Taxpayer's revision claim for contradictory res judicata dismissed where prior inadmissibility ruling was properly respected in subsequent proceedings

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 30.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal încheiat în data de 09.02.2012 şi înregistrat sub nr. x/13.02.2012, a raportului de inspecţie fiscală nr. x/20.02.2012 şi a deciziei de impunere nr. x/20.02.2012, emise de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 6063 din 17 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru autoritatea de lucru judecat.

Prin Decizia nr. 2266 din 31 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 6063 din 17 noiembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 2266 din 31 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, la data de 06 noiembrie 2023, A. a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii de revizuire şi soluţionarea cauzei potrivit art. 513 C. proc. civ.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că decizia atacată este potrivnică Deciziei nr. 679/R/20.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 2813 din 23 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 2266 din 31 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

În motivare, instanţa a constatat că, prin decizia civilă nr. 2266/31.10.2023, a cărei anulare s-a solicitat prin prezentul demers judiciar, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a menţinut sentinţa civilă nr. 6063/17.11.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinsă acţiunea formulată de revizuentul reclamant în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov pentru autoritate de lucru judecat.

Or, argumentul decizoriu care a condus la o asemenea soluţie a vizat tocmai pronunţarea deciziei civile nr. 679/R/20.10.2020 de către Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care a fost admisă excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Instanţa de revizuire a constatat că nu se verifică îndeplinirea ipotezei menţionate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, reprezentată de decizia civilă nr. 679/R/20.10.2020 pronunţată de către Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, aşa cum eronat se afirmă de către partea revizuenta, ci dimpotrivă respectată, aspect ce rezultă din cuprinsul considerentelor care susţin soluţia pronunţată.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, prin care a susţinut că decizia recurată conţine considerente ce sunt contradictorii, respectiv decizia civilă nr. 2266/2023 şi decizia civilă nr. 679/R/2020, prin aceea că ultima hotărâre analizează în mod greşit chestiunile în baza cărora este vizată excepţia autorităţii de lucru judecat.

Recurentul a detaliat starea de fapt din dosarele în care s-au pronunţat cele două decizii anterior menţionate, prin care a susţinut temeinicia cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recursul a fost întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Din analiza criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recurentul nu susţine că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau acestea ar fi contradictorii ori străine, ci arată că instanţa ar fi aplicat greşit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aspecte ce urmează a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., potrivit căruia "casarea hotărârii se poate dispune atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat."

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea normei de drept menţionate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Conform art. 430 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este reglementată astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Prin norma citată s-a urmărit înlăturarea încălcării autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În jurisprudenţa referitoare la acest motiv de revizuire [a se vedea, cu titlu de exemplu, Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători nr. 329 din 11 decembrie 2017 şi nr. 120 din 20 mai 2019, publicate pe pagina de internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – www.x.ro – în secţiunea de jurisprudenţă], s-a reţinut că una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice este ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces ori, în ipoteza în care a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra acesteia.

Este adevărat că art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiţie de admisibilitate, însă această condiţionare derivă din faptul că, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanţa de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata, caracteristic hotărârilor judecătoreşti definitive.

În cauză, Înalta Curte reţine că Decizia nr. 679/R/20.10.2020 a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2018, ce avea ca obiect acţiunea formulată de A. în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, rejudecare în fond, prin care s-a solicitat ca instanţa să decidă asupra legalităţii procesului-verbal încheiat la data de 9 februarie 2012, urmare a unei inspecţii fiscale.

Prin hotărârea indicată, Curtea de Apel a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

La rândul său, Decizia nr. 2266 din 31 octombrie 2023 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei nr. 6063 din 17 noiembrie 2022 a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Or, prin această hotărâre judecătorească a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respinsă cererea pentru autoritatea de lucru judecat. În motivare, tribunalul s-a raportat la soluţia şi considerentele deciziei civile nr. 679/R/20.10.2020 ale Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care, aşa cum s-a arătat anterior, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile.

Tribunalul Bucureşti a avut în vedere motivarea instanţei de fond de la Braşov, şi a constatat că reclamantul A. nu poate supune controlului de legalitate actele administrative primare, întrucât acest aspect fusese deja stabilit cu putere de lucru judecat în considerentele Deciziei nr. 679/R/20.10.2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2018.

În deplin acord cu instanţa de revizuire, Înalta Curte reţine, la rândul său, că cererea de revizuire nu poate fi primită, pentru neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de admisibilitate, anterior redate.

În acelaşi sens, se reţine că, în actualul stadiu procesual, în cadrul căruia instanţa de recurs este limitată la verificarea modului în care instanţa de revizuire a analizat, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a avea competenţa de a analiza fondului raportului juridic dedus judecăţii, nu pot forma obiectul examinării criticile formulate în cuprinsul cererii de revizuire.

În concluzie, se observă că în mod corect instanţa de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanţele cauzei, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2813 din 23 mai 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.