Civil revision deadline: finality date controls over notification for res judicata conflicts

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 2222 din 31 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 483 din 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea de revizuire a deciziei civile nr. 483 din 31 mai 2023, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat să se constate că decizia a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri pronunţate de aceeaşi instanţă (Decizia civilă nr. 2265/03.10.2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2012).

Termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 31 mai 2023 - data pronunţării ultimei hotărâri pretins potrivnice (Decizia civilă nr. 483 din 31 mai 2023, împotriva căreia s-a formulat revizuire) şi s-a împlinit la 30 iunie 2023, iar cererea de revizuire a fost formulată la 26 iulie 2023.

Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Recurentul a făcut un istoric al cauzelor, pentru a susţine ideea că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2265/2012 a Curţii de Apel Timişoara.

Totodată, a criticat măsura respingerii, ca tardive, a cererii de revizuire, apreciind că termenul pentru formularea căii extraordinare de atac ar curge de la data comunicării deciziei, când a luat cunoştinţă de considerentele instanţei.

Procedura de filtru

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât prezentul dosar a fost început la 28 iulie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 13 mai 2024, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.

Prin încheierea din 14 octombrie 2024 a fost admis în principiu recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2222 din 31 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi s-a stabilit termen de judecată la 4 noiembrie 2024.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Înalta Curte constată că recurentul a criticat soluţia instanţei, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susţinând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac ar curge de la comunicarea hotărârii, pentru că atunci partea ia cunoştinţă de considerentele hotărârii, termen în raport de care cererea sa ar fi fost depusă în termenul legal.

Ca urmare, analiza recursului se va face din perspectiva pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., fiind criticată modalitatea de calculare a termenului pentru declararea căii extraordinare de atac, deci norme de procedură civilă.

Acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, care reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire formulată, revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 483 din 31 mai 2023 a Curţii de Apel Timişoara, apreciind că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2265 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara.

Aşadar, ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 483 din 31 mai 2023 a Curţii de Apel Timişoara, care, fiind pronunţată în soluţionarea apelului declarat într-un litigiu de asigurări sociale, are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 483 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 483/2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 31 mai 2023 şi s-a împlinit la 30 iunie 2023, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 26 iulie 2023, conform ştampilei de înregistrare, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, termenul de declarare al căii extraordinare de atac nu curge de la data comunicării hotărârii către recurent, cum se susţine în memoriul de recurs, ci sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac, care a curs de la data la care a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se solicită.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014), a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2222 din 31 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.