Dismissal of time-barred pension revision upheld; one-month term ran from finality of ruling, not communication

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat instanţei să dispună: obligarea pârâţilor la aplicarea întocmai a prevederilor art. 1 din H.G. nr. 1/2017, art. 1 din H.G. nr. 846/2017, art. 1 şi 2 din H.G. nr. 937/2018, art. 1 şi 2 din H.G. nr. 935/2019, art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015, art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017, art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, în procesul de revizuire a deciziei de actualizare a pensiei militare de stat urmând a fi luate în calcul: a) actualizarea soldei de funcţie cel puţin la nivelul salariului minim brut garantat în plată în perioada 2017-2019, conform prevederilor H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, H.G. nr. 935/2019, adoptate în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 164 alin. (1) şi 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, majorare la care se adaugă în plus salariul de comandă, solda de merit, gradaţiile, indemnizaţii şi alte sporuri; b) majorarea de 15% la cuantumul brut al soldei de funcţie la toate elementele de calcul al pensiei militare de stat, stabilite procentual funcţie de aceasta, conform art. 60 din Legea nr. 223/2015, art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 şi art. 1 din Anexa 2 a Ordinului M.A.P.N. nr. M25/2016; c) majorarea de 5% prevăzută de art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 prin derogare de la art. 59 din Legea nr. 223/2015.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor să prezinte metodologia comună adoptată de Direcţiile financiare pentru actualizarea pensiilor militare de stat prevăzută de art. 60 din Legea nr. 223/2015, aprobată de conducătorii instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, asociată fiecărui element de calcul în parte, precum şi actul normativ care o reglementează.

A mai solicitat reclamantul recalcularea deciziei de actualizare a pensiei pe baza metodologiei comune de actualizare a pensiilor militare de stat şi obligarea pârâţilor la plata retroactivă a tuturor drepturilor de pensie cuvenite, aşa cum au fost stabilite de prevederile legale, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă drepturilor băneşti, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi daune morale şi materiale pentru prejudiciul suferit.

Prin sentinţa civilă nr. 582 din 13 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte pretenţiile anterioare datei de 13.11.2017, invocată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, fiind respinsă ca prescrisă acţiunea reclamantului pentru pretenţiile aferente acestei perioade.

Totodată, a fost respinsă acţiunea, astfel cum a fost formulată şi precizată, având ca obiect recalculare pensie.

Prin decizia civilă nr. 986 din 15 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respins apelul reclamantului declarat împotriva sentinţei nr. 582 din 13 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Arad.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat Decizia nr. 515/2018 a Curţii de Apel Alba – secţia I Civilă şi Decizia nr. 935/2021 a Curţii de Apel Constanţa, susţinând contrarietatea hotărârii atacate în raport cu aceste decizii.

Prin decizia civilă nr. 213 din 22 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2024 a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la data de 25 martie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă sub nr. x/2024.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 924 din 23 aprilie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 986 din 15 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

În motivare, a reţinut că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca obiect contrarietatea dintre decizia civilă nr. 986 din 15 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, Decizia nr. 515/2018 a Curţii de Apel Alba – secţia I Civilă şi a Deciziei nr. 935/2021 a Curţii de Apel Constanţa.

Instanţa a reţinut că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 15 noiembrie 2023, moment care coincide cu data pronunţării ultimei hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 986 din 15 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, atacate pe calea revizuirii.

Or, se constată că revizuentul a depus cererea de revizuire prin poştă electronică, la data de 18 ianuarie 2024 fiind astfel depăşit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că termenul de formulare al revizuirii ar curge de la comunicarea hotărârii, fiind necesar să ia cunoştinţă de motivarea Curţii de Apel Timişoara.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Înalta Curte constată că recurentul a criticat soluţia instanţei, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susţinând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac ar curge de la comunicarea hotărârii, pentru că atunci partea ia cunoştinţă de considerentele hotărârii.

Ca urmare, analiza recursului se va face din perspectiva pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., fiind criticată modalitatea de calculare a termenului pentru declararea căii extraordinare de atac, deci norme de procedură civilă.

Acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, care reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire s-a susţinut că decizia civilă nr. 986/2023 a Curţii de Apel Timişoara încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziilor nr. 515/2018 şi 935/2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, respectiv a Curţii de Apel Constanţa.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 986/15.11.2023 a Curţii de Apel Timişoara, care, fiind pronunţată în soluţionarea apelului declarat într-un litigiu de asigurări sociale, are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 986/2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 15 noiembrie 2023 şi s-a împlinit la 15 decembrie 2023, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 18 ianuarie 2024, conform ştampilei de înregistrare, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, termenul de declarare al căii extraordinare de atac nu curge de la data comunicării hotărârii către recurent, cum se susţine în memoriul de recurs, ci sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac, care a curs de la data la care a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se solicită.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014), a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 924 din 23 aprilie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.