Peremption upheld on appeal; reinstatement requests did not interrupt six-month inactivity period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (panel of 5 judges) rejected as unfounded the appellant company's appeal against Decision No. 1252/2024, which had declared the appellant's initial appeal as perimted (lapsed for inactivity); the challenged decision therefore remains in force. The case involved a civil appeal against an appellate court ruling in a commercial dispute with public registry and tax authorities; the appellant had challenged the finding of peremption, arguing that its requests for reinstatement of the case filed on 23 May 2023 and 26 April/1 May 2024 had interrupted the peremption period. The Court held that under Articles 416(1), 417(1), and 411(1)(2) of the Civil Procedure Code, the case had remained inactive due to party fault for over six months (from suspension on 24 November 2022 until expiry on 24 May 2023), and a mere formal reinstatement request—without actually pursuing judgment or requesting a hearing in absentia—does not interrupt peremption; the earlier reinstatement request was rejected and the later one was filed after the peremption period had already expired.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 416 alin. (1) din C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 416 din C. proc. civ, art. 417 alin. (1) din C. proc. civ, art. 417 din C. proc. civ; Peremption upheld on appeal; reinstatement requests did not interrupt six-month inactivity period: 1252/2024, which had declared the appellant's initial appeal as perimted (lapsed for inactivity); the challenged decision therefore remains in force. The case involved a civil appeal against an appellate court ruling in a commercial dispute with public registry and tax authorities; the appellant had challenged the finding of peremption, arguing that its requests for reinstatement of the case filed on 23 May 2023 and 26 April/1 May 2024 had interrupted the peremption period. The Court held that under Articles 416(1), 417(1), and 411(1)(2) of the Civil Procedure Code, the case had remained inactive due to party fault for over six months (from suspension on 24 November 2022 until expiry on 24 May 2023), and a mere formal reinstatement request—without actually pursuing judgment or requesting a hearing in absentia—does not interrupt peremption; the earlier reinstatement request was rejected and the later one was filed after the peremption period had already expired.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict: dismissed the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei prezente, reţine următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin decizia civilă nr. 1252 din 30 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 310/2022 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele O.N.R.C. Dolj şi A.J.F.P. Dolj.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate, recurenta A. S.R.L. a declarat recurs înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2024.
Prin memoriul de recurs, recurenta invocă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 2, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de recurs.
Arată că în speţă nu a intervenit perimarea, deoarece la data de 23 mai 2023, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei care a întrerupt cursul perimării. Prin încheierea din 2 noiembrie 2023, a fost menţinută măsura suspendării, dar la data de 26.04.2024 a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, prin care a formulat concluzii pe fond, dar a solicitat şi acordarea unui termen mai lung.
Printr-o altă cerere, la 1.05.2024, a completat cererea de repunere pe rol, cerând judecarea cauzei în lipsă. Or, arată recurenta, depunând consecutiv la 23.05.2023 şi 26.04.2024, respectiv 1.05.2024, cereri de repunere pe rol, nu a lăsat dosarul de recurs în nelucrare.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În prealabil, Înalta Curte reţine că motivele invocate prin cererea de recurs sunt susceptibile de încadrare în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., având în vedere că s-a susţinut că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează instituţia perimării, iar recurenta, în principal, a criticat aplicarea acestei sancţiuni.
Aşadar, în argumentarea căii de atac exercitate, recurenta a susţinut că, în cauză, nu a intervenit perimarea, arătând că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei ceea ce presupune întreruperea cursului perimării.
Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Se reţine că, în cauză, prin încheierea de şedinţă din 24 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus suspendarea soluţionării recursului exercitat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 310 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Craiova – secţia I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părţile cauzei nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se reţine că la data de 23 mai 2023, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei care a fost respinsă prin încheierea din 26 octombrie 2023, deoarece niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a prezentat la strigarea cauzei, pentru discutarea cererii de repunere pe rol şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În speţă, s-a mai reţinut că la data de 29 aprilie 2024, recurenta a formulat o a doua cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost admisă şi judecata a fost reluată la data de 30 mai 2024.
Astfel, prin decizia nr. 1252 din 30 mai 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a constatat că pricina a rămas în nelucrare din culpa părţilor mai mult de 6 luni şi că de la data suspendării judecăţii cererii de recurs nu a intervenit nicio cauză de suspendare sau întrerupere a cursului termenului de perimare, deoarece ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 24 noiembrie 2022, când judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părţilor. Totodată, s-a constatat că cererea de repunere pe rol din data de 29 aprilie 2024 a fost formulată peste termenul de perimare, care s-a împlinit la data de 24 mai 2023. Aşadar, la termenul de judecată din 30 mai 2024, instanţa de recurs a constatat îndeplinite condiţiile pentru aplicarea sancţiunii procedurale a perimării, în temeiul dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că formularea cererii de repunere pe rol la data de 23 mai 2023 nu are ca efect întreruperea curgerii termenului de perimare, având în vedere că, în raport de prevederile art. 417 alin. (1) din C. proc. civ., ca să aibă efect întreruptiv al termenului prescripţiei, actul procesual trebuie făcut în vederea judecării procesului; or, în cauză, cererea de reluare a judecăţii a fost formală, fără a se urmări efectiv judecata litigiului. Nu este astfel pertinentă critica părţii recurente care atribuie efect întreruptiv de perimare simplei formulări a cererii de reluare a judecăţii, fără a fi solicitat vreodată judecata în lipsă şi fără ca vreuna dintre părţi să se fi prezentat la proces.
Cum în cauză nu a fost formulată de către părţi o cerere care să arate intenţia de a continua judecata, în mod judicios instanţa de perimare a constatat că de la data suspendării judecăţii (24 noiembrie 2022) şi până la data împlinirii termenului de perimare (24 mai 2023), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 417 din C. proc. civ.
Totodată, se reţine că potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.". Înalta Curte reţine că recurenta A. S.R.L. este cea care a formulat calea de atac şi avea obligaţia de a contribui la desfăşurarea şi de a urmări finalizarea procesului, aceasta şi în virtutea principiului disponibilităţii procesului civil.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că instanţa a aplicat normele legale incidente în cauză, constatând, în mod corect, că cererea de recurs s-a perimat.
În raport de considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei atacate, urmând a dispune respingerea recursului împotriva deciziei civile nr. 1252 din 30 mai 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1252 din 30 mai 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.