Disciplinary dismissal upheld; revision for res judicata rejected as unfounded, appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele RA, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 51/16.04.2019, obligarea la reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, precum şi plata drepturilor salariale cuvenite în perioada 18.04.2019 şi până la reintegrarea efectivă în funcţia publică deţinută anterior, aceea de subinginer silvic şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în această perioadă, indexate, majorate şi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1018/CA/11.11.2021, prima instanţă a respins excepţiile invocate de către pârâtă, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Publica Locala a Pădurilor Săcele R.A. şi a anulat Decizia nr. 51/16.04.2019 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de munca al reclamantului, dispunând reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, respectiv cea de subinginer silvic; a obligat pârâta la plata drepturilor salariale către reclamant pentru perioada cuprinsă între data încetării contractului de muncă şi a momentului reintegrării în funcţie, precum si la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe toată această perioadă, toate aceste drepturi indexate şi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală calculate până la data plăţii efective; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 746 din data de 21 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/62/201*, Curtea de Apel Braşov a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1018/CA/11.11.2021 pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o, în parte, şi în rejudecare a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a menţinut în rest sentinţa atacată; a respins recursul incident declarat de recurentul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1018/CA/11.11.2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea cererii de revizuire, a susţinut că există o hotărâre definitivă a cărei autoritate de lucru judecat a fost încălcată prin Decizia nr. 746 de la data de 21 decembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în soluţionarea recursului.

Astfel, a precizat revizuentul că în cadrul dosarului nr. x/2020, care a avut ca obiect soluţionarea conflictului de competenţă invit între instanţe cu privire la competenţa materială de judecată a cauzei de faţă, s-a stabilit în mod definitiv şi imperativ faptul că revine secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Braşov competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 5620 din 24 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 746/R/2022 din 21 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

În motivare, s-a arătat că hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt date în soluţionarea aceluiaşi dosar, respectiv sunt emise pe parcursul procesual al cauzei şi au în vedere, mai întâi, stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, iar apoi judecata în soluţionarea recursului, care a analizat şi fondul acţiunii.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că decizia este nelegală, cu referire la considerentele deciziei Curţii de Apel Braşov, ale Deciziei nr. 3/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, având în vedere că doar în condiţiile identificării unei norme derogatorii exprese în conţinutul O.U.G. nr. 59/2000, personalul silvic contractual va beneficia de un alt regim juridic decât cel instituit prin Legea nr. 188/1999, ipoteză ce nu se aplică în cauză.

Recurentul a susţinut că judecătorul fondului a analizat în mod corect norma de drept materială aplicabilă, raportându-se la autoritatea de lucru judecat a dispoziţiilor sentinţei curţii de Apel Braşov nr. 22/2020, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, acesta neputând recalifica natura litigiului după voinţa exclusivă a anagajatorului, revizuentul făcând parte din personalul silvic, căruia, potrivit art. 58 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2000, i se vor aplica dispoziţiile Legii. nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Pe de altă parte, ignorând total dispoziţiile si cuprinsul Sentinţei anterior menţionate, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ si fiscal a încălcat autoritatea de lucru judecat, apreciind total eronat că sunt incidente dispoziţiile Codului Muncii.

Aşa fiind, recurentul a apreciat că, în cauză, este îndeplinită condiţia ca hotărârile potrivnice să conţină elementele caracteristice existenţei autorităţii de lucru judecat.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recursul nu a fost întemeiat în drept pe niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Din analiza criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recurentul apreciază că instanţa a aplicat greşit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aspecte ce urmează a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., potrivit căruia "casarea hotărârii se poate dispune atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat."

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea normei de drept menţionate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În cauză, din cronologia evenimentelor, Înalta Curte reţine următoarele:

La 20 mai 2019, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov cererea formulată de contestatorul A., prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 51 din 16 aprilie 2019, obligarea la reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, precum şi plata drepturilor salariale cuvenite.

La termenul de judecată din 19 septembrie 2019, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă materială a secţiei I Civile a Tribunalului Braşov, iar prin încheierea civilă nr. 884/S/14.11.2019 a fost admisa excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I Civile a Tribunalului Braşov şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că litigiul este de competenţa completului specializat în soluţionarea litigiilor de contenciosul administrativ şi fiscal, întrucât reclamantul are funcţia de subinginer silvic, învestit cu exerciţiul autorităţii publice.

Cauza a fost transpusă pe rolul secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal, iar la primul termen de judecata din 1 octombrie 2020, Tribunalul a pus în discuţie excepţia necompetentei funcţionale, excepţie ce a fost admisă, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a I-a civilă. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul către Curtea de Apel Braşov în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a considerat că este vorba despre un raport de muncă, reclamantul exercitându-şi atribuţiile în cadrul unui contract de muncă.

Învestită cu regulatorul de competenţă, Curtea de Apel Braşov a pronunţat sentinţa nr. 22 din 23 octombrie 2020, prin care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, reţinând incidenţa în cauză a art. 52 din O.U.G. nr. 59/2000, art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, astfel cum au fost aplicate prin Decizia nr. 3/2014 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie.

S-a arătat şi că secţiei de contencios administrativ şi fiscal îi revine sarcina de a identifica norma legală derogatorie aplicabile în cauză, întrucât simpla calificare a raporturilor reclamantului cu pârâta, ca fiind raporturi de muncă, nu este suficientă prin ea însăşi pentru a determina o altă competenţă specializată a instanţei, în condiţiile în care întreg personalul silvic este supus dispoziţiilor art. 48 şi următoarele din O.U.G. nr. 59/2000.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2019

În acest litigiu, Tribunalul Braşov a pronunţat sentinţa nr. 1018/CA din 11 noiembrie 2021, prin care a respins excepţiile invocate de pârâtă, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Publica Locala a Pădurilor Săcele R.A. A anulat Decizia nr. 51/16.04.2019 privind desfacerea disciplinară a Contractului individual de muncă al reclamantului, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, respectiv cea de subinginer silvic. A obligat pârâta la plata drepturilor salariale către reclamant pentru perioada cuprinsă între data încetării contractului de muncă şi a momentului reintegrării în funcţie, precum şi la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe toata aceasta perioadă, toate aceste drepturi indexate şi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală calculată până la data plăţii efective.

Prin Decizia nr. 746R din 21 decembrie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta pârâtă Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1018/CA/11.11.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o în parte, şi în rejudecare a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. A menţiut în rest sentinţa atacată. A respins recursul incident declarat de recurentul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1018/CA/11.11.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Aşadar, prin cererea de recurs, revizuentul a susţinut că hotărârea pronunţată în regulator de competenţă ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţate în recurs.

Aceste susţineri sunt nefondate şi vor fi respinse, cu motivarea că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căreia "hotărârile să fie date în dosare diferite".

În deplin acord cu instanţa de revizuire, Înalta Curte reţine, la rândul său, că cererea de revizuire nu poate fi primită, câtă vreme hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt date în soluţionarea aceluiaşi dosar, respectiv sunt emise pe parcursul procesual al cauzei şi au în vedere, mai întâi, stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, iar apoi judecata în soluţionarea recursului, care a analizat şi fondul acţiunii

Se constată, totodată, că instanţa de recurs nu a infirmat prin decizia sa competenţa de judecată a instanţei de contencios administrativ cu privire la proces, care a fost singurul aspect stabilit prin sentinţa civilă nr. 22/2020 pronunţată anterior de Curtea de Apel Braşov în regulatorul de competenţă.

În aceste condiţii, este legală constatarea instanţei de revizuire, în sensul că nu se poate reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 22/2020 prin emiterea deciziei civile nr. 746/2022, aceasta din urmă hotărâre judecătorească fiind singura care a statuat pe fondul raportului de drept litigios.

Astfel, instanţa de contencios administrativ, învestită ca urmare a hotărârii de stabilire a competenţei materiale procesuale, a procedat la soluţionarea problemei de drept deduse judecăţii, rezultată dintr-un contract de muncă, fiind necontestat în cauză că revizuentul făcea parte din categoria personalului contractual care desfăşura activitate în baza unui contract de muncă în cadrul intimatei.

Ca atare, instanţa de contencios administrativ, învestită cu soluţionarea cauzei prin regulatorul de competenţă, procedează la judecata pe fond a acesteia, identificând normele legale aplicabile raportului substanţial de drept dintre părţile cauzei, unul care avea la bază contractul de muncă al revizuentului, aspect substanţial cu caracter autonom în relaţia cu competenţa de judecată şi care constituie un aspect de drept procesual.

În concluzie, se observă că în mod corect instanţa de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanţele cauzei, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 5620 din 24 noiembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.