Peremption upheld: Urban-planning challenge lapsed after six-month inactivity.

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Sfântu Gheorghe şi Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe au solicitat obligarea pârâţilor la modificarea HCL nr. 93/1999, HCL nr. 49/2011, HCL nr. 20/2013, HCL nr. 395/2015 şi HCL nr. 27/2016, precum şi includerea terenului extravilan identificat prin CF nr. x Sfântu Gheorghe, A1, nr. cad. x, în suprafaţă de 1182 mp, ca teren intravilan în P.U.G. actual al Municipiului Sfântu Gheorghe.

Prin încheierea din 18 iunie 2020, Tribunalul Covasna, secţia Civilă, a dispus suspendarea judecarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, prin încheierea din 28 ianuarie 2021, aceeaşi instanţă a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamanţii A. şi B. şi a menţinut măsura suspendării judecăţii prin acordul părţilor dispusă anterior prin încheierea din data de 18 iunie 2020 a Tribunalului Covasna.

Împotriva încheierii din 28 ianuarie 2021 a Tribunalului Covasna, secţia Civilă, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs, înregistrat la data de 19 februarie 2021 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020/a1.

Prin încheierea din 13 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecata cauzei conform dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 298/R/2022 din 05 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării, invocată de instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenţii A. şi B. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Tribunalul Covasna – secţia Civilă în dosarul nr. x/2020.

Împotriva Deciziei nr. 298 din 5 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, anularea în parte a încheierii din data de 28 ianuarie 2021.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva Deciziei nr. 298/R/2022 din 5 mai 2022 a Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 9 aprilie 2024, recurenţii B. şi A. au formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului, fără a solicita şi judecarea cauzei în lipsa părţilor. Prin rezoluţia completului de judecată, cererea a primit termen pentru soluţionare la data de 11 iunie 2024.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 iunie 2024, instanţa de control judiciar a respins cererea de repunere pe rol formulată de către recurenţii-reclamanţi B. şi A., având în vedere că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 3605 din 25 iunie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva Deciziei nr. 298 din 5 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivare, a reţinut că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin încheierea din 11 iunie 2024 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de către recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi menţinută măsura suspendării, astfel se constată că de la ultimul act de procedură a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a art. 416 alin. (1) C. proc. civ., dosarul rămânând în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ.

Recursul

Împotriva acestei decizii, la 28 iunie 2024, în termenul legal, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au formulat recurs, susţinând că soluţiile pronunţate de instanţe sunt nelegale.

Au apreciat că prin respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei, solicitată chiar de ambele părţi aflate în proces, ca urmare a suspendării judecării cauzei, prin acordul ambelor părţi, au fost în mod nelegal sancţionaţi cu perimarea, fiind astfel lipsiţi de o judecată consimţită de ambele părţi, garantată de lege.

S-au referit la încheierea din 28 ianuarie 2022, în cuprinsul căreia s-a reţinut că cererea de repunere pe rol ar fi avut ca scop întreruperea termenului de perimare, de înlăturare a aplicării prevederilor art. 416 din C. proc. civ., deşi cererea de repunere pe rol s-a făcut în intervalul de 6 luni, prevăzut de lege, respectiv de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenţii au apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 417 din C. proc. civ., ci cele ale art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., când perimarea se suspendă pentru motive temeinic justificate care duc la judecarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că memoriul de recurs este întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., dar susţinerile recurenţilor se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată măsura perimării cauzei, respectiv aplicarea greşită a unei norme de drept procesual civil.

Acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsele neregularităţi invocate de recurentă nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.

Conform prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

În cauză, prin încheierea din 10 octombrie 2023, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de A. şi B., având în vedere lipsa nejustificată a părţilor de la dezbateri şi faptul că nici una din părţile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat perimarea căii de atac, în considerentele deciziei arătându-se că nu a fost întrerupt cursul perimării, că dosarul a rămas în nelucrare de la 10 octombrie 2023, data suspendării judecăţii pentru lipsa părţilor şi până la 25 iunie 2023, data repunerii din oficiu cauzei pe rol, perioadă în care, din vina părţilor, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, fiind incident art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Nu poate fi primită interpretarea dată de recurenţi cererii de repunere pe rol a cauzei depusă la 9 aprilie 2024, întrucât aceasta cerere a fost respinsă de instanţă, cu motivarea că nu s-a solicitat şi judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte reţine că este legală măsura instanţei de respingere a cererii de repunere pe rol formulate, câtă vreme suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa nejustificată a părţilor. Ca urmare, pentru ca instanţa să repună cauza pe rol, era necesar ca, prin cererea de repunere pe rol, să se solicite totodată şi judecarea cauzei în lipsă, cum legal s-a reţinut prin decizia recurată.

Această condiţie se deduce din conţinutul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "judecătorul va suspenda cauza, când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Astfel, o cerere de repunere a cauzei pe rol prin care nu se solicită şi judecarea cauzei în lipsă nu are finalitate juridică, pentru că instanţa nu poate reţine cauza în pronunţare fără să existe la dosar o solicitare în acest sens de la părţi.

Cum de la data suspendării judecăţii, 10 octombrie 2023, pricina a rămas în nelucrare din culpa recurenţilor, care nu şi-a manifestat voinţa cu respectarea exigenţelor procedurale în sensul continuării judecăţii, în mod corect instanţa învestită cu judecarea căii de atac a constatat perimarea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună.

În speţă, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la data de 10 octombrie 2023 şi s-a împlinit la 10 aprilie 2024, care a fost o zi lucrătoare.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 3605 din 25 iunie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.