Partea civilă B., la solicitarea instanţei de fond, a arătat, în scris, cu referire la ceasul de damă marca x cu brăţara din metal galben (aur), că valoarea acestuia se ridică la suma de 10.000 euro, valoare pentru care a depus în probaţiune anunţ de pe internet cu preţul de vânzare a unui astfel de ceas (24,368 USD); referitor la ceasul de damă cu brăţară din metal galben (aur) marca x, a apreciat că valorează suma de 3000 euro, acesta fiind primit moştenire .

La termenul de judecată din 20 octombrie 2022, persoana vătămată G. a învederat că nu înţelege să se constituie parte civilă împotriva inculpatului A., pretenţiile sale fiind formulate împotriva D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova şi a lucrătorilor de poliţie, constând în restituirea bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, aşa cum sunt menţionate în procesul-verbal.

Instanţa de fond, în raport cu modalitatea de soluţionare a laturii penale, respectiv achitarea inculpatului A. în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi cod, precum şi faţă de dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate în cauză.

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate au declarat apel, în termen legal, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi părţile civile D. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

Cauza a fost înregistrată la data de 14 decembrie 2023 pe rolul Completului de 5 Judecători, sub nr. x/2023, primind, urmare a repartizării aleatorii, prim termen de judecată la 22 ianuarie 2024.

La termenul din data de 22 ianuarie 2024, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, constatând întemeiată cererea de amânare formulată de apelantul parte civilă D., pentru a-i acorda posibilitatea de a-şi angaja apărător şi a-şi pregăti apărarea, dosarul aflându-se la primul termen de judecată în apel, a admis-o, în temeiul dispoziţiilor art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., în vederea garantării exercitării dreptului la apărare al părţii, dispunând amânarea judecării cauzei la 26 februarie 2024.

La termenul din data de 26 februarie 2024, a fost discutată cererea de probatorii formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul motivelor de apel, care a fost încuviinţată, în parte, în sensul readministrării probei testimoniale constând în audierea martorilor II., EEE., OO., DD., CC., EE., T., FF., N., Z., KK., ZZZ., M., H. şi K., dispunându-se amânarea judecării cauzei la 25 martie 2024.

La termenul din data de 25 martie 2024, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători a procedat la audierea martorilor II., OO. şi DD., iar în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu administrarea probei testimoniale, astfel cum a fost încuviinţată prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2024, a acordat un nou termen de judecată, la 15 aprilie 2024.

La termenul din data de 15 aprilie 2024, s-a a procedat la audierea martorilor EEE., CC., EE. şi T., iar în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu administrarea probei testimoniale, a acordat un nou termen de judecată, la 27 mai 2024.

La termenul din data de 27 mai 2024, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători a procedat la audierea martorilor FF., N., Z. şi KK., iar în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu administrarea probei testimoniale, a acordat un nou termen de judecată, la 23 septembrie 2024.

La acest din urmă termen, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători a procedat la audierea martorilor K., M. şi H., precum şi a intimatului inculpat A.. Totodată, a dispus că, faţă de ansamblul mijloacelor de probă administrate şi conţinutul informaţional al acestora, administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului ZZZ., lipsă la respectivul termen, probă care fusese încuviinţată anterior, prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2024, nu mai este utilă soluţionării cauzei. La acelaşi termen, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători a respins şi solicitarea Ministerului Public privind suplimentarea probatoriului cu administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului ZZ., după care, nemaifiind cereri de formulat ori excepţii de invocat, a declarat încheiată cercetarea judecătorească, a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2024, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, pronunţare şi redactarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 391 alin. (1) din C. proc. pen., a stabilit termen la data de 18 noiembrie 2024, când, în temeiul art. 391 alin. (3) din C. proc. pen., a amânat pronunţarea la datele de 18 decembrie 2024, 20 ianuarie 2025 şi, respectiv, 28 ianuarie 2025.

A. Prin motivele scrise de apel, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ceea ce priveşte:

- lipsa de procedură cu persoana vătămată Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T;

- greşita încadrare juridică a faptei sub aspectul reţinerii infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen.

- greşita achitare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Cu prilejul susţinerilor orale în calea de atac promovată, reprezentantul Ministerului Public a învederat că înţelege să renunţe la primul motiv de apel invocat, privind lipsa de procedură cu persoana vătămată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T.

a) În ceea ce priveşte greşita încadrare juridică a faptei sub aspectul reţinerii infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., parchetul a susţinut următoarele:

În sarcina inculpatului, prin actul de sesizare, s-a reţinut că, în cadrul dosarului penal nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, a sustras/distrus fila cu nr. 5 din procesul-verbal de percheziţie domiciliară (înscris care urma să fie valorificat în procedura judiciară declanşată în cauză) efectuată la data de 23.09.2016 în locuinţa numitului S., în care se preciza că, în camera persoanei vizate de percheziţia efectuată, a fost găsită suma de 2.700 RON, iar asupra respectivei persoane suma de 1.600 euro, sume de bani care au fost ridicate în vederea cercetărilor, săvârşind astfel infracţiunea de "sustragere sau distrugere de înscrisuri", prevăzută de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din acelaşi cod.

Potrivit situaţiei de fapt, se poate constata, însă, că obiectul material al infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată constă într-un proces-verbal de percheziţie (mijloc de probă) emis de un organ de urmărire penală care era destinat să servească la soluţionarea dosarului nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova.

Conform art. 275 alin. (1) şi (2) din C. pen., "(1) Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani; (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar soluţionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar".

Infracţiunea prevăzută de art. 275 din C. pen. are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, care implică respectarea strictă a măsurilor privind păstrarea şi circuitul înscrisurilor necesare soluţionării cauzelor penale, precum şi strângerea şi valorificarea probelor şi a mijloacelor de probă.

Astfel, a susţinut parchetul că încadrarea juridică corectă a faptei reţinute în sarcina inculpatului, constând în sustragerea/distrugerea filei nr. 5 a procesului-verbal de percheziţie, care urma să servească la aflarea adevărului din dosarul D.I.I.C.O.T., este art. 275 alin. (1) şi (2) din C. pen., care reglementează infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, iar nu infracţiunea prevăzută de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., care are ca rezultat prejudicierea unei autorităţi sau a unei instituţii publice prevăzute de art. 176 din C. pen., prin sustragerea sau distrugerea unor înscrisuri pe care acestea le au în păstrare sau deţinere.

b) În ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., parchetul a susţinut următoarele:

În motivarea soluţiei dispuse în cauză, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că:

- activitatea desfăşurată de inculpatul A., în calitate de procuror de caz, în dosarele penale nr. x/2010, nr. y/2016, nr. z/2017, nr. w/2016, nr. t/2016, nr. s/2016 şi nr. 110/D/P/2015, toate ale D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, nu se încadrează în tiparul normei de incriminare de la art. 132 din Legea nr. 78/2000, nefiind îndeplinită condiţia referitoare la urmarea imediată cerută acestei fapte, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit;

- nu există probe şi elemente de fapt pe baza cărora să se poată stabili în mod neechivoc cu privire la însuşirea de către inculpat a sumelor ridicate;

- numai încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la efectuarea actelor de urmărire penală prin delegare de către organele de cercetare penală – art. 324 alin. (3) din C. proc. pen., cât şi a celor ce vizează măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate, conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate – art. 162, art. 163 din C. proc. pen., prin faptul neemiterii (...) unei ordonanţe de delegare a activităţii de punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară şi a unui act procedural care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstare a sumei (...) ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în cauză, aşa cum se menţionează în rechizitoriu, fără constatarea că, prin conduita adoptată, s-a urmărit de către inculpat obţinerea pentru sine a unui folos necuvenit constând în suma care nu s-a mai regăsit ca sumă asupra căreia să se fi aplicat măsura asigurătorie a sechestrului, în contextul urmăririi penale efectuate în dosarul penal menţionat, nu poate conduce la concluzia îndeplinirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Contrar celor reţinute prin rechizitoriu, instanţa de fond a constatat că probele şi circumstanţele cauzei nu au permis stabilirea raportului de cauzalitate necesar între acţiunile/inacţiunile procurorului de caz, cuprinzând toate actele materiale derulate în timp, respectiv în perioada noiembrie 2011 - septembrie 2016, şi rezultatul infracţiunii privit în ansamblu, concretizat în obţinerea de foloase necuvenite de către magistratul procuror A..

Astfel, prima instanţă a reţinut că, deşi în speţă, pentru motivele arătate de parchet, se poate vorbi de "cauzarea unei pagube" în înţelesul art. 297 din C. pen., prin faptul că instanţa de judecată nu a avut posibilitatea să dispună măsuri de confiscare a sumelor ridicate de la persoanele percheziţionate, nu se poate reţine automat şi "folosul necuvenit" la care face referire art. 132 din Legea nr. 78/2000. Dacă s-ar aprecia în mod contrar, s-ar ajunge la situaţia în care, ori de câte ori prin săvârşirea faptei s-a creat o pagubă, s-ar considera că s-a realizat şi un folos necuvenit, astfel că infracţiunea de abuz în serviciu nu s-ar mai săvârşi decât în forma prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi niciodată în forma tip, prevăzută de art. 297 din C. pen.

În contextul celor arătate, instanţa de fond a constatat, în mod greşit, că probele administrate în cauză, ţinând seama şi de condiţiile concrete în care se desfăşura activitatea de predare a bunurilor ridicate de la percheziţiile domiciliare către procurorul de caz şi mai apoi conservarea/depozitarea bunurilor până la soluţionarea dosarelor penale în care fuseseră realizate respectivele activităţi de urmărire penală, nu demonstrează în mod neechivoc nici faptul primirii şi nici al însuşirii bunurilor de către procurorul inculpat A..

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a susţinut prin motivele de apel că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu există probe certe care să întemeieze susţinerea parchetului în sensul că dispariţia filei 5 a procesului-verbal de percheziţie domiciliară din data de 23.09.2016 poate fi pusă pe seama inculpatului procuror A., care ar fi procedat la sustragerea sau distrugerea înscrisului pentru a face imposibilă cunoaşterea situaţiei reale de fapt cu privire la indisponibilizarea sumelor de la numitul S..

Prin urmare, parchetul a apreciat îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind tragerea la răspundere a inculpatului în legătură cu faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

În subsidiar, în raport cu motivarea prezentată de instanţa de fond, s-a apreciat că, în cauză, se impunea ca aceasta, în conformitate cu dispoziţiile art. 386 din C. proc. pen., să analizeze, din oficiu, posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în forma agravată, în infracţiunea de abuz în serviciu (varianta - tip), prevăzută de art. 297 din C. pen., sau infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen.

B. Apelantul parte civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul laturii civile, solicitând instanţei de apel ca, urmare a căii de atac promovate, să se pronunţe şi asupra acţiunii civile pe care a formulat-o în cauză.

S-a arătat prin motivele scrise de apel că în considerentele sentinţei penale atacate s-a reţinut că, întrucât sumele asupra cărora instanţa de judecată a dispus măsura confiscării nu s-au găsit, în materialitatea lor, s-a dispus să fie citat, în calitate de persoană vătămată, Ministerul Finanţelor.

Or, prin adresa nr. x/25.02.2021, Statul Român prin Ministerul Finanţelor s-a constituit parte civilă pentru suma totală de 10.050 RON şi suma de 2.150 euro, întrucât măsura confiscării acestor sume de bani, dispusă prin hotărâri judecătoreşti, nu a putut fi pusă în executare din cauza absenţei lor fizice, ca urmare a activităţii infracţionale a inculpatului A.. S-a precizat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, cu modificările şi completările ulterioare, sumele de bani confiscate prin hotărâri judecătoreşti, definitive, pronunţate în materie penală, trec în proprietatea privată a statului.

C. Apelantul parte civilă D., prin cererea de apel formulată, transmisă instanţei supreme la data de 21 noiembrie 2023, a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără însă a expune motivele pe care se fundamentează calea de atac.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen. cu referire la art. 420 din acelaşi cod, prin raportare la probele administrate pe parcursul procesului penal, cu accent pe cele administrate nemijlocit, oral şi contradictoriu în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Cu privire la criticile Ministerului Public ce vizează greşita încadrare juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv în infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută în art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., iar nu, cum ar fi fost riguros, în art. 275 alin. (1) din C. pen., se reţin următoarele:

Potrivit art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen.: (1) Sustragerea ori distrugerea unui înscris care se află în păstrarea ori în deţinerea unei persoane dintre cele prevăzute în art. 176 sau art. 175 alin. (2) se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani; (2) Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Conform art. 275 alin. (1) din C. pen., sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Alineatul 2 al articolului menţionat statuează că se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar soluţionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.

Infracţiunea prevăzută de art. 275 din C. pen. are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, care implică respectarea siguranţei şi integrităţii înscrisurilor şi mijloacelor de probă ce ţin de o procedură judiciară. Textul de lege nu are în vedere doar justiţia penală, ci orice procedură judiciară (civilă, administrativă, de dreptul muncii, etc.) în care se folosesc mijloace materiale de probă sau înscrisuri în vederea aflării adevărului.

Obiectul material al infracţiunii în discuţie constă în mijloace materiale de probă sau înscrisuri sustrase, distruse, reţinute, ascunse sau alterate (originale sau copii, oficiale sau sub semnătură privată, procese-verbale, plângeri, denunţuri ş.a.), ce privesc o procedură judiciară.

Înscrisurile trebuie să aibă valoare probatorie şi să ţină de o procedură judiciară, în caz contrar se va putea reţine, după caz, comiterea infracţiunilor de sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 259 din C. pen.), furt (art. 228 din C. pen.) sau furt calificat (art. 229 din C. pen.). Acestea pot fi emise de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie sau destinate acestora şi necesare soluţionării cauzei.

Prin Decizia nr. 3 din data de 20 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a arătat că: "În condiţiile în care legiuitorul se referă la o procedură judiciară, ea nu poate fi înţeleasă decât ca o procedură judiciară existentă, iar interpretarea dispoziţiilor art. 275 alin. (1) din C. pen. în sensul că norma de incriminare ar putea privi şi o procedură judiciară inexistentă, viitoare şi eventuală, echivalează cu o interpretare extensivă in malam partem. În acest sens, în doctrină s-a arătat că infracţiunea se grefează pe o situaţie premisă, care constă în existenţa unei proceduri judiciare în care să se folosească înscrisuri şi mijloace materiale de probă. În absenţa unei astfel de proceduri, se va putea pune problema unei alte infracţiuni – de exemplu, furt (art. 228 din C. pen.), distrugere (art. 253 din C. pen.) sau sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 259 din C. pen.). Referirea la "mijloace materiale de probă" conduce, de asemenea, la concluzia că situaţia premisă a infracţiunii prevăzute în art. 275 alin. (1) din C. pen. este reprezentată de o procedură judiciară începută (iniţiată şi actuală). A admite că dispoziţiile art. 275 alin. (1) din C. pen. se referă la obiectele care pot servi la aflarea adevărului şi la lucrurile care servesc la stabilirea unui fapt într-o "potenţială" procedură judiciară înseamnă a extinde norma de incriminare la o gamă nelimitată de obiecte şi de lucruri care pot servi la aflarea adevărului ori la stabilirea unui fapt în proceduri penale şi extrapenale viitoare şi eventuale. Situaţia este aceeaşi în cazul înscrisurilor, în condiţiile în care orice înscris poate avea vocaţia de a contribui la aflarea adevărului sau la stabilirea unui act ori fapt juridic în proceduri penale ori extrapenale viitoare şi eventuale. Or, o astfel de extindere nelimitată a normei de incriminare ar conduce la ruperea legăturii dintre infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri şi sfera infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei şi ar permite aplicarea arbitrară a normei de incriminare".

Obiectul material al infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri este diferit de cel al infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută la art. 259 din C. pen. în cadrul infracţiunilor contra autorităţii. În cazul acestei din urmă infracţiuni, este vorba doar de un înscris (nu şi de un mijloc material de probă) care nu aparţine unei proceduri judiciare. Prin urmare, chiar dacă un înscris emană de la o instituţie publică, dar se află într-o cauză judiciară, acesta va reprezenta obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 275 din C. pen., iar nu al sustragerii sau distrugerii de înscrisuri la care se referă art. 259 din acelaşi cod.

În situaţia în care subiectul activ este un un funcţionar public, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, se realizeză o pluralitate infracţională sub forma concursului între infracţiunile de abuz în serviciu şi sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri.

În forma tip, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri se comite cu intenţie directă, calificată prin scop, făptuitorul urmărind să împiedice aflarea adevărului într-o procedură judiciară.

În speţă, s-a reţinut în sarcina inculpatului A., procuror în funcţie, în cadrul activităţii de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, că a sustras/distrus fila cu nr. 5 a procesului-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la data de 23.09.2016 în locuinţa numitului S., în care se preciza că, în camera persoanei vizate de percheziţia efectuată, a fost găsită suma de 2.700 RON, iar asupra respectivei persoane suma de 1.600 euro, sume de bani care au fost ridicate în vederea cercetărilor, înscris care urma să fie valorificat ca mijloc de probă în procedura judiciară declanşată.

Se constată, aşadar, că obiectul material al infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată constă într-un proces-verbal de percheziţie (mijloc de probă) emis de un organ de urmărire penală, care era destinat să servească la soluţionarea dosarului nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, sustragerea/distrugerea filei nr. 5 a acestui proces-verbal realizându-se cu intenţie directă, în scopul împiedicării aflării adevărului în procedura pendinte (prin necunoaşterea împrejurării ridicării sumelor de 2.700 RON şi 1.600 euro de la locuinţa numitului S., cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare din data de 23.09.2016).

Astfel cum s-a arătat şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală (deciziile nr. 159/2005 şi nr. 419/A/2014), sustragerea ori distrugerea înscrisurilor care servesc la aflarea adevărului într-o procedură judiciară, emise de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ jurisdicţional, constituie infracţiune de sine stătătoare, prevăzută de art. 275 din C. pen.

Prin urmare, caracterizarea în drept a faptei inculpatului, constând în sustragerea/distrugerea filei nr. 5 a procesului-verbal de percheziţie, care urma să servească la aflarea adevărului în dosarul nr. x/D/P/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, întruneşte elemenele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 275 alin. (1) din C. pen., respectiv ale infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri.

În continuare, analizând probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, în fond şi în apel, prin raportare la situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei, din perspectiva întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen. – cu referire la criticile formulate de Ministerul Public în prezenta cale de atac ce vizează netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului A. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., Înalta Curte – Completul de 5 judecători constată că probatoriul este apt şi suficient a răsturna prezumţia de nevinovăţie, făcând dovada deplină a acuzaţiilor emise.

Se va reţine existenţa probelor apte a demonsta acţiunea de a sustrage fila nr. x a procesului-verbal de percheziţie domiciliară din data de 23.09.2016, inculpatul procuror procedând astfel în scopul de a împiedica aflarea adevărului în cauză. Adevărul judiciar îşi găseste manifestarea în soluţiile pronunţate pe latură penală ori civilă, sub toate aspectele specifice cauzei şi necesare rezolvării conflictului de drept dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte conduita inculpatului dedusă judecăţii, aceasta s-a concretizat într-o implicare reală şi eficientă ce a impactat asupra soluţiei, situaţiei juridice ori demersurilor în legătură cu sumele de bani indisponibilizate de la numitul S..

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

În cadrul dosarului nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, repartizat spre instrumentare inculpatului procuror A., în care cercetările efectuate i-au vizat pe numiţii S. şi VV., la data de 23.09.2016, în baza mandatului nr. x/23.09.2016, emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj, la locuinţa lui S. din municipiul Craiova, Bd. x, jud. Dolj, a fost efectuată o percheziţie domiciliară.

În dosarul anterior menţionat a fost întocmit, de către inculpatul procuror A., rechizitoriul din data de 17.02.2017, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei cercetate S. sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, fără drept şi deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, solicitându-se instanţei de judecată să dispună cu privire la confiscarea bunurilor ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 23.09.2016, astfel cum au fost individualizate în actul de sesizare.

Probatoriul administrat în legătură cu această acuzaţie a condus la reţinerea ca dovedit a faptului constând în aceea că, în cadrul percheziţiei domiciliare din data de 23.09.2016, efectuată la locuinţa numitului S., a fost ridicată şi o sumă de bani despre care inculpatul procuror A. nu a făcut nicio menţiune în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, în dosarul nr. x/2016, deşi, conform normelor procesual penale, avea obligaţia legală fie de a propune confiscarea, fie de a dispune restituirea.

Potrivit procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 23.09.2016 de către lucrătorii de poliţie judiciară care au pus în executare mandatul nr. x/23.09.2016, emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi (ofiţerii de poliţie judiciară U., WW., XX., DD. şi UU.), de la domiciliul persoanei percheziţionate S. au fost ridicate sumele de 2.700 RON şi 1600 euro, menţiuni consemnate la fila x din procesul-verbal de percheziţie.

Procesul-verbal de percheziţie menţionat avea 5 file, iar în cuprinsul ultimei file, care lipsea din dosarul cauzei trimis instanţei de judecată, cât şi din suplimentul aflat în arhiva D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, era consemnată menţiunea că, în camera inculpatului S., fusese găsită suma de 2.700 RON, iar asupra inculpatului suma de 1600 euro, ambele fiind ridicate în vederea cercetărilor.

În dosarul penal nr. x/2016, nu au fost identificate înscrisuri – ordonanţe de instituire a măsurii sechestrului asigurător, ordonanţe de restituire şi/sau procese-verbale de predare-primire, care să permită stabilirea situaţiei actuale a sumelor de bani ridicate la data de 23.09.2016.

Instanţa de judecată sesizată cu rechizitoriul întocmit în dosarul penal nr. x/2016 (Tribunalul Dolj) nu a dispus măsuri de confiscare cu privire la bunurile ridicate la percheziţia domiciliară de la domiciliul inculpatului S., nefiind informată prin actul de sesizare despre sumele indisponibilizate în cursul urmăririi penale şi provenienţa ilicită a acestora.

Instanţa de control judiciar reţine, din analiza materialului probator administrat în cauză, că inculpatul procuror A. avea atribuţii de control al activităţii ofiţerilor de poliţie judiciară care participau la efectuarea percheziţiilor domiciliare, aspect confirmat de către aceştia în declaraţiile date în calitate de martori, prin care au arătat, în mod unanim, că sumele de bani şi bunurile ridicate au fost predate procurorului de caz şi au rămas în păstrarea acestuia, de altfel fiind şi singurul care avea dreptul să dispună cu privire la ele.

Potrivit declaraţiilor martorilor, date pe parcursul procesului penal, procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 23.09.2016 a fost predat inculpatului procuror A., în a cărui instrumentare se afla dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova.

Astfel, fiind audiat de către instanţa de apel, la termenul din data de 25.03.2024, martorul DD. a relatat următoarele: La percheziţia efectuată în cazul numitului S. au fost, de asemenea, ridicate sume de bani. Ştiu sigur că au fost în euro, dar nu mai cunosc cuantumul, fiind trecut în procesul-verbal de percheziţie. După finalizarea percheziţiei, procesul-verbal de percheziţie împreună cu bunurile şi sumele de bani trecute în el, au fost predate domnului procuror A.. Menţionez că eu personal am predat procesul-verbal şi sumele de bani în biroul procurorului A., de faţă fiind şi alţi colegi şi doamna grefier, care avea biroul în aceeaşi încăpere cu domnul procuror. Nu îmi amintesc numele doamnei grefier.

Cu prilejul audierii de către instanţa de control judiciar, martorul a învederat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, relevante fiind precizările sale din faţa instanţei de fond, de la termenul din data de 20 mai 2022: În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2016 în care s-a efectuat o percheziţie domiciliară la domiciliul lui S., în ziua imediat următoare percheziţiei de la domiciliul lui E., arăt următoarele: Şi în acest dosar am fost ofiţer de caz şi la fel a fost găsită la percheziţie o cantitate mare de droguri, precum şi o sumă de bani, RON sau valută, nu mai pot preciza.

Nu îmi amintesc nici despre ce sumă de bani era vorba. Nu ştiu cine a scris procesul-verbal de percheziţie, în mod sigur nu l-am scris eu. Şi în această situaţie, urmând aceeaşi regulă, l-am sunat pe procurorul A. şi l-am întrebat dacă să ridic suma de bani, acesta mi-a spus să o ridic şi după percheziţie m-am deplasat la sediul DIICOT, unde i-am predat procurorului A. respectiva sumă de bani şi celelalte bunuri ridicate. Ca şi data trecută, mai mult ca sigur nu am intrat singur în biroul acestuia şi cred că am fost văzut şi de o altă persoană.

Nu ştiu dacă de această dată a fost şi grefiera în birou. După ce procurorul A. a plecat de la DIICOT – ST Craiova, am fost contactaţi de procurorul şef DIICOT care a cerut o informare BCCO Craiova cu privire la toate dosarele instrumentate de procurorul A. cu ofiţeri de poliţie din cadrul BCCO Craiova şi în care fuseseră ridicate sume de bani sau alte bunuri. La momentul respectiv, eu am menţionat pe listă două dosare, adică dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2016, în care eu am avut calitatea de ofiţer de caz. Am declarat că au existat sume de bani ridicate la percheziţie în aceste două dosare şi care fuseseră predate procurorului A..

Răspunsul din partea DIICOT a fost că nu figura ca fiind ridicată decât o sumă de bani în dosarul nr. x/2016, privind-o pe E., iar în privinţa dosarului nr. x/2016 nu era menţionată nicio sumă de bani ca fiind ridicată la percheziţie, dosarul fiind trimis deja la instanţă, unde era în curs de solulionare. Atunci, eu am avut copie a procesului-verbal de la percheziţia domiciliară respectivă, întrucât, fiind ridicată o cantitate mare de droguri, era necesar ca o copie a procesului-verbal de percheziţie să fie depusă la camera de corpuri delicte, exemplar al procesului-verbal de percheziţie pe care l-am predat DIICOT.

După ce le-am prezentat exemplarul meu, am verificat împreună cu procurorul şef DIICOT urma dosarului de la parchet şi am constatat că ultima filă a procesului-verbal de percheziţie care era păstrat acolo şi care cuprindea menţiunea referitoare la suma de bani ridicată, lipsea din exemplarul lor.

De asemenea, prezintă relevanţă aspectele învederate de martor în faza de urmărire penală, menţinute în faţa instanţei de apel: Cu ocazia percheziţiilor, urmăream în special ce ne interesa, respectiv drogurile, dar, totodată, în cazul în care identificam lucruri de valoare, bijuterii sau sume de bani, informam procurorul care dispunea ridicarea acestora. Banii erau individualizaţi, în cazul monedei naţionale - descriam suma respectivă formată din cupiură şi numărul de bancnote găsite, iar în cazul valutei, descriam suma, numărul de bancnote din fiecare cupiură şi seriile fiecărei bancnote. După terminarea percheziţiilor, absolut tot ce se ridica, sume de bani, bijuterii, droguri, se înmânau odată cu procesul-verbal de percheziţie procurorului de caz. (...) Şi la această percheziţie am găsit sume de bani în euro, dar nu-mi amintesc dacă erau şi în RON sume de bani, pe care le-am ridicat şi le-am predat împreună cu procesul-verbal de percheziţie domnului procuror A.. Îmi amintesc că, în cazul acestei percheziţii, eu am păstrat o copie după procesul-verbal de percheziţie, deoarece urma să depunem drogurile la camera de corpuri delicte a IGPR-ului, lucru care mi-a ajutat întrucât, în momentul în care au început discuţii cu privire la dispariţia unor sume de bani din dosarele instrumentate de dl. procuror A., a fost vorba şi de această speţă. De la urma dosarului lipsea exact fila în care era consemnată suma de bani ridicată de la numitul S. cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 23.09.2016. În dovedirea acestui aspect, deoarece am păstrat acea copie, am pus la dispoziţia şefilor mei şi, implicit, organelor de cercetare penală ale D.N.A. – Structura Centrală, cu ocazia audierii mele în calitate de martor. Nu-mi explic împrejurările în care exact fila în care era menţionată suma de bani ridicată nu se afla la dosarul cauzei. Fac precizarea că toţi membrii ehipei care au participat sub comanda mea la această percheziţie pot confirma că am predat personal acei bani domnului procuror împreună cu procesul-verbal de percheziţie, în integralitate, cu toate cele 5 file.

În acelaşi sens, prezintă relevanţă şi aspectele relatate de martorii U., WW. şi UU., ofiţeri de poliţie judiciară, în faţa instanţei de fond.

Cu prilejul audierii sale, la termenul din data de 20.10.2022, martorul U. a arătat: (...) în legătură cu dosarul nr. x/2016 în care am lucrat ca ofiţer de sprijin în cadrul percheziţiei efectuate în cartierul Craioviţa Nouă, la parterul unui bloc, îmi amintesc că s-au indisponibilizat droguri şi o sumă de bani. Nu îmi amintesc despre ce sumă de bani era vorba. După ce a ajuns la cunoştinţa publicului că în unele dosare instrumentate de inculpatul A. au dispărut bunuri indisponibilizate la percheziţii, am aflat că ar fi dispărut ultima pagină sau ultimele pagini ale procesului-verbal de percheziţie întocmit în respectiva ocazie. Am aflat de la colegii de serviciu, de la Antidrog, că paginile care lipseau din procesul-verbal de percheziţie vizau exemplarul predat DIICOT, dar că o copie a exemplarului 1 se afla în posesia ofiţerului de la Serviciul Antidrog, cred că era vorba despre ofiţerul de poliţie DD.. (...) Procedura pe care noi o urmam după efectuarea percheziţiilor era una nescrisă, dar pe care noi o aplicam atunci când efectuam asemenea activităţi. După terminarea acţiunii, ofiţerul de caz primea de la şeful de echipă bunurile ridicate şi procesul-verbal de percheziţie domiciliară, pe care la rândul său, după ce lua legătura cu procurorul de caz, afla ce urmează să facă cu fiecare lucru în parte. Banii ridicaţi la percheziţie împreună cu procesul-verbal de percheziţie rămâneau în păstrarea procurorului de caz până erau consemnaţi la bancă.

De asemenea, martorul WW. a relatat, la termenul din data de 17.06.2022: În dosarele penale nr. x/2016 şi nr. y/2015 am participat la efectuarea percheziţiilor domiciliare în calitate de ofiţer de sprijin. În legătură cu dosarul nr. x/2016 privind pe S., îmi amintesc că percheziţia domiciliară a fost efectuată în septembrie 2016 în municipiul Craiova (...). A fost găsită o substanţă pulverulentă pe balcon şi nişte sume de bani în RON şi valută, nu mai pot preciza însă ce cuantum. Substanţa pulverulentă şi sumele de bani au fost menţionate în procesul-verbal de percheziţie şi ridicate, ulterior deplasându-ne la sediul BCCO Craiova. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu bunurile ridicate, dar normal era să ajungă la procurorul de caz A.. Nu a existat nicio discuţie în perioada imediat următoare ridicării bunurilor de la percheziţie ca acestea să nu fi fost predate procurorului de caz A..

Martora UU. a arătat, cu prilejul audierii sale, la acelaşi termen de judecată: Ca modalitate de lucru în cadrul percheziţiilor efectuate în cauze penale la nivelul DIICOT Craiova, declar următoarele: bunurile identificate – telefoane, sume de bani, droguri, obiecte de podoabă – erau ridicate numai după ce se primea acordul procurorului de caz, cu excepţia drogurilor care se ridicau în mod automat, ca bunuri care interesau cauza. După ce bunurile erau descoperite, se individualizau în cuprinsul procesului-verbal de percheziţie – banii găsiţi nu erau sigilaţi în plicuri, celelalte bunuri da – şi mai apoi, bunurile şi procesele-verbale de percheziţie erau predate de către ofiţerul de caz sau şeful de echipă procurorului de caz. Atunci când se predau bunurile/banii de la percheziţii către procurorul de caz nu se întocmea un proces-verbal de predare/primire între ofiţerul de poliţie şi procurorul de caz. Predarea se făcea pur şi simplu către procurorul de caz, ofiţerul de poliţie judiciară intrând în birou, fie singur fie însoţit de alţi colegi, după caz, şi înmânându-i procurorului bunurile şi procesele-verbale. Eu personal, atunci când, venind de la percheziţii, am intrat în biroul procurorului pentru a-i fi predate bunurile şi procesul-verbal de percheziţie, nu am văzut ca procurorul să numere banii ridicaţi de la percheziţie; (...) Noi nu păstram un exemplar al procesului-verbal de percheziţie, practic nu aveam o urmă a dosarului. (...) Cât priveşte percheziţia care s-a efectuat în dosarul nr. x/2016 al DIICOT – ST Craiova privind pe S., îmi amintesc anumite lucruri de acolo, întrucât persoanei percheziţionate i s-a făcut rău, a venit salvarea şi aşa mi-au rămas în minte evenimentele de atunci. Au fost descoperite nişte substanţe pulverulente şi bani, nu îmi amintesc ce sumă a fost şi nici în ce monedă. Ştiu că DD. a fost ofiţer de caz şi au participat şi alţi colegi, respectiv U. şi WW.. Nu îmi amintesc dacă am fost sau nu prezentă când suma de bani ridicată de la percheziţie s-a predat către procurorul de caz, dar era normal să fi fost predată acea sumă de bani, întrucât la procuror ajungea tot ceea ce se ridica de la o percheziţie. În plus, procurorul ştia tot ce se ridica la o percheziţie, întrucât el era sunat şi întrebat dacă bunurile descoperite se ridică sau nu.

Înalta Curte – Completul de 5 judecători reţine că dispariţia filei nr. 5 a procesului-verbal de percheziţie menţionat a fost constatată de martorul ZZ., atât din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Dolj, cât şi de la urma dosarului aflată în arhiva parchetului (ulterior prezentării exemplarului, cu conţinut integral, pus la dispoziţie de către ofiţerul de poliţie judiciară, martorul DD.), nefiind semnalată de inculpat, deşi acesta, în calitate de procuror de caz, era responsabil cu integritatea şi păstrarea, la dosarele pe care le instrumenta, a sumelor de bani ridicate cu prilejul percheziţiilor domiciliare.

În condiţiile în care procesul-verbal întocmit la data de 23.09.2016 de către lucrătorii de poliţie judiciară care au pus în executare mandatul de percheziţie domiciliară nr. 271/23.09.2016, emis de Tribunalul Dolj, conţinea, în mod expres (la fila nr. x), menţiunea ridicării sumelor de 2.700 RON şi 1.600 euro de la locuinţa numitului S., iar sumele de bani nu au mai fost găsite, lipsa înscrisului care confirma ridicarea acestora (mijloc de probă emis de un organ de urmărire penală, necesar soluţionării respectivei cauze) nu poate fi apreciată drept o întâmplare. De asemnea, nici varianta susţinută de către inculpat, aceea a dispariţiei înscrisului în perioada în care dosarul s-a aflat pe rolul instanţei, nu poate fi primită, în condiţiile în care aceeaşi lipsă a filei nr. 5 a fost sesizată şi la urma dosarului de urmărire penală. Inculpatul procuror A. era responsabil în legătură cu actele şi măsurile dispuse în dosarul pe care îl instrumenta, având cunoştinţă, în mod evident, de existenţa sumelor de bani ridicate la percheziţia domiciliară, prin modalitatea în care a acţionat urmărind să împiedice aflarea adevărului în procedura judiciară care se derula, cu scopul de a nu fi stabilită situaţia concretă a acelor sume.

Sustragerea ori distrugerea filei nr. 5 a procesului-verbal de percheziţie domiciliară, anterior sesizării instanţei cu rechizitoriul din data 17 februarie 2017, în dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, de către inculpatul procuror A., învestit cu activitatea de supraveghere a urmăririi penale, demonstrează eficienţa conduitei infracţionale, susţine determinarea sa în însuşirea sumelor de bani, conduită aptă a îngreuna ori a exclude o soluţie a instanţei, atât timp cât bunurile ridicate (sumele de bani) nu erau atestate ca indisponibilizate prin mijloace procesual penale şi nu se aflau la dispoziţia organului judiciar.

Ca atare, se constată ca fiind îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen., probatoriul administrat în cauză demonstrând eficient comiterea acesteia de către inculpatul A., cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţie directă).

Înalta Curte – Completul de 5 judecători constată, însă, că angajarea răspunderii penale este paralizată de împlinirea termenului de prescripţie.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 275 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.

Analizând incidenţa prescripţiei răspunderii penale, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/26.05.2022, se constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (în varianta anterioară datei de 25 iunie 2018) statuau în sensul întreruperii cursului termenului prescripţiei, prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. De asemenea, exclusiv ca o consecinţă a reconfigurării conţinutului dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în baza Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi, subsecvent, a interpretării obligatorii regăsite în Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, norma de drept penal analizată nu a mai prevăzut, în intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, vreun act susceptibil de întrerupere a prescripţiei, singurele termene care au disciplinat prescripţia, în acest interval, fiind cele generale.

Ca atare, din perspectiva împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale cu privire la infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen., imputată inculpatului în prezenta cauză, Înalta Curte – Completul de 5 judecători reţine că termenul general de prescripţie este de 5 ani, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Aşa fiind, pentru această infracţiune, termenul general de prescripţie, calculat de la data comiterii infracţiunii, 23.09.2016, s-a împlinit la data de 22.09.2021, astfel că se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Cu privire la criticile Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ce vizează netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului A., pronunţată de instanţa de fond sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, Înalta Curte – Completul de 5 judecători constată că sunt întemeiate, sens în care reţine următoarele:

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatului comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială (art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în perioada cât a funcţionat în cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (noiembrie 2011 - septembrie 2016), în calitate de procuror de caz, în dosarele nr. x/2015, y/2010, z/2016, w/2010, t/2016, s/2017 şi 275/D/P/2016 ale D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat, şi-a îndeplinit, în mod defectuos, atribuţiile de serviciu, prin încălcarea dispoziţiilor referitoare la: urmărirea penală – art. 285-287 din C. proc. pen. măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii – art. 249-255 din C. proc. pen. ridicarea de obiecte şi înscrisuri – art. 169-171 din C. proc. pen. măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate prev. de art. 162 şi urm. din C. proc. pen. percheziţia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri – art. 157 - 161 din C. proc. pen. şi prin aceasta a cauzat o pagubă D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova şi persoanelor din patrimoniul cărora au fost ridicate sumele şi obiectele de podoabă, pentru a obţine pentru sine un folos necuvenit, constând în sumele de bani şi obiectele de podoabă care nu s-au mai regăsit ca mijloace materiale de probă sau bunuri ori sume asupra cărora să se fi aplicat măsuri asigurătorii în contextul urmăririi penale efectuate în dosarele menţionate anterior şi în însuşirea inelului depus ca mijloc de probă de către martora R. în dosarul penal nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova.

Texte legale de incriminare:

C. pen. - Titlul V - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu, Capitolul II - Infracţiuni de serviciu, art. 297 - Abuzul în serviciu serviciu (varianta în vigoare la data săvârşirii faptei)

Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Unificând într-un singur conţinut de infracţiune faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice, legiuitorul a incriminat, prin art. 297 alin. (1) din C. pen., preluând în linii generale vechea codificare, fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte – Completul de 5 judecători reţine că, prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517/08.07.2016 şi, respectiv, nr. 504/30.06.2017, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu – atât în varianta tip, prevăzută de art. 246 din C. pen. (1969), art. 248 din C. pen. (1969) şi art. 297 alin. (1) din C. pen., cât şi în forma specială, reglementată de art. 132 din Legea nr. 78/2000, care face trimitere şi se raportează la normele de incriminare din C. pen. – a fost reconfigurat sub aspectul elementului material al laturii obiective, statuându-se că, prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate, se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile criticate folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte infracţiunea (par. 60), că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), întrucât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată (par. 57) şi a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului (par. 57 şi 60 din decizia nr. 405/15.06.2016). Curtea a reţinut că "raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară", ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a abuzului în serviciu să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (în cazul fişei postului), lucru inacceptabil în sistemul juridic de drept penal (par. 64).

Ca atare, instanţa constituţională a concluzionat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar (respectiv Parlamentul, prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, sau Guvernul, prin emiterea ordonanţelor sau ordonanţelor de urgenţă, în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie) să poată stabili conduita pe care destinatarii legii sunt obligaţi să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale, astfel încât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii" (paragr. 65).

Cele două decizii ale instanţei de contencios constituţional au avut ca efect restrângerea sferei de incidenţă a infracţiunilor prevăzute de art. 246 din C. pen. (1969), art. 248 din C. pen. (1969), art. 297 alin. (1) din C. pen. şi, implicit, de art. 132 din Legea nr. 78/2000, prin reconfigurarea elementelor de tipicitate obiectivă, astfel că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a nesocotit îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă atribuţia de serviciu în exercitarea căreia se află făptuitorul şi pe care acesta o încalcă sau nu o îndeplineşte este prevăzută expres de lege, noţiune înţeleasă ca act adoptat de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de Guvernul României şi, totodată, actul îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu încalcă o dispoziţie cuprinsă în legislaţia primară (care cuprinde legi adoptate de Parlamentul României sau ordonanţe, simple sau de urgenţă, emise de Guvernul României).

Deciziile anterior menţionate au fost confirmate de modificarea legislativă survenită ulterior, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., precum şi a altor acte normative (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 616 din data de 6 iulie 2023), modificări subsecvent cărora textul actual al art. 297 alin. (1) din C. pen. incriminează fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, faptă care se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Prevederile art. V din Legea nr. 200/2023 statuează, de asemenea, că: (1) În situaţiile în care Legea nr. 15/1968 privind C. pen. al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, este aplicabilă ca lege penală mai favorabilă, prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul art. 246 şi 248 se înţelege "îndeplineşte un act prin încălcarea unei legi, a unei ordonanţe a Guvernului, a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului sau a unui alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege"; (2) În situaţiile în care Legea nr. 15/1968, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este aplicabilă ca lege penală mai favorabilă, prin sintagma "îndeplinirea ei defectuoasă" din cuprinsul art. 249 se înţelege "îndeplinirea unui act prin încălcarea unei legi, a unei ordonanţe a Guvernului, a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului sau a unui alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege".

Instanţa de control judiciar reţine că elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu constă fie într-o inacţiune, fie într-o acţiune (neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea sa defectuoasă/contrară legii). Noţiunea de "act" trebuie înţeleasă ca o operaţie ce trebuie efectuată de către funcţionarul public, conform atribuţiilor sale de serviciu. Prin sintagma "îndeplineşte actul în mod defectuos", respectiv, cu încălcarea unei dispoziţii dintr-un act normativ, se înţelege îndeplinirea făcută cu nerespectarea prescripţiilor sau exigenţelor legii. Defectuozitatea în îndeplinirea actului poate privi conţinutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării ori condiţiile de efectuare.

Incriminarea specială prevăzută de art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, asimilată infracţiunilor de corupţie, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, reprezintă o variantă agravată a infracţiunii de abuz în serviciu, al cărei conţinut include, pe lângă elementele de tipicitate proprii formei tip, şi cerinţa cumulativă a obţinerii de către subiectul activ a unui folos necuvenit, context în care examinarea structurii juridice şi a conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni - tip (art. 297 din C. pen.) devine obligatorie pentru determinarea infracţiunii asimilate, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, structura juridică (exceptând, în parte, subiectul activ) şi conţinutul constitutiv, cu excepţia urmării imediate (în parte asimilată), sunt preluate de la varianta tip a infracţiunii la care face referire art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte urmarea imediată, este necesar să fie cauzată o pagubă efectivă şi certă ori o vătămare efectivă şi determinată a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. Pabuba se poate produce fie în patrimoniul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul, fie al unei terţe persoane.

Sub aspectul urmării imediate, infracţiunea de abuz în serviciu - forma tip, în principal, este, aşadar, o infracţiune de rezultat, iar consumarea ei este legată de producerea uneia dintre urmările prevăzute de art. 297 din C. pen., respectiv cauzarea unei pagube sau vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.

Pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii de abuz în serviciu, legea cere existenţa unei legături de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material şi urmarea imediată.

În cazul formei speciale a infracţiunii de abuz în serviciu, legiuitorul a urmărit incriminarea faptei şi în cazul în care, pe lângă urmarea imediată prevăzută strict de C. pen., subiectul activ al infracţiunii obţine pentru sine sau pentru altul şi un folos necuvenit.

Aşadar, pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, în forma asimilată prevăzută de legea specială (art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000), este necesar ca îndeplinirea, cu încălcarea unei reglementări primare, a unui act, de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, să aibă ca urmare obţinerea unui avantaj necuvenit, pentru sine sau pentru altă persoană, respectiv producerea unei pagube sau a unei atingeri a drepturilor ori intereselor altor persoane. În lipsa oricăreia dintre urmările la care se referă norma de incriminare, fapta nu va întruni elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Sub aspectul laturii subiective, este necesar ca acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material al infracţiunii să fie săvârşită cu intenţie, ceea ce înseamnă că făptuitorul, cu voinţă, a efectuat acţiunea ori a rămas în pasivitate, dându-şi seama că acţiunea sau inacţiunea sa este lipsită de îndreptăţire, prevăzând că, prin săvârşirea acesteia, se cauzează o vătămare sau un prejudiciu, rezultat pe care l-a urmărit (intenţie directă) sau a acceptat producerea lui (intenţie indirectă). În situaţia în care îndeplinirea defectuoasă a actului de serviciu nu se grefează pe atitudinea conştientă şi voită a făptuitorului, nu sunt conturate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în varianta specială, deoarece activitatea nu a fost desfăşurată cu reaua-credinţă specifică formei de vinovăţie a intenţiei directe sau indirecte.

În prezenta cauză, aspectele reţinute de instanţa de fond în cuprinsul hotărârii apelate (în sensul că, în speţă, se poate vorbi de "cauzarea unei pagube" în înţelesul art. 297 din C. pen., prin faptul că instanţa de judecată nu a avut posibilitatea să dispună măsuri de confiscare a sumelor ridicate de la persoanele percheziţionate), relevă împrejurarea că aceasta a constatat, în mod just, îndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu, în forma tip.

În opinia instanţei de control judiciar, însă, este neîntemeiată concluzia primei instanţe cu privire la "lipsa folosului necuvenit", având drept consecinţă excluderea tiparului obiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în raport cu ansamblul probator administrat în cauză, în mod eronat reţinându-se că nu există probe pe baza cărora să se stabilească, în mod neechivoc, însuşirea, de către inculpat, a sumelor de bani, respectiv a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare.

Pe de altă parte, această constatare a instanţei de fond nu putea să conducă la pronunţarea unei soluţii de achitare, ci doar, eventual, la schimbarea încadrării juridice şi reţinerea variantei tip a infracţiunii prevăzute de art. 297 din C. pen.

În cadrul verificării corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute prin rechizitoriu şi tiparul normei de incriminare în care au fost încadrate, instanţa de fond a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpatul A., în calitate de procuror de caz, în dosarele penale nr. x/2010, nr. y/2016, nr. z/2017, nr. w/2016, nr. t/2016, nr. s/2016 şi nr. 110/D/P/2015, toate ale D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, nu se încadrează în tiparul normei de incriminare de la art. 132 din Legea nr. 78/2000, nefiind îndeplinită condiţia referitoare la urmarea imediată cerută acestei fapte, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

Sub aspectul elementelor de fapt reţinute în rechizitoriu, prima instanţă a apreciat că acestea nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză, fiind interpretate eronat de către procuror, ceea ce a condus la concluzia greşită că inculpatul şi-ar fi însuşit sumele ridicate la percheziţii. Contrar celor reţinute prin rechizitoriu, instanţa de fond a constatat că probele şi circumstanţele cauzei nu au permis stabilirea raportului de cauzalitate necesar între acţiunile/inacţiunile procurorului de caz, cuprinzând toate actele materiale derulate în timp, respectiv în perioada noiembrie 2011 - septembrie 2016, şi rezultatul infracţiunii privit în ansamblu, concretizat în obţinerea de foloase necuvenite de către magistratul procuror A..

În dezacord cu aspectele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată că fapta inculpatului A., astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie, respectiv abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, iar probatoriul administrat în cauză a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia acestuia.

Cu titlu preliminar, reţine că aprecierea probelor, ca operaţiune finală a activităţii de probaţiune, permite judecătorului să determine măsura în care acestea reflectă adevărul.

În urma evaluării coroborate a probelor, cu accent pe cele administrate direct şi nemijlocit în apel, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată că fapta inculpatului este temeinic probată, iar prezumţia de nevinovăţie răsturnată.

Instanţa de control judiciar, în virtutea efectului integral devolutiv al prezentei căi de atac, constată că analiza materialului probator administrat în cauză, cu precădere în faza de apel, relevă o conduită a inculpatului care se circumscrie laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, nefiind justificată soluţia de achitare cu privire la infracţiunea menţionată, activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului întrunind elementele de tipicitate ale textului incriminator.

Înalta Curte – Completul de 5 judecători reţine în acest sens că, în calitatea pe care o deţinea, de procuror anchetator, conform dispoziţiilor procesuale incidente în materie, inculpatul avea obligaţia legală ca, în privinţa sumelor de bani şi a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, pentru care solicitase personal autorizaţii de percheziţii, să dispună măsuri de conservare şi de valorificare a acestora, conform art. 161, respectiv art. 163 din C. proc. pen., să le identifice şi să le evalueze, conform art. 252 din C. proc. pen. şi să dispună în privinţa lor, conform dispoziţiilor art. 328 din C. proc. pen. şi art. 286 alin. (1) lit. e) din acelaşi cod.

Prin neîndeplinirea acestor atribuţii prevăzute de lege, inculpatul a urmărit să îngreuneze identificarea bunurilor ridicate în cadrul percheziţiilor, să excludă posibilitatea de a se dispune faţă de acestea măsuri de siguranţă şi asigurătorii, în scopul folosirii lor în interes personal. În contextul excluderii reale şi eficiente a unor măsuri de indisponiblizare şi valorificare prin măsuri asigirătorii şi de siguranţă ulterioare, bunurile au fost ascunse procedurilor penale şi au devenit, pentru inculpatul ce a menţinut contactul cu acestea, un produs infracţional ori un avantaj material necuvenit.

Această modalitate de acţiune dovedeşte intenţia inculpatului de a crea false realităţi juridice cu privire la actele şi măsurile dispuse în legătură cu sumele de bani şi obiectele ridicate în cadrul percheziţiilor domiciliare efectuate în dosarele pe care le instrumenta, care să profite scopului infracţional.

Înalta Curte – Completul de 5 judecători, în examinarea criticilor formulate de Ministerul Public în calea de atac promovată, constată că materialul probator administrat în cauză a dovedit împrejurarea că, în dosarul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, pe care îl avea în instrumentare, dosar la care, prin rezoluţia din data de 09.10.2013 a aceleiaşi structuri de parchet, s-a conexat şi dosarul nr. x/2010, inculpatul A. a procedat la întocmirea pro causa a ordonanţei de instituire a sechestrului asigurător asupra sumelor de bani ridicate la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa persoanei vătămate D. (40.000 RON şi 2.100 euro). Conform menţiunilor înscrise în respectiva ordonanţă, semnată de inculpat, aceasta ar fi fost tehnoredactată de către grefierul M., iar în privinţa sumelor de bani, rezulta că au fost înmânate şi că urmau a fi predate către Structura Centrală a D.I.I.C.O.T., de către numitul K. (şofer).

Argumentaţia instanţei de fond, în sensul absenţei unor probe certe care să conducă la concluzia că suma totală ridicată de la persoana vătămată D., cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 20.10.2011, respectiv 45.250 RON şi 4.400 euro, ar fi fost folosită/însuşită de inculpatul procuror A., cu consecinţa neîndeplinirii condiţiei de tipicitate prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, privind obţinerea de către acesta a unui folos propriu, necuvenit, nu poate fi primită.

Instanţa de control judiciar, evaluând declaraţiile martorilor M. şi K., audiaţi în apel, la termenul din data de 23.09.2024, reţine că aceştia nu au participat la tehnoredactarea respectivei ordonanţe şi că nu au cunoştinţă despre sumele de bani în discuţie ori despre predarea lor către Structura Centrală a D.I.I.C.O.T.

În declaraţia din 23.09.2024, dată la instanţa de apel, martora M. a precizat: În urma percheziţiilor se formau acele plicuri cu bunuri şi procese-verbale, dacă era noaptea percheziţia, acele bunuri rămâneau la domnul procuror în fişet şi se predau a doua zi. Dacă erau în timpul zilei, se predau direct doamnei grefier-şef. Aceste bunuri se păstrau de către domnul procuror A. în fişetul personal. Acest fişet se încuia şi nu avea oricine acces la el, doar domnul procuror. Obiectele mari care se ridicau de la percheziţii, din păcate se depozitau în biroul nostru. Îmi pare rău, însă ordonanţa care este redactată cu mai multe tipuri de caractere nu este redactată de mine.

Cu prilejul audierii de către instanţa de control judiciar, martora a menţionat că îşi menţine în integralitate declaraţiile date anterior în cauză, respectiv declaraţia dată în faţa instanţei de fond la termenul din 20.10.2022 şi cea din cursul urmăririi penale.

Astfel, în declaraţia din 20.10.2022, dată la instanţa de fond, aceeaşi martoră a precizat: Cât priveşte modalitatea de lucru, în referire la bunurile indisponibilizate în urma percheziţiilor domiciliare, arăt următoarele: bunurile mari care se ridicau la percheziţii cum ar fi calculatoare erau depozitate în birou pentru că nu era spaţiu să fie depozitate într-un special. Bunurile de volum mai mic ridicate de poliţişti, cum ar fi telefoane mobile, bani, obiecte de podoabă sau alte obiecte pe care le ridicau erau depuse în plicuri şi plicurile predate procurorului A.. Şi în cazul celorlalţi procurori se proceda în acelaşi mod, din câte am văzut eu. Întrucât, de regulă, percheziţiile se finalizau seara târziu, în ziua următoare veneau poliţiştii la sediul parchetului şi discutau cu procurorul despre percheziţiile efectuate. În general dosarele procurorului A. vizau traficul de droguri. Nu ştiu dacă plicurile erau aduse sigilate sau desigilate de către poliţişti, cert e că acestea erau predate procurorului şi depuse în fişetul personal din birou sub cheie. La acel fişet nu avea acces nimeni altcineva decât procurorul, iar cheia rămânea tot la el. Fişetul era un dulap metalic care nu era însă prevăzut cu o cutie de valori. Mult mai târziu, cred că prin anul 2015-2016 i-au adus şi procurorului A. un fişet care era prevăzut cu o cutie de valori. Nu exista posibilitatea ca din acel fişet cineva să sustragă bunurile depozitate acolo sub cheie, respectiv bani, obiecte de podoabă sau alte valori. Chiar şi în situaţia în care era nevoie de un act dintr-un dosar instrumentat de procurorul A., nu avea nimeni acces la fişet, noi anunţându-l pe procuror că este necesar să vină la parchet şi să ne înmâneze respectivul act. Ştiu că atunci când ofiţerii de poliţie veneau cu bunurile de la percheziţie procurorul A. semna ceva, dar eu nu am văzut ce anume semna, proces-verbal sau alt act echivalent. Ofiţerii de poliţie veneau şi aduceau plicurile procurorului A., el avea încredere în poliţişti, era o încredere reciprocă între aceştia.

Aşa cum am declarat şi în cursul urmăririi penale nu eu am tehnoredactat ordonanţa din 21 octombrie 2011 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asupra sumei de 40000 RON şi 2100 euro, sens în care precizez că aceasta nu corespundea tiparului de lucru pe care eu îl foloseam. În primul rând, titlul actului procedural nu era trecut în mijlocul paginii, conţinutul era scris cu două tipuri de caractere. Eu nu am procedat niciodată în acest fel atunci când am tehnoredactat un act. Ordonanţa părea făcută în grabă, cel care a tehnoredactat-o nu a fost deloc preocupat de aspectul actului. Nu îmi amintesc acum care era numele procurorului din cadrul DIICOT care după redistribuirea dosarelor procurorului A., mi-a spus că intrând în memoria calculatorului pe care A. îl avusese a văzut că documentul vizând ordonanţa din 21.10.2011 apărea ca fiind modificată în anul 2016. De aceea atunci când am fost ascultată la S.I.I.J. am declarat că ordonanţa a apărut în dosar în anul 2016. Eu nu aş fi ştiut să mă uit în calculator şi să văd data la care a fost creat respectivul document şi mai apoi modificat. Procurorul despre care spuneam că a făcut verificarea în calculator este procurorul FF..

Arăt că deşi în ordonanţă se menţiona că aceasta ar fi fost înmânată şoferului K. împreună cu sumele de bani la care se referea pentru a fi înmânate la ST Centrală DIICOT, în realitate nu era posibil un asemenea demers. ST Centrală nu putea primi niciun act sau sumă de bani fără proces-verbal în acest sens sau o condică de predare primire, adică un act care să consemneze efectuarea operaţiunii în sine. Când procurorul A. trimitea la Bucureşti vreo sumă de bani se întocmea un proces-verbal în care era menţionată suma şi cupiura. Procesul-verbal şi bunurile menţionate ajungeau la grefierul şef al ST Craiova şi dânsa le menţiona într-o condică pe care i-o înmâna şoferului instituţiei, iar acesta la rândul să o prezenta pentru semnare la Structura Centrală.

Totodată, martorul K., audiat fiind de către instanţa de apel la data de 23.09.2024, a menţionat: Am lucrat împreună cu domnul A. şi am fost şoferul instituţiei. Sumele de RON şi valută, în acea perioadă eram obligat să le transport la structura centrală de către procurorul şef al instituţiei şi, respectiv de grefierul-şef, care îmi înmâna sumele de bani în baza unui proces-verbal, în dublu exemplar, cu unul întorcându-mă pentru a face dovada că am predat banii. Nu am primit direct sume de bani nici de la domnul procuror A., nici de la alţi procurori. Domnul A. mi-a cerut odată o sumă de bani cu împrumut, sumă pe care eu i-am dat-o. Mi-a restituit suma mică de bani prin remiterea unor bunuri.

La rândul său, şi acest martor a menţionat că îşi menţine în integralitate declaraţiile date anterior în cauză, respectiv declaraţia dată în faţa instanţei de fond la termenul din 29.09.2022 şi cea din cursul urmăririi penale.

Astfel, în declaraţia din 29.09.2022, dată la instanţa de fond, acelaşi martor a precizat: În calitate de conducător auto eram desemnat să duc la Bucureşti bunuri indisponibilizate, respectiv sume de bani şi bijuterii. De la grefierul şef primeam un proces-verbal în care erau trecute bunurile pe care urma să le duc la Bucureşti, proces-verbal care era semnat de un reprezentat al ST Craiova, respectiv grefierul şef sau de mine şi de un reprezentat de la Structura Centrală care primea bunurile în custodie. Separat de acest proces-verbal care interesa predarea bunurilor în custodia DIIICOT Structura Centrală se mai încheia un proces-verbal pe care îl semna procurorul de caz şi reprezentantul de la Structura Centrală, acest proces-verbal ataşându-se la dosarul de urmărire penală. Nu toţi procurorii procedau aşa, dar în cele mai multe cazuri aşa se proceda.

Eu nu am primit niciodată direct de la procurorul A. sau de la alţi procurori sume de bani sau alte bunuri pentru a le duce la DIICOT Structura Centrală, eu asemenea bunuri primindu-le de la grefierul şef pe bază de proces-verbal pentru a le duce acolo. Eu mă asiguram că ceea ce primesc pentru a duce la ST Centrală exista în realitate întrucât şi la ST Centrală bunurile luate în custodie erau înainte identificate în prezenţa mea.

Nu a existat nicio situaţie în care domnul procuror A. să-mi fi dat vreo sumă de bani fără proces-verbal pe care să o depun la Structura Centrală. De câtiva ani sunt delegat să depun sume de bani şi la bancă, însă când procurorul A. lucra la ST Craiova nu era prevăzută această procedură, adică nu mă implica pe mine în niciun fel.

Relevante sunt şi menţiunile numitului BB., şeful Serviciului financiar, contabilitate, salarizare şi buget din cadrul D.E.F.A al D.I.I.C.O.T., inserate în cuprinsul Notei întocmite, depusă la dosar, care nu a confirmat existenţa unor documente de predare conform celor menţionate în cuprinsul ordonanţei semnate de inculpat, în sensul că sumele de bani urmau a fi depuse la departamentul economico-financiar şi administrativ al D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, de către delegatul K., şofer, şi că urma a fi remisă dovada de depunere a banilor.

Deopotrivă, este necesar a fi avut în vedere şi rolul pe care inculpatul A. îl avea în calitate de procuror desemnat cu efectuarea urmăririi penale, acestuia revenindu-i, conform legii, responsabilitatea în ceea ce priveşte actele întocmite şi măsurile dispuse în respectivul dosar, inclusiv cu privire la bunurile şi sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

În acelaşi cadru al analizei, Înalta Curte – Completul de 5 judecători reiterează argumentaţia expusă anterior, în cuprinsul prezentei decizii, cu privire la conduita inculpatului (caracterizată prin determinarea de care a dat dovadă în însuşirea sumelor de bani ridicate la percheziţii) manifestată cu prilejul sustragerii/distrugerii filei nr. 5 a procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 23.09.2016, în dosarul nr. x/D/P/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, de către lucrătorii de poliţie judiciară care au pus în executare mandatul nr. x/23.09.2016, emis de Tribunalul Dolj, filă ce conţinea, în mod expres, menţiunea ridicării sumelor de 2.700 RON şi 1.600 euro de la locuinţa numitului S., sume de bani care nu au mai fost găsite. Lipsa filei în discuţie a fost constatată de procurorul şef al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, martorul ZZ., atât din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Dolj, cât şi de la urma dosarului aflată în arhiva parchetului, în cuprinsul său existând, aşa cum s-a arătat, menţiunile referitoare la ridicarea sumelor indicate anterior, a căror "dispariţie" nu a fost semnalată în niciun mod de către inculpat, deşi acestuia îi revenea întreaga responsabilitate în legătură cu integritatea şi păstrarea lor la dosar. Constatarea a fost posibilă în urma prezentării exemplarului, cu conţinut integral, pus la dispoziţie de către ofiţerul de poliţie judiciară, martorul DD..

Având în vedere lipsa fizică a sumelor de bani ridicate şi a înscrisului care confirma ridicarea lor, cât şi faptul că cel căruia îi revenea întreaga răspundere în legătură cu actele şi măsurile dispuse în respectivul dosar era inculpatul A., rezultă că, prin modul în care a acţionat, acesta a urmărit să îşi ascundă acţiunile, prin care s-a produs atât paguba părţii civile, cât şi folosul necuvenit pentru sine sau pentru altul, reprezentat de sumele de bani sau bunurile ridicate care constituiau mijloace de probă şi care se aflau în "păstrarea" sa, conform art. 162 alin. (1) din C. proc. pen.

Dispariţia, până la momentul emiterii rechizitoriului în cauză, la data de 17 februarie 2017, a filei nr. 5 a procesului-verbal de percheziţie din data de 23.09.2016, întocmit în dosarul nr. x/D/P/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, denotă intenţia inculpatului de a-şi ascunde fapta de însuşire a sumelor de bani (anterior trimiterii în judecată) şi de a îngreuna posibilităţile de identificare a acestor sume, ridicate la percheziţie, de către instanţa de judecată. Inculpatul A. avea control exclusiv asupra acestora, putând să dispună orice măsură, dar şi să constate eventuale nereguli (inclusiv dispariţia) în legătură cu bunurile ridicate de către organele de poliţie.

Calitatea deţinută, de procuror care efectua urmărirea penală, cu prerogativele conferite de lege şi realitatea atestată prin procesele-verbale de percheziţie domiciliară întocmite în dosarele D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova nr. 229/D/P/2010 (privind pe numitul D., dosar la care s-a conexat şi dosarul nr. x/2010 al aceleiaşi unităţi de parchet), nr. 351/D/P/2016 (privind pe numiţii S. şi VV.), nr. 275/D/P/2016 (privind pe numita E.), nr. 35/D/P/2017 (privind pe numitul GG.), nr. 107/D/P/2016 (privind pe numiţii NN., PP., TT., LL. ş.a.), nr. 233/D/P/2010 (privind pe numitul C.) şi nr. 110/D/P/2015 (privind pe numiţii G., B., F., Q., ş.a.), din care rezulta ridicarea sumelor de bani şi a bunurilor, care pe parcursul urmăririi penale au dispărut, reliefează, în mod incontestabil, că inculpatul avea cunoştinţă de existenţa sumelor de bani şi a bunurilor în discuţie, în privinţa cărora avea obligaţia legală să dispună, conform art. 162 şi art. 252 din C. proc. pen.

Aspectele vizând controlul exercitat de inculpatul procuror, inclusiv cu privire la activitatea ofiţerilor de poliţie judiciară care au participat la efectuarea percheziţiilor domiciliare în dosarele anterior menţionate, sunt confirmate de către aceştia prin declaraţiile date în calitate de martori, în care au arătat, în mod unanim, că sumele de bani şi bunurile ridicate au fost predate procurorului de caz şi au rămas în păstrarea acestuia, de altfel fiind şi singurul care avea dreptul să dispună cu privire la ele.

Relevante, din această perspectivă, sunt declaraţiile martorilor OO., II., CC., T. şi EE., audiaţi în mod direct şi nemijlocit de către instanţa de control judiciar.

Astfel, martorul OO., cu prilejul audierii de către instanţa de apel, la termenul din data de 25 martie 2024, a arătat următoarele: Cred că în anul 2016 am participat la o persoană suspectă NN., unde s-a efectuat o percheziţie domiciliară (...) Cu ocazia percheziţiei s-a ridicat aproximativ 4000 de RON şi telefoanele suspecţilor şi aproximativ 3-4 kg de droguri. Procesul-verbal a fost încheiat în apartamentul respectiv, fiind scris de colegul JJ., după dictarea domnului procuror (...) După ce am plecat de la percheziţie, procesul-verbal de percheziţie şi plicul cu bani au fost preluate de domnul procuror (...) Am ajuns la parchet, mai mult ca sigur eu, II.

şi JJ. am rămas pe holul parchetului cu cei 2 suspecţi. Probabil am intrat în biroul procurorului pentru a-i lăsa pachetul cu drogurile pentru a se emite ordonanţa de efectuare a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, trebuind să ne încadrăm în 24 de ore, în cazul în care se dispunea reţinerea. Plicul cu bani a rămas la dl procuror A.. Avea o mapă pe care o lua mereu cu dumnealui când participa la percheziţii sau prindere în flagrant. (...) A doua zi s-au efectuat 2 percheziţii la aceeaşi persoană, dar la două imobile diferite. (...) Cu ocazia percheziţiei au fost ridicate telefoane, bani în RON şi în euro, suma în euro cred că a fost de aproximativ 2000 de euro.

Suma în RON nu mi-o amintesc, dar cred că a fost mai mică. Tot ce am ridicat a fost trecut în procesul-verbal de percheziţie. Atât bunurile, cât şi sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor erau raportate telefonic atât şefilor ierarhici, care la rândul lor le raportau IGPR – Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate. În majoritatea cazurilor în care am participat raportam telefonic şi procurorului de caz. Şi în cazul respectiv am procedat la fel. Ulterior am mers la cea de a doua locaţie. Percheziţia la cea de a doua locaţie a fost efectuată de II., de HH.

şi JJ., însă nu cred că s-a găsit ceva. După finalizarea celei de a doua percheziţii am mers la sediul DIICOT – ST Craiova, împreună cu suspectul. Cred că eu împreună cu ofiţerul de caz II. am intrat în biroul procurorului, unde i-am înmânat procesul-verbal de percheziţie, plicul cu bani. De obicei domnul procuror A. citea procesul-verbal, iar bunurile care i-au fost înmânate le depozita într-un fişet metalic. Nu ştiu cum a procedat în acest caz, dar de obicei proceda în maniera descrisă anterior. Când prezentam procesul-verbal de percheziţie, automat trebuia să predăm şi bunurile descrise în acesta, fiind infracţiuni de competenţa procurorului.

Martorul II. a declarat în faţa instanţei de apel, la acelaşi termen: În anul 2016 am fost ofiţer de caz într-un dosar de trafic de droguri care îl privea pe un anume NN. şi alte persoane. Cred că vara anului 2016 a avut loc flagrantul, se desfăşura şi percheziţia domiciliară în acelaşi timp. Am prins 2 persoane, pe NN. şi o altă persoană, al cărui nume nu îmi amintesc, găsind un colet de aproximativ 4 kg, conţinând canabis. La această percheziţie a participat şi domnul procuror A.. Am identificat şi o sumă de bani auspra celor 2 inculpaţi, cred că suma de 4000 de RON.

Domnul procuror a dictat procesul-verbal de percheziţie colegului meu JJ., iar apoi trebuia să ne întoarcem la sediul DIICOT. Îmi amitnesc că ofiţerii de poliţie au luat pachetul cu drogurile, iar domnul procuror a luat plicul cu bani. Ne-am deplasat la sediul DIICOT – ST Craiova cu aceeaşi maşină, eu la volan, dl procuror în dreapta şi colegii în spate. A început ancheta. Domnul procuror a emis ordonanţa pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică. A început să audieze inculpaţii seara. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu plicul cu bani.

Cred că a rămas la procuror pentru că dumnealui a avut asupra sa plicul cu bani în momentul în care a plecat de la locul percheziţiei. Cred că am intrat în biroul procurorului, dar nu am văzut ce s-a întâmplat cu plicul cu bani. (...) În cadrul aceluiaşi dosar au fost efectuate percheziţii şi la domiciliul numitului TT.. Cred că au fost două percheziţii la imobile diferite. La una dintre percheziţii au participat colegii mei, domnul CC., OO., FFFF., iar eu am participat la o altă percheziţie privind aceeaşi persoană, împreună cu JJ.

şi HH.. La imobilul la care s-a efectuat percheziţia la care am participat eu nu s-a găsit nimic. La percheziţia efectuată la celălalt imobil, colegii mei au ridicat suma de aproximativ 2000 de euro. Nu îmi amintesc dacă au luat şi RON. Ambele echipe ne-am deplasat la sediul DIICOT – ST Craiova, banii ajungând tot la domnul procuror A.. Nu mai ţin bine minte dacă eu am luat plicul cu banii şi am intrat în biroul procurorului A., unde i-am înmânat plicul, ori colegul meu OO.. Când i-am înmânat plicul cu bani procurorului, i-am înmânat şi cele două procese-verbale de percheziţie.

Nu am întocmit niciun înscris în care să se insereze faptul că eu sau colegul meu OO. am fi dat banii, iar procurorul A. i-a primit, cum nu se obişnuia să se întocmească un astfel de înscris. Sumele de bani erau consemnate în procesul-verbal de percheziţie. (...) Niciodată domnul procuror A. nu a reclamat lipsa unor sume de bani sau a unor bunuri ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate.

Totodată, martorul CC., cu prilejul audierii de către instanţa de apel, la termenul din data de 15 aprilie 2024, a făcut următoarele precizări: Ca de fiecare dată, în momentul în care se ridică bunurile la percheziţie, este contactat procurorul de caz. Mai mult, eu şi domnul procuror A. am avut împreună cauze complexe, care au fost finalizate extraordinar, cu rezultate bune. Dumnealui era unul dintre puţinii procurori care însoţea organele de poliţie în teren, cu ocazia efectuării activităţilor probatorii (...). În cazul acestor percheziţii s-a procedat astfel cum se proceda de fiecare dată, se identifică fiecare bun, se contactează procurorul de caz şi împreună cu procurorul de caz sau ofiţerul de caz, se decide ce bunuri se ridică şi ce nu.

În momentul în care se dispune ridicarea bunurilor sau banilor respectivi, se întocmeşte un proces-verbal, se sigiliează dacă e vorba de droguri, se individualizează sumele de bani. (...) De fiecare dată, după finalizarea percheziţiilor, noi raportam la BCCO Craiova în scris bunurile şi sumele de bani ridicate la percheziţii, după care ele se remiteau procurorului de caz (...). La numita E., îmi aduc aminte că s-au ridicat droguri dintr-un GG. şi sume de bani, dar fiind o polemică în legătura cu mama acesteia, care susţinea că banii îi aparţin şi nu provin din trafic de droguri.

Aceste sume de bani au fost detaliate în procesul-verbal de percheziţie şi au fost remise domnului procuror A. de ofiţerul de caz DD.. (...) Bunurile sau sumele de bani erau lăsate pe biroul domnului procuror şi ulterior depozitate în fişetul său. Eu, personal, cu ocazia colaborării mele cu domnul A. am văzut că sumele de bani primite de la mine au fost puse pe biroul domnului procuror. (...) În legătura cu percheziţia efectuată la numitul GG., îmi amintesc că eu am făcut percheziţia la locuinţa acestuia, unde se afla şi fratele dumnealui, în această locaţie nefiind identificate droguri, doar sume de bani.

Nu sunt foarte sigur de aceste detalii. Suma de bani identificată la percheziţie a fost revendicată de fratele lui GG., însă a fost ridicată după discuţia avută de ofiţerul de caz HH. cu domnul A.. În acest caz particular, l-am însoţit pe colegul meu HH. la DIICOT, atunci când a remis suma de bani domnului A., eu nu l-am însoţit în birou, însă colegul meu HH. a intrat cu suma de bani şi a ieşit fără ea. Este foarte simplu să îţi dai seama când intri în birou cu plicul cu droguri sau sume de bani, când ieşi fără ele, acesta fiind motivul pentru care noi am mers acolo.

Nu cunosc dacă s-a dispus vreo măsură de domnul A. cu privire la acea sumă de bani.

Referitor la percheziţia efectuată la numitul TT., cred că ofiţer de caz a fost colegul meu II. sau OO.. S-au ridicat sume de bani şi au fost remise procurorului de caz, domnul A., de către unul dintre cei doi colegi ai mei.

La rândul său, martorul T. a declarat în faţa instanţei de apel, la acelaşi termen de judecată, următoarele: Nu îmi amintesc exact anul în care au avut loc percheziţiile, este posibil să fi fost anul 2011 în dosarul nr. x/2010 Îmi amintesc foarte multe legate de această percheziţie, întrucât au fost mai multe incidente. (...) După finalizarea percheziţiei, ofiţerul de caz preia bunurile, în acel caz eu am fost cel care le-a preluat şi cu siguranţă i-am predat domnului A. suma de bani ridicată, însă nu îmi amintesc dacă în acea zi sau în ziua următoare. Nu îmi amitensc să se fi dispus vreo măsură de către domnul procuror cu privire la suma respectivă. Nu am avut nicio ordonanţă de delegare din partea domnului A. pentru a depune acea sumă la o unitate bancară. Am înţeles ulterior, când au apărut probleme cu domnul A., că acea sumă lipseşte. Am aflat de la domnul procuror ZZ. că s-ar fi întocmit o ordonanţă sau o delegare pentru ca şoferul DIICOT să depună respectiva suma de bani la DIICOT Structura Centrală, măsură care nu era procedurală din punctul meu de vedere. În acea perioadă noi, poliţiştii eram delegaţi de procuror să depunem sumele de bani ridicate la percheziţii la unităţile bancare aflate în relaţii contractuale cu DIICOT. Îmi amintesc că i-am dat aceşti bani domnului procuror A.. (...) în legătură cu dosarul privind pe numitul C., nu îmi amintesc detalii, însă îmi menţin declaraţiile date anterior cu privire la acest aspect. Îmi amintesc că a fost un dosar la Structura Centrală în care noi am fost delegaţi, cu mulţi ani ulterior percheziţiei descrise. Am ajuns la locaţia domnului C. în timp ce se desfăşura percheziţia în această nouă cauză. Am ajuns atunci când se numărau sumele de bani ridicate, domnul C. era însoţit de avocat şi în prezenţa tuturor a afirmat "Vă aşteptam, domnul x. Vreţi să ridicaţi suma de bani aşa cum aţi ridicat-o pe cealaltă", cu aceeaşi ocazie C. afirmând că ştie că banii ridicaţi anterior ar fi fost jucaţi de domnul procuror A. la păcănele, afirmaţii de natură a ne pune pe noi ofiţerii de poliţie într-o situaţie jenantă. Nu mai reţin, însă domnul A. nu mai era la DIICOT la acel moment şi se cunoştea de către noi, poliţiştii, problema dispariţiei unei sume de bani.

Martora EE., audiată fiind de către instanţa de apel la termenul din data de 15.04.2024, a arătat următoarele: În legătură cu percheziţia efectuată la numita E., din ce îmi amintesc ştiu că s-a găsit o sumă de bani consistentă, dar nu îmi amintesc cuantumul şi muguri de canabis. Am făcut parte din echipa de poliţişti care a efectuat percheziţia şi din câte îmi amintesc, este posibil ca ofiţer de caz să fi fost domnul DD. sau domnul CC.. Suma de bani găsită cu acea ocazie a fost ridicată, noi procedând, de regulă, astfel: ridicam sumele de bani sau bunurile, contactam procurorul de caz, iar obiectele ridicate erau duse fie la sediul BCCO, fie la sediu DIICOT, în funcţie de dispoziţia procurorului de caz. De fiecare dată când se identificau bunuri la percheziţii, era contactat procurorul de caz, căruia i se comunicau detaliile acestora. Au fost situaţii în care după percheziţie bunurile au fost duse la BCCO, stabilindu-se cu procurorul de caz când anume ele să fie duse la DIICOT, discuţia fiind purtată de ofiţerul de caz. Eu nu am fost ofiţer de caz, ci doar ofiţer de suport la percheziţiile efectuate de colegii la serviciul antidrog, astfel încât nu am purtat personal discuţii cu domnul procuror privind sumele de bani ridicate. Ştiu că la E. a fost identificată acea sumă de bani, s-a contactat procurorul, s-a stabilit să se ridice acea sumă, lucru care s-a şi întâmplat, după finalizarea percheziţiei, eu deplasându-mă la sediu brigăzii. Nu cunosc ce s-a întâmplat cu suma respectivă de bani, însă cutuma este ca ea să fie remisă procurorului de către ofiţerul de caz sau de un alt poliţist din serviciul respectiv, nu de un membru al echipei de suport, exceptând cazurile cu o complexitate ridicată, în care şeful de serviciu decide altfel, ceea ce nu a fost cazul în privinţa percheziţiei menţionate.

La rândul lor, martorii FF., N., Z. şi KK., procurori în cadrul D.I.I.C.O.T. Craiova, colegi ai inculpatului cărora li s-au redistribuit dosarele instrumentate iniţial de acesta, au declarat că, la momentul preluării cauzelor, au constatat lipsa sumelor de bani şi a bunurilor care figurau menţionate ca fiind ridicate în procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor. De asemenea, au constatat lipsa ordonanţelor de instituire a măsurilor asigurătorii. Dovada în sensul că nu a existat niciun incident, nicio dispariţie sau altă situaţie pe care inculpatul să o sesizeze în legătură cu predarea necorespunzătoare a sumelor de bani ori a bunurilor ridicate de ofiţerii de poliţie către el, rezultă din însăşi pasivitatea totală şi continuă a inculpatului, care, în calitatea sa de procuror, nu a semnalat sau sesizat astfel de situaţii, aşa cum au procedat, în schimb, colegii procurori cărora li s-au redistribuit dosarele în cauză.

Astfel, martorul FF. a declarat în faţa instanţei de apel, la data de 27.05.2024 (menţinând declaraţiile date anterior în cauză), că: După preluarea dosarelor am fost întrebat de către un coleg, GGGG., dacă am verificat dosarele preluate de la inculpatul A. întrucât mi-a spus că el constatase anumite probleme, respectiv lipseau anumite sume de bani care fuseseră ridicate în dosar. Întrucât îmi reveniseră aproximativ 50-60 de dosare, i-am spus că nu apucasem să verific, însă ulterior am constatat că în unul din dosarele preluate de la inculpat şi care privea o persoană cercetată pe numele E. exista o problemă similară. Am constatat că potrivit menţiunilor procesului-verbal de percheziţie, organele de poliţie ridicaseră sume de bani în RON şi valută, iar acestea nu se regăseau fizic la dosarele de urmărire penală şi nici nu am găsit vreun înscris din care să rezulte că s-a dispus o măsură cu privire la acei bani.

Am întocmit un proces-verbal în care am consemnat cele constatate şi din câte îmi amintesc am discutat cu procurorul-şef şi cu alţi colegi. Ulterior am aflat că alţi colegi constataseră împrejurări similare, din care îmi amintesc lipsa unor bijuterii.

Menţionez faptul că în acea perioadă la nivelul ST Craiova în mod obişnuit organele de poliţie delegate pentru efectuarea percheziţiilor domiciliare şi care procedau la ridicarea bunurilor, le predau către procurorul care supraveghea sau efectua urmărirea penală fără ca această operaţiune de predare să fie consemnată într-un proces-verbal. (...) De obicei bunurile ridicate la percheziţie erau ambalate şi sigilate, caz în care nu desfăceam ambalajul, însă era consemnat pe plic ce conţine, iar în cazul sumelor de bani, acestea erau în plicuri nesigilate şi putea fi verificată existenţa lor.

De remarcat sunt şi menţiunile martorului N., care a relatat, în declaraţia dată în faţa instanţei de apel la 27.05.2024 (prin care şi-a menţinut declaraţiile date anterior în cauză), următoarele aspecte relevante: În anul 2017 mi-au fost redistribuite mai multe dosare de urmărire penală care anterior fuseseră instrumetate de inculpatul A.. (...) După câteva luni, în urma unei discuţii pe care am avut-o cu un poliţist, WW., care cred că mi-a spus că a fost audiat la DNA în dosarul care îl privea pe inculpatul A., mi-am dat seama că trebuie să verific situaţia unor bunuri din dosar care privea bijuterii şi o activitate infracţională în legătură cu Cehia sau Austria. La acel moment, poliţistul WW. mi-a replicat "Dacă or mai fi", referindu-se la bijuterii. Menţionez că era vorba de o singură bijuterie, un inel, care fusese depus de un denunţător în acel dosar. Din câte îmi amintesc, am întrebat-o pe grefiera şefă H. dacă mai deţine acea bijuterie, întrucât ştiam că există un seif în care se depuneau bunurile de valoare. Dumneaei mi-a spus că bijuteria este acolo, că i-a fost predată de inculpatul A., însă ulterior mi-a spus că nu se mai află în acel seif, pentru că inculpatul A. i-l ceruse pentru o expertiză, din câte îmi amintesc şi că i l-a predat fără să încheie proces-verbal.

Am verificat şi dosarul cauzei şi am constatat că exista un plic rupt în care se afla sfoara cu eticheta preţului acelui inel, 1000 sau 2000 euro, însă bunul nu se afla în acel plic.

Întrucât în acel dosar fuseseră ridicate şi alte bijuterii, am cerut să îmi fie aduse de către grefierele H. şi HHHH., care mi-au adus o cutie lipită cu scotch. În urma verificării proceselor-verbale de percheziţie, am constatat lipsa mai multor bijuterii, astfel încât am întocmit un referat pe care l-am înaintat procurorului-şef de direcţie.

Menţionez că în acea perioadă anterioară plecării inculpatului A., organele de poliţie predau către procuror bunurile ridicate în urma percheziţiilor fără întocmirea unui proces-verbal. Dacă plicurile erau sigilate nu le desfăceam, iar bunurile de valoare erau păstrate în fişete, iar celelalte, în funcţie de dimensiunea lor, în birourile procurorilor.

Totodată, în cuprinsul declaraţiei date la instanţa de apel, la termenul din data de 27.05.2024, martorul Z. a arătat următoarele: Îl cunosc pe inculpatul A. din anul 2016. Am preluat mai multe dosare de la dumnealui, în jur de 10, din dispoziţia procurorului-şef. La momentul la care primeam dosarele, le verificam sub aspectul compunerii lor, inclusiv bunurile care puteau fi ataşate la acestea. În cazul dosarelor la care m-am referit deja cunoşteam că exista o problemă în unul din dosare, fusese efectuat un control anterior de către procurorii din structura centrală şi fusese deja sesizat DNA-ul.

În concret am constatat în dosar că în procesele-verbale de la percheziţiile domiciliare se menţiona că au fost ridicate sume de bani în RON şi valută, iar acestea nu se regăseau fizic la dosar, în schimb am constatat că exista o ordonanţă emisă de inculpatul A. în care se consemna că banii au fost indisponibilizaţi şi predaţi şoferului K., însă nu îmi amintesc să fi fost menţionat şi ce trebuia să facă acesta.

Din câte ştiu, anterior a existat la nivelul structurii o modalitate de indisponibilizare a sumelor de bani prin care acestea erau predate şoferului care le ducea la structura centrală, însă eu, personal, nu am procedat niciodată într-o asemenea manieră.

Am discutat cu K., care mi-a spus că el nu a primit asemenea sume de bani, însă, întrucât deja era sesizat DNA, nu am considerat potrivit să efectuez alte verificări.

Am întocmit o adresă către DNA, prin care am întrebat dacă suma de bani din ordonanţa de indisponibilizare formează obiectul cercetării lor, iar prin răspuns mi s-a confirmat acest lucru.

În acelaşi dosar am constat că în procesul-verbal de percheziţie era menţionată şi predarea unei sume de 5000 RON şi o sumă în euro, cred că 1000, despre care ulterior nu s-a mai făcut nicio menţiune şi nici nu se aflau fizic la dosar.

Cu prilejul audierii de către instanţa de apel, martorul a precizat că îşi menţine în integralitate declaraţiile anterioare date în cauză.

Astfel, în faţa instanţei de fond, la termenul din 29.09.2022, acelaşi martor a arătat următoarele: Nu ştiu exact câte dosare mi-au revenit mie spre instrumentare, prin redistribuire, de la procurorul A., însă au fost cel puţin 5 dosare penale pe care le-am preluat spre instrumentare. Îmi amintesc cu exactitate că după ce am preluat acele dosare, am constatat că în mai multe dosare lipseau bunuri sau sume de bani. Am verificat toate dosarele la momentul la care le-am preluat şi am constatat că într-un singur dosar lipsea o sumă de bani. La momentul când am preluat dosarul x/2010 am citit procesul-verbal de percheziţie în care erau consemnate mai multe sume de bani şi bunuri şi la verificarea pe care am efectuat-o atunci am constatat că lipsea o anumită sumă de bani, în RON şi în valută. Am verificat în continuare procesul-verbal de percheziţie şi am constatat că pentru o altă sumă de bani în RON şi în valută, acolo menţionată, fusese emisă o ordonanţă de instituire a măsurii sechestrului asigurător, care cuprindea dispoziţia ca banii să fie predaţi şoferului K. pentru predare la Structura Centrală DIICOT. Personal, nu mai întâlnisem o procedură asemănătoare, în mod normal banii indisponibilizaţi la percheziţie erau depuşi la o unitate bancară, operaţiune pentru care ofiţerii de poliţie erau desemnaţi să o aducă la îndeplinire. Pentru că mi s-a părut ciudat, adică era o procedură neobişnuită, am verificat în dosar să văd dacă există vreo recipisă de depunere la DIICOT Structura Centrală, şi nu am găsit niciun document care să consemneze faptul material al predării banilor. Am discutat cu procurorul şef ZZ. despre acest lucru, nu îmi amintesc dacă am discutat despre acest lucru şi cu K.. În urma discuţiei pe care am avut-o cu procurorul şef am înţeles că se cunoştea la nivelul parchetului că exista o ordonanţă de sechestru emisă în acel dosar şi că lipseau banii, neexistând vreo dovadă că au fost indisponibilizaţi la o unitate bancară sau la Structura Centrală DIICOT. (...) Cu privire la cealaltă sumă de bani despre care se făcea vorbire în procesul-verbal de percheziţie, respectiv circa 5000 RON şi 2000 euro, nu îmi amintesc exact, eu am fost cel care am constatat lipsa acesteia şi am adus la cunoştinţă procurorului şef despre ea.

Martorul KK. a declarat în faţa instanţei de apel, la data de 27.05.2024 (menţinând declaraţiile date anterior în cauză), că: În luna aprilie 2017 mi-au fost redistribuite trei dosare, care au fost instrumentate anterior de inculpatul A., preluarea dosarelor fiind făcută de la grefa parchetului, pe bază de condică, în care am semnat. Întrucât în acele dosare existau măsuri preventive dispuse, aveau caracter urgent, astfel încât am procedat la verificarea lor şi am constatat lipsa unor corpuri delicte, respectiv telefoane mobile, dispozitive de mărunţire, precum şi sume de bani ridicate în urma precheziţiilor. Întrucât nu am constatat la dosar existenţa unor măsuri de indisponibilizare a sumelor de bani, am cerut la grefă să îmi fie aduse, respectiv grefierei cu care lucrase anterior inculpatul A., iar aceasta mi-a adus numai telefoanele mobile şi dispozitivele de mărunţire, însă mi-a spus că sumele de bani nu existau.

Arăt că i-am întrebat pe poliţiştii care efectuaseră percheziţia, respectiv II. şi DD., dacă nu cumva se aflau în posesia unor recipise de sume de bani, însă aceştia mi-au spus că au predat sumele de bani împreună cu celelalte bunuri către inculpat. Am pus aceste întrebări întrucât pe vremuri exista o procedură prin care poliţiştii procedau la depunerea sumelor de bani la unităţi bancare sau la trezorerie şi îi trimiteau procurorului recipisele.

De altfel, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, la 06.04.2023, incupatul a recunoscut că, în dosarul nr. x/2017, ofiţerul de poliţie judiciară care a efectuat percheziţia i-a predat un plic cu banii ridicaţi, pe care l-a lăsat pe biroul său.

Instanţa de control judiciar reţine, de asemenea, că inculpatul A., în declaraţiile date în faţa instanţei de judecată, nu a contestat faptul predării complete către procuror a sumelor de bani şi a bunurilor ridicate de către ofiţerii de poliţie cu ocazia percheziţiilor domiciliare, ci a invocat organizarea deficitară din punct de vedere managerial la nivelul D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, respectiv elemente de natură administrativă legate de preluarea dosarelor ce îi fuseseră repartizate spre instrumentare.

În apărarea sa, inculpatul a susţinut că, în cadrul unităţii de parchet unde îşi desfăşura activitatea (D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova), în perioada de referinţă, modalitatea de lucru era aceea de a nu se întocmi documente care să ateste primirea, de către procurorul de caz, de la ofiţerii de poliţie judiciară, a sumelor de bani şi a bunurilor ridicate cu prilejul efectuării percheziţiilor domiciliare, relaţiile dintre cele două categorii profesionale bazându-se pe încredere reciprocă.

Deopotrivă, a făcut referire la spaţiul impropriu în care erau depozitate bunurile ridicate în urma percheziţiilor, neexistând proceduri interne care să garanteze predarea şi păstrarea acestora în condiţii de siguranţă, dar şi la împrejurarea că, la plecarea sa de la D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, dosarele pe care le avea în instrumentare nu au fost preluate imediat de către ceilalţi colegi procurori, cutiile cu bunurile respective, găsite în biroul său, fiind depozitate în sala de şedinţă a parchetului.

Aceste susţineri nu sunt de natură a înlătura elementele factuale confirmate de probatoriul administrat, care demonstrează că, la originea dispariţiei sumelor de bani şi a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare în dosarele penale instrumentate de inculpat, nu s-au aflat nici eventuale deficienţe administrative în documentarea strictă a operaţiunilor de predare/primire a respectivelor sume de bani sau bunuri, nici pretinse operaţiuni improprii de preluare a dosarelor ulterior pensionării inculpatului, ci exclusiv demersurile ilicite ale acestuia din urmă de a-şi însuşi respectivele valori. Relevantă, în acest sens, este împrejurarea că astfel de dispariţii ale bunurilor şi ale sumelor de bani aflate în păstrarea organelor de urmărire penală au fost constatate exclusiv în cauzele instrumentate de inculpat, nu şi de alţi procurori din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, deşi cu toţii îşi desfăşurau activitatea în aceleaşi condiţii materiale şi conform aceloraşi reguli administrative.

Mai mult, instanţa de control judiciar constată că probatoriul administrat în cauză a relevat împrejurarea că deficienţele în activitatea inculpatului procuror A. au fost constatate la scurt timp după plecarea sa de la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, în 18.04.2017 (când a fost întocmit şi procesul-verbal de predare a dosarelor aflate în lucru către grefierul-şef H.), la data de 04.05.2017 fiind emis Ordinul nr. 448 al procurorului şef al D.I.I.C.O.T., prin care s-a dispus efectuarea unui control tematic având ca obiect activitatea profesională a inculpatului, control care s-a desfăşurat în perioada 04.05.2017 - 09.05.2017.

Rezultatele activităţii de control au fost consemnate în Raportul privind efectuarea unui control tematic şi operativ la Serviciul Teritorial Craiova din cadrul Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, întocmit de procurorii I. - consilier al procurorului şef direcţie, şi J. - şef serviciu informaţii clasificate, iar verificările efectuate au stabilit existenţa mai multor deficienţe în activitatea desfăşurată în dosarele instrumentate de inculpatul procuror A., printre care şi acelea că nu au fost identificate ca fiind predate sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în dosarele nr. x/2017 (suma de 1.000 euro), nr. 107/D/P/2016 (sumele de 4.050 RON, 1.400 RON, 4.600 RON şi 1.150 euro), nr. 275/D/P/2016 (sumele de 7.350 RON şi 50 euro), nr. 234/D/P/2010, conexat la dosarul nr. x/2010 (sumele de 40.000 RON şi 2.100 euro), respectiv că nu fost identificate documente care să ateste ridicarea sumelor de bani şi nu au fost emise ordonanţe privind indisponibilizarea sumelor ridicate în timpul urmăririi penale, conform dispoziţiilor art. 249 din C. proc. pen., cu excepţia dosarului nr. x/2010

Totodată, se reţine că dosarele care se aflau în instrumentarea inculpatului au fost redistribuite celorlalţi procurori din cadrul unităţii de parchet imediat după plecarea acestuia. Spre exemplu, în dosarul nr. x/2017 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, urmărirea penală a fost finalizată de procurorul KK. cu celeritate, la data de 25.05.2017 fiind emis rechizitoriul în cauză.

O altă împrejurare care demonstrează faptul că inculpatul A. s-a aflat în posesia unor bunuri ridicate şi ataşate la dosarele penale (inel), care ulterior nu s-au mai găsit, rezultă din probele administrate în cauză în legătură cu dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, pe care acesta îl avea în instrumentare. Deşi exista dovada posesiei pe care inculpatul o avea asupra inelului în discuţie, instanţa de fond a considerat, în mod greşit, că atât înscrisurile întocmite de către acesta, cât şi declaraţiile martorelor H. şi M. (din care rezultă că inculpatul a fost ultima persoană care s-a aflat în posesia inelului), nu sunt suficiente în dovedirea vinovăţiei sale.

Astfel, potrivit actelor existente în dosar (ordonanţa din data de 07.04.2015, cu menţiunile înscrise pe aceasta), inelul în cauză a fost depus de către inculpat la camera de corpuri delicte a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, fiind numit custode martora H. – grefier şef. Din declaraţia sa, coroborată cu declaraţia martorei M., a rezultat că, după predarea inelului la camera de corpuri delicte, acesta a fost cerut din nou de către inculpat, fără a fi întocmită o dovadă în acest sens, cu motivarea că dorea să dispună o expertiză în privinţa lui; după acest moment, inelul nu a mai fost restituit de către inculpat.

Inculpatul A., în declaraţia sa, nu a ridicat obiecţiuni în ceea ce priveşte credibilitatea martorelor, susţinând doar că nu îşi aminteşte că a solicitat inelul de la martora H..

În privinţa mobilului infracţional, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine ca fiind relevante aspectele susţinute de martori, colegii inculpatului la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova. Astfel, în cadrul colectivului, acesta era cunoscut ca o persoană cu dependenţă faţă de jocurile de noroc, ce avea nevoie, în mod constant, de resurse financiare, solicitând adesea sume de bani cu titlu de împrumut, aspecte care, de asemenea, au rezultat din probele administrate în cauză (declaraţiile martorilor audiaţi, magistraţi procurori şi ofiţeri de poliţie judiciară – WW., CC., QQ., II., OO., U., XXX., EE., UU., RR., DD., HH., JJ., EEE., V., WWW. şi W.).

În concluzie, împrejurarea potrivit căreia inculpatul, în fapt, cât şi în drept, a fost singurul care a primit şi a avut în păstrare bunurile ridicate cu ocazia percheziţiilor, nu a întomit actele procedurale şi nu a efectuat demersurile legale pentru indisponibilizare, nu a sesizat instanţele în legătură cu acestea, respectiv nu a solicitat măsuri de siguranţă, alături de pluralitatea ori caracterul repetitiv al unor situaţii similare, identificate exclusiv în cazul dosarelor pe care numai acesta le-a instrumentat, conduc la reţinerea ca dovedit a faptului cercetat.

Inculpatul nu a oferit o explicaţie plauzibilă dispariţiei acestor bunuri aflate în posesia sa, cu excepţia unor erori administrative în preluarea dosarelor, după încetarea activităţii sale în cadrul acelei unităţi de parchet.

Instanţa de control judiciar constată însă că, şi reale, aceste disfuncţionalităţi administrative nu au amplitudinea de a nega suma obligaţiilor profesionale neîndeplinite ce constituie mecanismul obţinerii folosului necuvenit şi dovedeste caracterul premeditat al acţiunilor inculpatului şi scopul valorificării în interes personal a acestor bunuri.

Ca urmare, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători va reţine ca dovedită şi îndeplinită condiţia specială referitoare la obţinerea folosului necuvenit, la care fac referire dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În drept, fapta inculpatului A., care, în perioada noiembrie 2011 - septembrie 2016, când a funcţionat în cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, în calitate de procuror de caz, în dosarele nr. x/2015, y/2010, z/2016, w/2010, t/2016, s/2017 şi 275/D/P/2016 ale D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu încălcarea dispoziţiilor din C. proc. pen. referitoare la: Urmărirea penală (art. 285-287); Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii (art. 249-255); Ridicarea de obiecte şi înscrisuri (art. 169-171); Măsurile privind obiectele ori înscrisurile ridicate (art. 162 şi următoarele); Percheziţia domiciliară şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri (art. 157-161), prin aceasta cauzând o pagubă Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova şi persoanelor din patrimoniul cărora au fost ridicate sumele şi obiectele de podoabă, pentru a obţine pentru sine un folos necuvenit, constând în sumele şi obiectele de podoabă care nu s-au mai regăsit ca mijloace materiale de probă sau bunuri ori sume asupra cărora să se fi aplicat măsuri asigurătorii, în contextul urmăririi penale care s-a efectuat în dosarele anterior menţionate, precum şi în însuşirea inelului depus ca mijloc de probă de către martora R. în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, întruneşte elemenele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul laturii subiective, se constată că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, dedusă din modul de realizare a activităţii infracţionale, în calitate de procuror care efectua urmărirea penală având cunoştinţă despre existenţa sumelor de bani şi a bunurilor ridicate la percheziţiile domiciliare efectuate în dosarele pe care le instrumenta, în privinţa cărora avea obligaţia legală să dispună, conform art. 162 şi art. 252 din C. proc. pen.

Modalitatea în care inculpatul a acţionat, aşa cum rezultă din cuprinsul materialului probator, demonstrează, în mod neechivoc, că acesta a cunoscut care sunt consecinţele acţiunilor sale, fiind demonstrată legătura directă a acestor acţiuni ilegale cu rezultatul ce a fost produs.

Prin urmare, din coroborarea ansamblului probelor la care s-a făcut referire în cele ce preced, instanţa de control judiciar constată întrunirea condiţiilor cerute de lege pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În acest cadru, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată că infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 2 ani şi 8 luni, la 9 ani şi 4 luni (limitele de la 2 la 7 ani fiind majorate cu o treime).

Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripţie este de 8 ani şi începe să curgă de la data comiterii ultimului act material, respectiv 04.04.2017 (data punerii în executare a mandatului de percheziţie domiciliară nr. 114/03.04.2017 în dosarul nr. x/2017 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numitul GG.), astfel încât acesta nu s-a împlinit în cauză.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracţiunea de abuz în serviciu, vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art. 74 alin. (1) din C. pen., potrivit căruia stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Totodată, vor fi avute în vedere limitele speciale de pedeapsă stabilite de normele de incriminare incidente în cazul infracţiunii prevăzute de 297 alin. (1) din C. pen., respectiv închisoare de la 2 la 7 ani, majorate cu o treime în varianta agravată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rezultând aşadar limite de la 2 ani şi 8 luni, la 9 ani şi 4 luni închisoare.

Se apreciază, deopotrivă, necesar a se ţine seama de existenţa unei cauze legale de agravare a răspunderii penale (forma continuată a infracţiunii de abuz în serviciu), de gradul concret de pericol social rezultat din modalitatea de comitere a faptelor, de calitatea pe care inculpatul o avea la momentul săvârşirii acestora (procuror), de consecinţele produse (materializate într-un prejudiciu material consistent, care a rămas nerecuperat), dar şi de datele personale ale inculpatului (în vârstă de 52 de ani, absolvent de studii superioare, lipsit de antecedente penale) şi conduita procesuală a acestuia (caracterizată prin aceea că, deşi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, s-a prezentat, în mod constant, în faţa autorităţilor), precum şi de intervalul de timp îndelungat scurs de la comiterea infracţiunii. Sub acest din urmă aspect, se reţine că, de la momentul formulării acuzaţiei în cauză, au trecut circa 4 ani, în contextul în care punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat s-a realizat prin ordonanţa nr. 1157 din data de 22.10.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, iar la data de 13 ianuarie 2021 s-a sesizat instanţa de judecată, durata totală a procedurii incluzând două grade de jurisdicţie ulterioare fazei urmăririi penale, nefiind apreciată, din această perspectivă, ca fiind o durată excesivă.

De asemenea, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători nu identifică, în speţă, împrejurări pertinente care să justifice acordarea de circumstanţe atenuante judiciare, potrivit art. 75 din C. pen. şi să determine reducerea sub minimul special a cuantumului pedepsei, date fiind împrejurările comiterii faptelor, caracterul continuat, persistenţa infracţională, repetabilitatea, calitatea în care inculpatul a săvârşit faptele, respectiv aceea de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Craiova, aspect ce impunea acestuia obligaţia de aplicare, dar şi pe cea de respectare a legilor, precum şi urmarea produsă, constând în însuşirea unor importante sume de bani.

În consecinţă, se apreciază că aplicarea unei pedepse orientate către minimul prevăzut de lege (respectiv o pedeapsă de 3 ani închisoare) corespunde pericolului social concret al faptelor şi periculozităţii inculpatului, fiind aptă să răspundă necesităţii sancţionării pe măsura gravităţii faptelor, cât şi să asigure premisele necesare reeducării inculpatului (în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme – sentinţa penală nr. 484/2015 a secţiei penale, pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv sentinţa penală nr. 1042/2014 a secţiei penale, pronunţată în dosarul nr. x/2013, menţinută prin decizia penală nr. 66/2015 a Completului de 5 Judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în aceste cauze fiind însă stabilite pedepse cu executare în regim privativ de libertate, în raport cu valoarea mai ridicată a prejudiciilor produse).

Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine, totodată, că necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii, care nu echivalează însă cu aplicarea unei pedepse excesiv de severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să realizeze, cu maximă eficienţă, finalitatea educativ - preventivă.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., urmează a aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. – dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii – pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Corelativ pedepsei complementare, în temeiul art. 65 din C. pen., se va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

Instanţa de control judiciar va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A., sens în care va reţine incidenţa dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din C. pen., apreciind că, în contextul particular al cauzei, scopul pedepsei poate fi atins şi în acest mod.

Totodată, va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) din C. pen., care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei decizii.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., va obliga inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., se va impune inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., se va dispune ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Bibliotecii Judeţene "RR. şi IIII." Dolj sau al Teatrului pentru copii şi tineret JJJJ., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune Dolj.

În temeiul art. 94 alin. (2) din C. pen., se va dispune ca supravegherea executării obligaţiilor inculpatului, de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, să se facă de Serviciul de Probaţiune Dolj.

În temeiul art. 94 alin. (3) din C. pen., Serviciul de Probaţiune Dolj va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor inculpatului, de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., în sensul că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea pedepsei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit articolului 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."

Potrivit jurisprudenţei CEDO, în cuprinsul textului articolului anterior menţionat există trei norme distincte: o primă normă, cea din prima frază a primului alineat, care enunţă principiul general al necesităţii respectării dreptului de proprietate; a doua normă prevede posibilitatea privării unui titular, prin acţiunea organelor statului, de dreptul său de proprietate, privare supusă anumitor condiţii; cea de a treia normă, cuprinsă în al doilea paragraf, recunoaşte statelor contractante posibilitatea de a reglementa modul de folosinţă a bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate, în conformitate cu interesul general.

Instanţa europeană nu s-a limitat la a stabili normele care, cuprinse în art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, determină conţinutul protecţiei dreptului de proprietate în cadrul sistemului european de apărare a drepturilor omului, ci a fost preocupată de a pune în evidenţă raportul dintre aceste norme. Astfel, a statuat în mod constant că, dacă prima normă are caracter general, prin aceea că enunţă principiul ocrotirii dreptului de proprietate, celelalte două – posibilitatea privării de acest drept şi, respectiv, supunerea exerciţiului său anumitor condiţii – nu reprezintă decât aplicaţii ale celei dintâi. Aşa fiind, acestea din urmă trebuie să fie interpretate în lumina principiului general înscris în cuprinsul primei norme enunţate.

Potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios al drepturilor omului, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 impune ca o ingerinţă a autorităţii publice în exerciţiul dreptului de proprietate să fie legală, principiul legalităţii presupunând existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi a căror aplicare este previzibilă. În plus, Curtea este chemată, între altele, să verifice dacă felul în care dreptul intern este interpretat şi aplicat, chiar şi în caz de respectare a cerinţelor legale, produce efecte conforme principiilor Convenţiei.

Ingerinţa în dreptul de proprietate trebuie să vizeze nu numai un "scop legitim" conform "interesului general", ci şi să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul avut în vedere de orice măsură aplicată de stat. Este ceea ce exprimă noţiunea de "echilibru just" între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1.357 alin. (1) din C. civ.: "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare."

Prejudiciul, în accepţiunea art. 1.357 şi urm. din C. civ., reprezintă consecinţa negativă suferită de o anumită persoană (victima), ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană (făptuitorul).

Ca element al răspunderii civile delictuale, fapta ilicită reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane sau interesului legitim, serios şi care, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv, pentru acea persoană.

Norma juridică reprodusă anterior sintetizează aspectele esenţiale specifice instituţiei răspunderii civile delictuale, prin impunerea următoarelor condiţii necesar a fi întrunite pentru angajarea răspunderii: 1) fapta ilicită; 2) prejudiciul; 3) legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; 4) vinovăţia făptuitorului.

În speţă, din analiza actelor dosarului, instanţa de control judiciar constată următoarele:

1. În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2010, înregistrat la data de 04.11.2010 la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numitul D., repartizat spre instrumentare inculpatului procuror A., dosar la care, prin rezoluţia din data de 09.10.2013 a aceleiaşi structuri de parchet, s-a conexat şi dosarul nr. x/2010:

Anterior reunirii celor două cauze, în dosarul nr. x/2010, a fost încuviinţată cererea de percheziţie domiciliară la adresa unde locuia, fără forme legale, persoana vătămată D., vizată de urmărirea penală derulată în respectiva procedură judiciară, respectiv la imobilul situat în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj.

Cu referire la acest imobil, s-a încuviinţat efectuarea unui număr de 9 percheziţii domiciliare, fiind emisă autorizaţia de percheziţie nr. x/18.10.2011, pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 20.10.2011, pentru punerea în executare a acesteia fiind emisă ordonanţa nr. 234/D/P/2010 din 19.10.2011, de către inculpatul procuror A..

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară, de la locuinţa persoanei vătămate D. a fost ridicată suma de 40.000 RON, compusă din 69 bancnote din cupiura de 200 RON, 8 bancnote din cupiura de 500 RON şi 222 bancnote din cupiura de 100 RON, precum şi suma de 2.100 euro, compusă din 30 bancnote din cupiura de 50 euro şi 30 bancnote din cupiura de 20 euro.

După încetarea activităţii inculpatului A. la D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, dosarul penal a fost redistribuit spre soluţionare procurorului Z., care a constatat că, în cauză, fusese emisă o ordonanţă de instituire a sechestrului asigurător asupra respectivelor sume de bani.

Ordonanţa nr. 234/D/P/2010 din 21.10.2011 consemnează cu privire la aceste sume instituirea sechestrului, dispus în temeiul art. 163 şi urm. din C. proc. pen. din 1968.

Din locuinţa percheziţionată unde locuia fără forme legale persoana vătămată D. au fost ridicate, de asemenea, sumele de 5.250 RON şi 2.300 euro, conform aceluiaşi proces-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 20.10.2011.

Urmărirea penală în dosarul nr. x/2010 a fost finalizată de magistratul procuror Z. din cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. Cravoia, iar în ceea ce priveşte sumele de bani ridicate cu prilejul percheziţiilor domiciliare de la locuinţa persoanei vătămate D., prin ordonanţa nr. 229/D/P/2010 din 27.12.2017, urmare a soluţiilor de clasare ce îl vizează pe acesta din urmă, s-a dispus:

- restituirea sumelor de 5.250 RON şi 2.300 euro către persoana vătămată D., conform art. 162 alin. (5) din C. proc. pen.

- ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 21.10.2011 asupra sumelor de 40.000 RON şi 2100 euro ridicate de la domiciliul suspectului D. şi restituirea lor către acesta, conform art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

Din examinarea ordonanţei anterior menţionate, rezultă că asupra sumelor de 5250 RON şi 2300 euro nu s-a consemnat că ar fi existat măsuri asigurătorii luate şi nici modalitatea de păstrare a acestora.

Ulterior dispoziţiei de restituire a sumelor de 40.000 RON şi 2.100 euro către persoana vătămată, s-a constatat că acele sume nu existau în materialitatea lor.

Prin adresa nr. x/2018 din data de 14.02.2018 a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, s-a solicitat Departamentului financiar şi administrativ din cadrul Structurii Centrale a D.I.I.C.O.T. să asigure punerea la dispoziţie a sumelor de 45.250 RON şi 4400 euro, care fuseseră ridicate efectiv de la locuinţa persoanei vătămate la data de 20.10.2011, fără să fie indisponibilizate de către procuror, la data de 17.05.2018 D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova revenind cu o adresă asemănătoare către Structura Centrală.

Având în vedere că sumele indisponibilizate din dispoziţia inculpatului procuror A. nu s-au mai regăsit faptic, organele judiciare care au desfăşurat în continuare şi au finalizat urmărirea penală s-au aflat în imposibilitate de a le restitui persoanei vătămate.

Persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu sumele de 45.250 RON şi 4.400 euro, cu titlu de daune civile şi 50.000 euro, reprezentând daune morale .

2. În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numita E., repartizat spre instrumentare inculpatului procuror A.:

La data de 22.09.2016 s-a procedat la punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară nr. 266/21.09.2016, valabil 10 zile, cu începere de la 22.09.2016, la locuinţa numitei E. din municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj.

Conform menţiunilor înscrise în procesul-verbal de percheziţie domiciliară, de la locuinţa persoanei percheziţionate au fost ridicate, între altele, sumele de 7.350 RON şi 50 euro.

Nu au fost identificate înscrisuri care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumelor de 7.350 RON şi 50 euro ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în cauză, singura menţiune referitoare la aceste sume fiind cea cuprinsă în procesul-verbal de percheziţie, unde se arăta că "bunurile şi înscrisurile menţionate se ridică (...) în vederea cercetărilor, după ce în prealabil au fost arătate persoanelor prezente, însemnate spre neschimbare prin aplicarea de etichete pe care s-au semnat persoanele percheziţionate şi sigilate cu sigiliul tip MI nr. x."

Urmărirea penală a fost finalizată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 21.08.2017 întocmit de procurorul FF., căruia i-a fost redistribuit dosarul spre instrumentare după încetarea activităţii inculpatului A. la S.T. Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată şi a numitei E., alături de alte persoane, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Cât priveşte sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, prin rechizitoriul întocmit s-a reţinut că asupra acestora nu au fost dispuse măsuri asigurătorii şi nu au fost depuse la dosarul cauzei.

În prezenta cauză, au fost audiaţi ofiţerii de poliţie judiciară care au făcut parte din echipa desemnată să procedeze la punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară în dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, pe baza depoziţiilor acestora reţinându-se că sumele de bani ridicate de la locuinţa numitei E. au fost indisponibilizate din dispoziţia inculpatului A. şi predate acestuia, fără ca ulterior să se mai regăsească faptic, iar organele judiciare care au finalizat urmărirea penală s-au aflat în imposibilitate de a formula propuneri adecvate cu privire la sumele ridicate la percheziţia domiciliară.

Prin sentinţa penală nr. 677 din 23.11.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017, a fost condamnată inculpata E. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din aceeaşi lege.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 687 din data de 07.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017, prin respingerea apelului declarat de inculpată.

Instanţa de judecată nu a avut posibilitatea legală şi obiectivă de a face aplicarea dispoziţiilor procedural penale referitoare la confiscarea sumelor de bani ridicate de la domiciliul inculpatei E., subsecvent soluţiei de condamnare dispuse împotriva acesteia.

Persoana vătămată E. s-a constituit parte civilă cu suma de 8.500 RON, reprezentând daune materiale, respectiv banii care au fost ridicaţi la percheziţia domiciliară, menţionaţi în procesul-verbal întocmit cu acel prilej .

3. În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2017 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numitul GG., repartizat spre instrumentare inculpatului procuror A.:

La data de 04.04.2017 s-a procedat la punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară nr. 114/03.04.2017, valabil 5 zile, cu începere de la 04.04.2017, la imobilul din comuna Malu Mare, sat Malu Mare, str. x, jud. Dolj, unde figura ca locuind, fără forme legale, numitul GG..

Conform menţiunilor înscrise în procesul-verbal de percheziţie domiciliară, de la locuinţa persoanei percheziţionate a fost ridicată suma de 1000 euro.

Nu au fost identificate înscrisuri care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumei de 1.000 euro, singura menţiune referitoare la această sumă fiind cea cuprinsă în procesul-verbal de percheziţie, unde se arăta că "bunurile şi înscrisurile menţionate se ridică (...) în vederea cercetărilor, după ce în prealabil au fost arătate persoanelor prezente, însemnate spre neschimbare prin aplicarea de etichete pe care s-au semnat persoanele percheziţionate şi sigilate cu sigiliul tip MI nr. x."

Urmărirea penală a fost finalizată prin rechizitoriul nr. x/2017 din 25.05.2017 întocmit de procurorul KK., care a preluat dosarul spre soluţionare după încetarea activităţii inculpatului A. la S.T. Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului GG., iar în ceea ce priveşte suma de 1000 euro ridicată conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 04.04.2017, la fila x a respectivului rechizitoriu s-a menţionat că instanţa de judecată urmează a dispune în temeiul art. 1121 din C. pen. confiscarea extinsă a sumei de 1000 euro ridicate la percheziţia domiciliară a imobilului din comuna Malu Mare, str. x, din probele existente la dosar (însemnările din agenda agenda ridicată) rezultând că activitatea infracţională a inculpatului a început încă din anul 2015 şi veniturile legal declarate nu justifică existenţa acesteia.

Prin sentinţa penală nr. 545 din data de 25.09.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 10.10.2017 prin neapelare, a fost condamnat inculpatul GG. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, iar în baza art. 1121 din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1000 euro.

Declaraţiile martorului KK. şi ale ofiţerilor de poliţie judiciară care au participat la percheziţia domiciliară efectuată la imobilul unde figura ca locuind, fără forme legale, numitul GG., situat în comuna Malu Mare, sat Malu Mare, str. x, jud. Dolj, au relevat faptul că suma de bani găsită la locuinţa persoanei menţionate fusese ridicată din dispoziţia inculpatului procuror A. şi înmânată acestuia la sediul D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova de către martorul HH. (ofiţer de poliţie judiciară) şi, deşi prin sentinţa nr. 545 din 25.09.2017 a Tribunalului Dolj, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, subsecvent soluţiei de condamnare a persoanei trimise în judecată, confiscarea sumei de 1000 euro, conform art. 1121 din C. pen., măsura confiscării dispusă de instanţa de judecată nu a putut fi pusă în execu­tare din cauza absenţei faptice a respectivei sume de bani.

4. În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numiţii NN., PP., TT., LL. ş.a., aflat în instrumentarea inculpatului procuror A.:

Până la încetarea activităţii sale la S.T. Craiova, inculpatul procuror A. nu a finalizat urmărirea penală, cauza fiind redistribuită procurorului KK., care, cu ocazia analizei dosarului, a constatat o serie de probleme în legătură cu bunurile ridicate la percheziţiile domiciliare dispuse pe parcursul cercetărilor penale. Cu ocazia audierii sale, magistratul procuror KK. a declarat, printre altele, că, în urma analizării proceselor-verbale de percheziţie, a constatat lipsa unor sume de bani.

Nu au fost găsite sumele de bani ridicate la percheziţii şi nici ordonanţe de dispunere a măsurii sechestrului asigurător asupra acestora, chitanţe sau recipise de depunere la unităţile bancare ori la trezoreria statului sau dovezi de restituire a respectivelor sume.

Materialul de urmărire penală din dosarul nr. x/2016, coroborat cu declaraţiile magistratului procuror KK. şi ale ofiţerilor de poliţie judiciară care au făcut parte din echipele de efectuare a percheziţiilor domiciliare au relevat lipsa unor sume de bani ridicate de ofiţerii de poliţie judiciară, după cum urmează:

- suma de 4.050 RON, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 27.05.2016, la locuinţa numitului NN., situată în municipiul Craiova, str. x cel Mare, jud. Dolj, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 178/27.05.2016 emis Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi;

- suma de 1.400 RON, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data 27.05.2016, la locuinţa numitului PP., situată în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 179/27.05.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi;

- sumele de 4.600 RON şi 1.150 euro, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data 02.06.2016, la locuinţa numitului TT., situată în municipiul Craiova, str. x jud. Dolj, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 186/01.06.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Urmărirea penală a fost finalizată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22.09.2017 întocmit de magistratul procuror KK., care a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpaţilor NN., PP. şi TT..

Despre sumele de bani ridicate de la cei trei inculpaţi, conform proceselor-verbale de percheziţie domiciliară întocmite la datele de 27.05.2016 şi, respectiv, 02.06.2016, prin rechizitoriul nr. x/2016 s-a solicitat confiscarea extinsă, conform art. 1121 din C. pen., cu indicarea motivelor care, în opinia procurorului de caz, justificau luarea măsurii de siguranţă. Rechizitoriul în respectiva cauză nu consemnează alte menţiuni cu privire la măsuri asigurătorii care să se fi dispus pe parcursul urmăririi penale cu referire la sumele de bani ridicate de la inculpaţii NN., PP. şi TT..

Prin sentinţa penală nr. 426 din data de 02.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalului Dolj a dispus, printre altele, soluţii de condamnare a inculpaţilor NN., PP. şi TT., iar în temeiul dispoziţiilor art. 1121 din C. pen., confiscarea extinsă a următoarelor sume de bani:

- suma de 4.050 RON, ridicată la percheziţia domiciliară a locuinţei inculpatului NN. din Craiova, str. x cel Mare, jud. Dolj;

- suma de 1.400 RON, ridicată la percheziţia domiciliară a locuinţei inculpatului PP. din Craiova, str. x, jud. Dolj;

- sumele de 4.600 RON şi 1.150 euro, ridicate la percheziţia domiciliară a locuinţei in­culpatului TT. din Craiova, str. x, jud. Dolj.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 884 din data de 10.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017, prin respingerea apelurilor declarate în cauză.

Cercetările efectuate în prezentul dosar au stabilit că niciuna dintre sumele de bani ridicate de la domiciliile inculpaţilor NN., PP. şi TT. nu s-au regăsit faptic.

5. În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, finalizat prin rechizitoriul întocmit la data de 17.02.2017 de către inculpatul procuror A.:

Cercetările efectuate în cauză i-au vizat pe numiţii S. şi VV.. La data de 23.09.2016, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. 271/23.09.2016 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj, la locuinţa numitului S. din municipiul Craiova, Bd. x, jud. Dolj, a fost efectuată o percheziţie domiciliară.

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 17.02.2017, inculpatul procuror A. a dispus trimiterea în judecată a persoanei cercetate S. sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, fără drept şi deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, solicitându-se instanţei de judecată să dispună cu privire la confiscarea bunurilor ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 23.09.2016, astfel cum au fost individualizate în actul de sesizare.

Cercetările efectuate în prezenta cauză au stabilit că, la percheziţia domiciliară din data de 23.09.2016 efectuată la locuinţa numitului S., fusese ridicată şi o sumă de bani despre care inculpatul procuror A. nu a făcut nicio menţiune în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, deşi, conform normelor procesual penale, avea obligaţia legală fie de a propune confiscarea extinsă a acesteia, fie de a dispune restituirea sa către persoana de la care fusese ridicată.

Potrivit procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 23.09.2016 de către lucrătorii de poliţie judiciară care au pus în executare mandatul de percheziţie domiciliară nr. 271/23.09.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, de la domiciliul persoanei percheziţionate S. au fost ridicate sumele de 2.700 RON şi 1600 euro, menţiuni consemnate la fila x din procesul-verbal de percheziţie .

Procesul-verbal de percheziţie menţionat avea 5 file, iar în cuprinsul ultimei file, care lipsea din dosarul cauzei trimis instanţei de judecată, cât şi din suplimentul aflat în arhiva D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, era consemnată menţiunea că, în camera inculpatului S., fusese găsită suma de 2.700 RON, iar asupra inculpatului suma de 1600 euro, ambele fiind ridicate în vederea cercetărilor.

În dosarul penal nr. x/2016, nu au fost identificate înscrisuri – ordonanţe de instituire a măsurii sechestrului asigurător, ordonanţe de restituire şi/sau procese-verbale de predare-primire, care să permită stabilirea situaţiei actuale a sumelor de bani ridicate la data de 23.09.2016.

Prin sentinţa penală nr. 407 din data de 03.07.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017 (îndreptată prin încheierea aceleiaşi instanţe din data de 01.11.2017), s-a dispus o soluţie de condamnare a inculpatului S., care a fost menţinută în apel, prin decizia penală nr. 1667 din data de 01.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul cu acelaşi număr, fiind admis apelul inculpatului, exclusiv sub aspectul reindividualizării pedepsei.

Instanţa de judecată sesizată cu rechizitoriul întocmit în dosarul penal nr. x/2016 nu a avut posibilitatea de a dispune măsuri de confiscare cu privire la bunurile ridicate la percheziţia domiciliară de la domiciliul inculpatului S., nefiind informată prin actul de sesizare despre sumele indisponibilizate în cursul urmăririi penale şi provenienţa ilicită a acestora.

6. În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numitul C., aflat în instrumentarea inculpatului procuror A.:

Cauza a avut ca obiect infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., complicitate la fraudă informatică, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 249 din C. pen., complicitate la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 365 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Prin încheierea nr. 28C/06.04.2011 a Tribunalului Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost încuviinţată cererea de percheziţie domiciliară privindu-l pe C., la imobilul unde acesta locuia, fără forme legale, respectiv în oraş Craiova, str. x, jud. Dolj, fiind emis mandatul de percheziţie domiciliară nr. 99/06.04.2011, vala­bil 5 zile, începând cu data de 07.04.2011.

Conform menţiunii înscrise în procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 07.04.2011, în prezenţa persoanei percheziţionate, a fost ridicată, printre altele, suma de 3900 dolari, compusă din 39 de bancnote din cupiura de 100 dolari.

În dosarul penal nr. x/2010 nu au fost identificate înscrisuri care să ateste modalitatea de indisponibilizare/confiscare/păstrare a sumei de 3900 dolari, ridicată de organele de poliţie judiciară, procesul-verbal de percheziţie domiciliară consemnând însă în clar faptul ridicării respectivei sume de bani.

Urmărirea penală în dosarul nr. x/2010 a fost finalizată de inculpatul procuror A., care, prin rechizitoriul din data de 12.11.2015, a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, şi a numitului C., fără a se face însă nicio menţiune despre suma de 3900 dolari ridicată la percheziţia domiciliară efectuată la data de 07.04.2011, conform procesului-verbal întocmit în respectiva ocazie.

Prin sentinţa penală nr. 652 din data de 10.11.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Dolj a dispus achitarea inculpatului C., pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Soluţia de achitare a fost menţinută prin decizia penală nr. 1499 din data de 05.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul cu acelaşi număr.

Prin încheierea nr. 2 din data de 28.01.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, subsecvent cererii formulate de C., prin apărător ales, s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 1499 din data de 05.11.2018 a aceleiaşi instanţe, în sensul că s-a dispus restituirea sumei de 3900 dolari către numitul C., sumă ridicată de la acesta conform procesului-verbal încheiat la data de 07.04.2011 de către organele de cercetare penală.

În considerarea acestei dispoziţii a Curţii de Apel Craiova, persoana vătămată C. s-a adresat D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, solicitând restituirea sumei de 3900 dolari.

În cursul urmăririi penale efectuate în prezenta cauză, persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 3900 dolari, în echivalent RON la cursul zilei, din momentul restituirii (declaraţia de la filele x d.u.p.).

7. În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, aflat în instrumentarea inculpatului procuror A.:

Cauza a avut ca obiect infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat, furt calificat şi tâlhărie, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., art. 229 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 234 alin. (1) din C. pen.

Pe parcursul soluţionării cauzei au fost solicitate şi încuviinţate mai multe percheziţii domiciliare în cadrul cărora au fost indisponibilizate bunuri – bijuterii şi sume de bani, după cum urmează:

a). Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 83/09.02.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 11.02.2016, la locuinţa persoanei vătămate G. din municipiul Bucureşti, Bl. Iuliu Maniu nr. 18.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară mai sus menţionat, de la locuinţa persoanei percheziţionate G. s-au ridicat, printre altele, un lănţişor de damă din metal de culoare galbenă, tip fir, în lungime de 47 cm, prevăzut cu cruciuliţă din metal de culoare galbenă, cu pietre de culoare albă, şi o pereche de cercei de damă din metal de culoare galbenă prevăzut cu trei pietre de culoare albă .

Din cuprinsul procesului-verbal nu a rezultat ca bunurile ridicate să fi fost în­semnate spre neschimbare prin etichetare şi sigilate.

b). Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 39/26.01.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 01.02.2016, la locuinţa persoanei vătămate B. din municipiul Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară mai sus menţionat, de la locuinţa persoanei percheziţionate B. s-au ridicat, printre altele, un ceas de damă marca x cu braţară din material de culoare galbenă şi un ceas de damă cu brăţară din material galben, având înscripţionat pe cadran "x" .

Din cuprinsul procesului-verbal nu a rezultat ca bunurile să fi fost sau nu ridicate de către organele judiciare, iar în cazul în care ar fi fost ridicate, să fi fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigiliate.

Faţă de menţiunea inserată la finalul procesului-verbal de percheziţie domiciliară, în sensul că " (...), în locuinţa percheziţionată au fost identificate şi alte bijuterii din material de culoare galbenă care au fost fotografiate, dar care nu s-au ridicat şi au rămas în custodia numitului III.", rezultă că bunurile mai sus individualizate fuseseră ridicate din locuinţa persoanei vătămate B..

c). Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 38/26.01.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 01.02.2016, la locuinţa numitei F. din municipiul Târgu-Jiu, Aleea x, jud. Gorj.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară mai sus menţionat, de la locuinţa persoanei percheziţionate F. s-au ridicat, printre altele, un inel de damă rotund cu piatră având mai multe pietricele pe lateral exterior din material galben, un inel de damă rotund din material alb cu pietricele şi un ceas galben-argintiu LLL. .

Din cuprinsul procesului-verbal nu a rezultat ca bunurile ridicate să fi fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigiliate.

d). Mandatul de percheziţie domiciliară nr. 40/26.01.2016 emis de Tribunalul Dolj – judecătorul de drepturi şi libertăţi, a fost pus în executare la data de 01.02.2016, la locuinţa numitului Q. din comuna Turcineşti, sat Turcineşti nr. 446, jud. Gorj.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară mai sus menţionat, de la locuinţa persoanei percheziţionate Q. s-au ridicat următoarele bunuri:

- un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o inimioară cu o piatră de culoare albă de dimensiuni mici;

- un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o piatră de culoare închisă având inscripţia "NNN.";

- un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o bilă rotundă tip "perlă", precum şi două pietre mici de culoare albă;

- un lănţişor din metal de culoare galbenă prevăzut cu un pandantiv sub formă de pătrat prevăzut în centru cu un scorpion, lănţişorul având lungimea de aproximativ 45 cm.

Din cuprinsul procesului-verbal nu a rezultat ca bunurile ridicate să fi fost însemnate spre neschimbare prin etichetare şi sigiliate.

La data de 22.05.2017, dosarul penal nr. x/2015 a fost redistribuit magistratului procuror N., care a întocmit un referat cuprinzând aspecte referitoare la bunurile ridicate la percheziţiile domiciliare efectuate în cauză, conform consemnărilor din procesele-verbale de percheziţie domiciliară comparativ cu bunurile identificate în plicurile existente la dosar.

Conform referatului menţionat, s-a constatat absenţa, din plicurile conţinând bunurile ridicate de la percheziţiile efectuate la locuinţa numiţilor G., B., F. şi Q., a tuturor bunurilor des­crise anterior.

Procurorul de caz A. nu a dispus măsuri asigurătorii asupra bunurilor ridicate la percheziţiile efectuate în cauză.

Dosarul penal nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova a fost declinat prin ordo­nanţa cu acelaşi număr din data de 12.04.2018 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, unde a fost înregistrat sub nr. x/2018.

Prin ordonanţa nr. 197/P/2018 din data de 02.08.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpaţii OOO., PPP. şi QQQ., precum şi faţă de suspecţii RRR. şi SSS., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, cât şi disjungerea şi declinarea competenţei pentru continuarea urmăririi penale în favoa­rea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi tâlhărie, prevăzute de art. 229 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 234 alin. (1) din C. pen.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018, fiind soluţionat prin ordonanţa din data de 05.06.2020, prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de toţi inculpaţii şi suspecţii cercetaţi în respectiva cauză, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi tâlhărie.

Totodată, prin ordonanţa nr. 2971/P/2018 din data de 05.06.2020, s-a dispus, în temeiul art. 162 alin. (4) din C. proc. pen., restituirea următoarelor bunuri către persoanele de la care au fost ridicate, astfel:

- restituirea către persoana vătămată G. a unui ceas marca x, având cadranul de culoare aurie şi brăţară de culoare neagră; a unui ceas marca x, având cadranul metalic şi brăţară de silicon de culoare neagră; a unui ceas marca x, având cadranul metalic de culoare aurie şi brăţară din piele de culoare aurie; a unui ceas marca x, având cadranul metalic cu brăţară metalică argintie; a unui ceas marca x, având cadranul metalic de culoare argintie - aurie cu bră­ţară din piele de culoare maro şi a unei cutii de carton capitonat de culoare albastru închis, inscripţionată x în care se află un colier, ce au fost ridicate cu ocazia per­cheziţiei efectuate în data de 11.02.2016;

- restituirea către persoana vătămată B. a unui ceas marca x, având cadran şi brăţară metalică de culoare galbenă cu pietre de cu­loare albă, şi a unei brăţări de culoare galbenă cu pietre albe, care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate în data de 01.02.2016;

- restituirea către numitul TTT. a unei brăţări de culoare argintie şi a unui ceas de culoare galben - argintiu inscripţionat UUU., care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 01.02.2016.

În cursul urmăririi penale efectuate în prezenta cauză, persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea celor două ceasuri ridicate la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, cu privire la care nu a mai fost posibilă restituirea acestora, şi suma de 2000 euro, daune morale.

Persoana vătămată G. a solicitat restituirea bunurilor care i s-au ridicat de la domiciliul său cu prilejul percheziţiei domiciliare în dosarul nr. x/2015, respectiv un lănţişor de damă prevăzut cu cruciuliţă şi o pereche de cercei prevăzută cu trei pietre de culoare albă, obiecte de podoabă de culoare galbenă.

În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2022, persoana vătămată G. a învederat că nu înţelege să se constituie parte civilă împotriva inculpatului A., pretenţiile sale fiind formulate împotriva D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova şi a lucrătorilor de poliţie, constând în restituirea bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, aşa cum sunt menţionate în procesul-verbal.

În dosarul penal nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova s-a procedat la indisponibilizarea unei brăţări argintii şi a unui ceas galben argintiu marca x de la nu­mita F., precum şi a trei inele şi a unui lănţişor de la nu­mitul Q. şi, întrucât dosarul menţionat anterior a fost soluţionat prin dis­punerea unei soluţii de netrimitere în judecată, în cauză au fost citaţi, în calitate de persoane vătămate, numiţii F. şi Q..

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, persoana vătămată F. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 2.000 RON, reprezentând daune materiale determinate de nerestituirea a două inele, unul din aur alb, iar celălalt din aur galben, ce au fost ridicate la percheziţia domiciliară şi menţionate în procesul-verbal – dosar ICCJ.

Distinct de disparaţia bunurilor indisponibilizate cu ocazia percheziţiilor efectuate la locuinţa persoanelor percheziţionate G., Q., B. şi F., în cauză s-a reţinut şi disparaţia unui obiect de podoabă – inel, pe care martora R. îl predase procurorului inculpat A., la data de 06.04.2015.

Conform probelor administrate, s-a stabilit că respectivul obiect de podoabă fusese predat procurorului A. ca urmare a unui denunţ formulat de soţul martorei R. cu privire la informaţiile pe care acesta le deţinea despre posibile furturi comise pe teritoriul Slovaciei, inelul prezentat provenind din comiterea unei astfel de infracţiuni.

Din referatul întocmit de magistratul procuror N. a rezultat că la dosarul cauzei penale nr. x/2010 se afla un plic de culoare albă desigilat prin rupere pe care era menţionat textual "Dosar x/2010 – inel" şi "Proc A.", cât şi ordonanţa de sechestru din data de 07.04.2015, în orginal, procesul-verbal de predare a inelului de către martora R., predare efectuată către procurorul A., în copie, precum şi un plic de plastic în care se aflau două etichete, una de plastic având inscripţionată pe o parte "VVV.", iar pe cealaltă parte "1100 E", prevăzut cu un şnur de sfoară, iar cea de-a doua, de hârtie, având inscripţionat un cod de bare, iar pe cealaltă parte informaţii privind gramajul şi numărul de carate. Actele dosarului au relevat că inelul a fost predat la data de 06.04.2015 şi cu privire la acesta, prin ordonanţa din 07.04.2015 a procurorului inculpat A., s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului şi depunerea la camera de corpuri delicte a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, fiind numit custode grefierul-şef H.. Pe ordonanţa de sechestru era înscrisă menţiunea "07 APR 2015" şi "Am primit", urmată de o semnătură indescifrabilă.

În cauză, s-a dispus citarea, în calitate de persoană vătămată, a numitei R., care a procedat la predarea către inculpatul A. a unui inel de aur ce avea preţul menţionat în euro (1.100 euro).

În raport de constatările expuse, cu referire la dosarele instrumentate de inculpatul procuror A., anterior menţionate, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine – în examinarea criticilor formulate în calea de atac de apelantul parte civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor (critici apreciate ca fiind întemeiate) – că, prin adresa nr. x/25.02.2021, acesta s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 10.050 RON şi 2.150 euro, având în vedere că măsura confiscării respectivelor sume de bani, dispusă prin hotărâri judecătoreşti, nu a putut fi pusă în executare din cauza absenţei lor fizice, ca urmare a activităţii infracţionale a inculpatului.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată, bunurile confiscate sau neridicate în orice procedură judiciară trec în proprietatea privată a statului în temeiul unei încheieri emise de judecătorul de cameră preliminară sau al unei hotărâri judecătoreşti definitive ori, după caz, definitive şi irevocabile.

Cum, în speţă, cu referire la sumele totale de 10.050 RON şi 2.150 euro (ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele numiţilor GG., NN., PP. şi TT., sume care nu s-au mai regăsit ulterior), au fost dispuse soluţii de confiscare în dosarele nr. x/2017 al Tribunalului Dolj – ce a avut la bază dosarul nr. x/2017 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numitul GG. şi, respectiv, nr. x/2017 al Tribunalului Dolj – ce a avut la bază dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numiţii NN., PP., TT., LL. ş.a., soluţiile pronunţate de instanţă fiind definitive, în raport cu dispoziţiile art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., urmează a se admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor, cu consecinţa obligării inculpatului A. la plata către aceasta a sumelor de bani anterior menţionate.

În continuare, în ceea ce priveşte acţiunile civile exercitate de celelalte părţi civile (E., C., G., F., B. şi D.), Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată, de asemenea, că sunt întemeiate (doar în parte, în ceea ce le priveşte pe ultimele două părţi civile, sub aspectul daunelor materiale solicitate, nu şi al celor morale), urmând a fi astfel admise.

În acest sens, se reţine că persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu sumele de 45.250 RON şi 4.400 euro, cu titlu de daune materiale (sume ridicate de la acesta la data de 20.10.2011, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, conexat la dosarul nr. x/2010 al aceleiaşi structuri de parchet) şi 50.000 euro, reprezentând daune morale .

Persoana vătămată E. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 8.500 RON, reprezentând daune materiale, respectiv sumele de bani ridicate la percheziţia domiciliară din data de 22.09.2016, efectuată în dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, menţionate în procesul-verbal întocmit cu acel prilej .

Persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 3900 dolari, în echivalent RON la cursul zilei, din momentul restituirii (declaraţia de la filele x d.u.p.), sumă ridicată de la acesta la percheziţia domiciliară din data de 07.04.2011, efectuată în dosarul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova.

Persoana vătămată F. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 2.000 RON, reprezentând daune materiale determinate de nerestituirea a două inele, unul din aur alb, iar celălalt din aur galben, ce au fost ridicate la percheziţia domiciliară din data de 01.02.2016, efectuată în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, menţionate în procesul-verbal întocmit cu acel prilej – dosar ICCJ.

Persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea celor două ceasuri ridicate la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, cu privire la care nu a mai fost posibilă restituirea acestora, şi suma de 2000 euro, reprezentând daune morale.

Persoana vătămată G. a solicitat restituirea bunurilor ridicate de la domiciliul său cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la data de 01.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, respectiv un lănţişor de damă prevăzut cu cruciuliţă şi o pereche de cercei prevăzută cu trei pietre de culoare albă, obiecte de podoabă de culoare galbenă, precizând în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2022, că nu înţelege să se constituie parte civilă împotriva inculpatului A., pretenţiile sale fiind formulate împotriva D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova şi a lucrătorilor de poliţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., care reglementează rezolvarea acţiunii civile în procesul penal, instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii civile.

În conformitate cu art. 397 alin. (3) din C. proc. pen., instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra restituirii lucrurilor şi restabilirii situaţiei anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 255 şi 256, iar art. 404 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen. statuează că dispozitivul trebuie să cuprindă cele hotărâte de instanţă cu privire la restabilirea situaţiei anterioare.

Cum, în speţă, condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt întrunite în persoana intimatului inculpat A., existând fapta ilicită, prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii menţionate, instanţa de control judiciar va face aplicarea dispoziţiilor legale sus enunţate, prin obligarea acestuia de a restitui Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova bunurile ori contravaloarea lor (astfel cum va fi determinată în faza de executare) şi sumele de bani ridicate la percheziţiile domiciliare efectuate în dosarele cu privire la care s-a reţinut activitatea infracţională (în acelaşi sens, jurisprudenţa instanţei supreme – sentinţa penală nr. 1042/2014 a secţiei penale, pronunţată în dosarul nr. x/2013, menţinută prin decizia penală nr. 66/2015 a Completului de 5 Judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, în sensul aducerii bunurilor în sfera de dispoziţie a Ministerului Public, pentru ca, subsecvent, să fie restituite persoanelor îndreptăţite, respectiv celor de la care au fost ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare).

Deopotrivă, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine că aceeaşi soluţie se impune şi în ceea ce priveşte: bunurile ridicate de la persoana vătămată Q. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o inimioară cu o piatră de culoare albă de dimensiuni mici; un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o piatră de culoare închisă având inscripţia "NNN."; un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o bilă rotundă tip "perlă", precum şi două pietre mici de culoare albă; un lănţişor din metal de culoare galbenă prevăzut cu un pandantiv sub formă de pătrat prevăzut în centru cu un scorpion, lănţişorul având lungimea de aproximativ 45 cm), urmând ca inculpatul A. să fie obligat a le restitui Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (sau contravaloarea acestora), astfel cum va fi determinată în faza de executare, obiectul de podoabă - inel, predat inculpatului procuror A., la data de 06.04.2015, de către numita R., martor în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, ca urmare a denunţului formulat de soţul acesteia în respectivul dosar, bun cu privire la care, prin ordonanţa din data de 07.04.2015, s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului şi depunerea la camera de corpuri delicte a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, urmând ca inculpatul să fie obligat a-l restitui Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (sau contravaloarea acestuia, astfel cum va fi determinată în faza de executare – suma de 1.100 euro, conform etichetei de plastic ataşată, având inscripţionată pe o parte "VVV.", iar pe cealaltă parte "1100 E"), precum şi sumele de 2.700 RON şi 1.600 euro, ridicate de la persoana vătămată S. la data de 23.09.2016, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, urmând ca inculpatul să fie, de asemenea, obligat a le restitui Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, prin raportare la dispoziţiile art. 404 alin. (4) lit. g) cu referire la art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) din acelaşi cod.

Înalta Curte – Completul de 5 Judecători apreciază, însă, că acţiunile civile exercitate de părţile civile D. şi B. nu se impune a fi admise şi sub aspectul daunelor morale solicitate.

În acest sens se reţine că apărarea drepturilor nepatrimoniale presupune angajarea răspunderii civile a acelora care au contribuit la vătămarea unui asemenea drept, iar dispoziţiile art. 252 - 257 din C. civ. se vor completa, în măsura compatibilităţii, cu cele cuprinse în Capitolul IV intitulat Răspunderea civilă, din Titlul II al Cărţii a V-a a C. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 252 din C. civ., orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.

Acordarea daunelor morale presupune o evaluare de ansamblu a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează. Atingerea valorilor morale îmbracă forme concrete de manifestare, instanţele având posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea sa.

Scopul acordării daunelor morale constă, în primul rând, în asigurarea unei satisfacţii morale pentru suferinţele cauzate, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Aprecierea unor asemenea daune se realizează păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale, evaluarea lor are la bază aspectele evocate şi probate de partea ce le invocă. Nu poate fi ignorată natura valorilor nesocotite, dar nu trebuie ignorată nici îmbogăţirea fără justă cauză, altfel s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care trebuie să se producă în primul rând pe plan afectiv şi moral.

Analizând dispoziţiile legale la care s-a făcut referire, prin luarea în considerare şi a prevederilor legale care reglementează răspunderea civilă delictuală (art. 1349 din C. civ.), instanţa de control judiciar apreciază că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi acordate daune morale, sub forma unor sume de bani, către părţile civile D. şi B..

Având în vedere cele dezvoltate anterior, vor fi respinse, sub acest aspect, solicitările formulate de părţile civile D. şi B. privind acordarea daunelor morale în cuantum de 50.000 euro şi, respectiv, 2.000 euro.

Totodată, Înalta Curte – Completul de 5 judecători reţine că, potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă cele hotărâte de instanţă cu privire la măsurile asigurătorii.

Instanţa de control judiciar are în vedere că măsurile asigurătorii au făcut obiectul dezbaterii contradictorii în apel, cu prilejul concluziilor orale reprezentantul Ministerului Public solicitând dispunerea aestora, în considerarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, părţii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune ori al confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Art. 53 din Constituţia României statuează că exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns doar prin lege şi numai dacă se impune. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Nu în ultimul rând, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

Normele legale menţionate reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Din analiza modului de redactare a articolului 249 din C. proc. pen., Înalta Curte – Completul de 5 judecători constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepţie, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţii derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O astfel de situaţie este cea prevăzută de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, care au caracter special şi derogă în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, în materia faptelor de corupţie sau asimilate acestora, organele judiciare nu pot aprecia asupra condiţiei referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, ci aceasta decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracţiunilor de corupţie.

De asemenea, este necesar a se avea în vedere principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii. Astfel, jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Un aspect esenţial care, de asemenea, trebuie luat în considerare cu prilejul dispunerii măsurilor asiguratorii îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea acestora şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acest context, indiferent dacă instituirea măsurii asigurătorii derivă sau nu din lege, verificările efectuate de instanţa de judecată se limitează la examinarea asigurării unei juste proporţionalităţi între restrângerea dreptului de proprietate şi scopul urmărit prin impunerea măsurii. Cerinţa proporţionalităţii măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit denotă legătura dintre temeiurile care stau la baza instituirii acestora şi premisele angajării răspunderii penale sau delictual civile a persoanei acuzate.

Pe cale de consecinţă, faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată în calea de atac a apelului, de condamnare a inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (dispoziţiile art. 20 din actul normativ menţionat justificând ope legis luarea măsurilor asigurătorii în astfel de situaţii) şi de obligare a acestuia la plata către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor a sumelor cu privire la care au fost dispuse soluţii de confiscare în dosarele nr. x/2017 al Tribunalului Dolj – ce a avut la bază dosarul nr. x/2017 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numitul GG., şi nr. x/63/2017 al Tribunalului Dolj – ce a avut la bază dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numiţii NN., PP., TT., LL. ş.a., soluţiile pronunţate de instanţă fiind definitive, şi, respectiv, la restituirea către Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova a bunurilor ori echivalentului acestora şi a sumelor de bani ridicate la percheziţiile domiciliare efectuate în dosarele în legătură cu care s-a reţinut activitatea infracţională în prezenta cauză, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., instanţa de control judiciar, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune, va dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa sumelor de: 10.050 RON, 2.150 euro, 7.350 RON, 50 euro, 2.700 RON, 1.600 euro, 45.250 RON, 4.400 euro, 3.900 dolari şi a sumelor ce reprezintă contravaloarea bunurilor pentru care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, măsura fiind proporţională cu scopul urmărit prin instituirea sa, păstrându-se un just echilibru între interesul general legitim al statului şi interesul personal constând în exercitarea neîngrădită a dreptului de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte – Completul de 5 judecători, în baza dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de părţile civile Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi D. împotriva sentinţei penale nr. 631 din data de 13 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2021, privind pe inculpatul A..

Va desfiinţa sentinţa atacată şi, în rejudecare:

În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., în infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen., săvârşită de inculpatul A., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (fapta din noiembrie 2011 - aprilie 2017).

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen., va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. şi va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) din C. pen., care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei decizii, potrivit art. 92 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., va obliga inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Bibliotecii Judeţene "RR. şi IIII." Dolj sau al Teatrului pentru copii şi tineret JJJJ., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., va dispune ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. să se comunice Serviciului de Probaţiune Dolj.

În temeiul art. 94 alin. (2) din C. pen., supravegherea executării obligaţiilor inculpatului, de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, se va face de Serviciul de Probaţiune Dolj.

În temeiul art. 94 alin. (3) din C. pen., Serviciul de Probaţiune Dolj va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor inculpatului, de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., în sensul că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., va admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi va obliga inculpatul A. la plata către aceasta a sumelor de 10.050 RON şi 2.150 euro (sume cu privire la care au fost dispuse soluţii de confiscare în dosarele nr. x/2017 al Tribunalului Dolj – ce a avut la bază dosarul nr. x/2017 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numitul GG. şi, respectiv, nr. x/2017 al Tribunalului Dolj – ce a avut la bază dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numiţii NN., PP., TT., LL. ş.a., soluţiile pronunţate de instanţă fiind definitive).

Va admite acţiunile civile exercitate de părţile civile D., E., C., B., G. şi F..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) cu referire la art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., va dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării inculpatului A. să restituie Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova bunurile ori echivalentul acestora şi sumele de bani ridicate la percheziţiile domiciliare, respectiv:

- 45.250 RON şi 4.400 euro, ridicate de la partea civilă D. la data de 20.10.2011, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (conexat la dosarul nr. x/2010 al aceleiaşi structuri de parchet);

- 3.900 dolari, ridicată de la partea civilă C. la data de 07.04.2011, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova;

- 7.350 RON şi 50 euro, ridicate de la partea civilă E. la data de 22.09.2016, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova;

- bunurile ridicate de la partea civilă B. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (un ceas de damă marca "x" cu braţară din material de culoare galbenă şi un ceas de damă cu brăţară din material galben, având înscripţionat pe cadran "x") sau contravaloarea acestora, astfel cum va fi determinată în faza de executare;

- bunurile ridicate de la partea civilă G. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 11.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (un lănţişor de damă din metal de culoare galbenă, tip fir, în lungime de 47 cm, prevăzut cu cruciuliţă din metal de culoare galbenă, cu pietre de culoare albă, şi o pereche de cercei de damă din metal de culoare galbenă prevăzut cu trei pietre de culoare albă) sau contravaloarea acestora, astfel cum va fi determinată în faza de executare;

- bunurile ridicate de la partea civilă F. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (un inel de damă rotund cu piatră având mai multe pietricele pe lateral exterior din material galben, un inel de damă rotund din material alb cu pietricele şi un ceas galben-argintiu LLL.) sau contravaloarea acestora, astfel cum va fi determinată în faza de executare;

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) cu referire la art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., va dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării inculpatului A. să restituie Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova bunurile ori echivalentul acestora şi sumele de bani ridicate la percheziţiile domiciliare, respectiv:

- bunurile ridicate de la persoana vătămată Q. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o inimioară cu o piatră de culoare albă de dimensiuni mici; un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o piatră de culoare închisă având inscripţia "NNN."; un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o bilă rotundă tip "perlă", precum şi două pietre mici de culoare albă; un lănţişor din metal de culoare galbenă prevăzut cu un pandantiv sub formă de pătrat prevăzut în centru cu un scorpion, lănţişorul având lungimea de aproximativ 45 cm) sau contravaloarea acestora, astfel cum va fi determinată în faza de executare;

- obiectul de podoabă - inel, predat inculpatului procuror A., la data de 06.04.2015, de către numita R., martor în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, ca urmare a denunţului formulat de soţul acesteia în respectivul dosar, bun cu privire la care, prin ordonanţa din data de 07.04.2015, s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului şi depunerea la camera de corpuri delicte a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova sau contravaloarea acestuia (suma de 1.100 euro, conform etichetei de plastic ataşată, având inscripţionată pe o parte "VVV.", iar pe cealaltă parte "1100 E");

- 2.700 RON şi 1.600 euro, ridicate de la persoana vătămată S. la data de 23.09.2016, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., va dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., până la concurenţa sumelor de: 10.050 RON, 2.150 euro, 7.350 RON, 50 euro, 2.700 RON, 1.600 euro, 45.250 RON, 4.400 euro, 3.900 dolari şi a sumelor ce reprezintă contravaloarea bunurilor pentru care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga intimatul inculpat A. la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, efectuate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată (fond şi apel).

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de părţile civile Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi D. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 998 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de părţile civile Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi D. împotriva sentinţei penale nr. 631 din data de 13 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2021, privind pe inculpatul A..

Desfiinţează sentinţa atacată şi, în rejudecare:

În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 259 alin. (1) şi (2) din C. pen., în infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen., săvârşită de inculpatul A., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 297 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (fapta din noiembrie 2011 - aprilie 2017).

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. şi stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) din C. pen., care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei decizii, potrivit art. 92 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., obligă inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Bibliotecii Judeţene "RR. şi IIII." Dolj sau al Teatrului pentru copii şi tineret JJJJ., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Dolj.

În temeiul art. 94 alin. (2) din C. pen., supravegherea executării obligaţiilor inculpatului, de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, se va face de Serviciul de Probaţiune Dolj.

În temeiul art. 94 alin. (3) din C. pen., Serviciul de Probaţiune Dolj va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor inculpatului, de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., în sensul că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi obligă inculpatul A. la plata către aceasta a sumelor de 10.050 RON şi 2.150 euro (sume cu privire la care au fost dispuse soluţii de confiscare în dosarele nr. x/2017 al Tribunalului Dolj – ce a avut la bază dosarul nr. x/2017 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numitul GG. şi, respectiv, nr. x/2017 al Tribunalului Dolj – ce a avut la bază dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, privind pe numiţii NN., PP., TT., LL. ş.a., soluţiile pronunţate de instanţă fiind definitive).

Admite acţiunile civile exercitate de părţile civile D., E., C., B., G. şi F..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) cu referire la art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării inculpatului A. să restituie Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova bunurile ori echivalentul acestora şi sumele de bani ridicate la percheziţiile domiciliare, respectiv:

- 45.250 RON şi 4.400 euro, ridicate de la partea civilă D. la data de 20.10.2011, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (conexat la dosarul nr. x/2010 al aceleiaşi structuri de parchet);

- 3.900 dolari, ridicată de la partea civilă C. la data de 07.04.2011, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova;

- 7.350 RON şi 50 euro, ridicate de la partea civilă E. la data de 22.09.2016, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova;

- bunurile ridicate de la partea civilă B. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (un ceas de damă marca "x" cu braţară din material de culoare galbenă şi un ceas de damă cu brăţară din material galben, având înscripţionat pe cadran "x") sau contravaloarea acestora, astfel cum va fi determinată în faza de executare;

- bunurile ridicate de la partea civilă G. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 11.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (un lănţişor de damă din metal de culoare galbenă, tip fir, în lungime de 47 cm, prevăzut cu cruciuliţă din metal de culoare galbenă, cu pietre de culoare albă, şi o pereche de cercei de damă din metal de culoare galbenă prevăzut cu trei pietre de culoare albă) sau contravaloarea acestora, astfel cum va fi determinată în faza de executare;

- bunurile ridicate de la partea civilă F. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (un inel de damă rotund cu piatră având mai multe pietricele pe lateral exterior din material galben, un inel de damă rotund din material alb cu pietricele şi un ceas galben-argintiu LLL.) sau contravaloarea acestora, astfel cum va fi determinată în faza de executare;

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) cu referire la art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării inculpatului A. să restituie Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova bunurile ori echivalentul acestora şi sumele de bani ridicate la percheziţiile domiciliare, respectiv:

- bunurile ridicate de la persoana vătămată Q. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 01.02.2016, în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova (un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o inimioară cu o piatră de culoare albă de dimensiuni mici; un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o piatră de culoare închisă având inscripţia "NNN."; un inel din metal de culoare galbenă prevăzut în mijloc cu o bilă rotundă tip "perlă", precum şi două pietre mici de culoare albă; un lănţişor din metal de culoare galbenă prevăzut cu un pandantiv sub formă de pătrat prevăzut în centru cu un scorpion, lănţişorul având lungimea de aproximativ 45 cm) sau contravaloarea acestora, astfel cum va fi determinată în faza de executare;

- obiectul de podoabă - inel, predat inculpatului procuror A., la data de 06.04.2015, de către numita R., martor în dosarul nr. x/2015 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova, ca urmare a denunţului formulat de soţul acesteia în respectivul dosar, bun cu privire la care, prin ordonanţa din data de 07.04.2015, s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului şi depunerea la camera de corpuri delicte a D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova sau contravaloarea acestuia (suma de 1.100 euro, conform etichetei de plastic ataşată, având inscripţionată pe o parte "VVV.", iar pe cealaltă parte "1100 E");

- 2.700 RON şi 1.600 euro, ridicate de la persoana vătămată S. la data de 23.09.2016, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., până la concurenţa sumelor de: 10.050 RON, 2.150 euro, 7.350 RON, 50 euro, 2.700 RON, 1.600 euro, 45.250 RON, 4.400 euro, 3.900 dolari şi a sumelor ce reprezintă contravaloarea bunurilor pentru care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare.

Cu drept de contestaţie în privinţa luării măsurii asigurătorii în termen de 48 de ore de la comunicare.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă intimatul inculpat A. la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, efectuate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată (fond şi apel).

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de părţile civile Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi D. rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 998 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2025, prin punerea la dispoziţia procurorului, a părţilor civile şi a inculpatului, prin mijlocirea grefei instanţei.