Land ownership revision petition: calculation of the one-month deadline for extraordinary appeal against a final decision pronounced in a land dispute.

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 15.05.2023 sub nr. x/2023, revizuentul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 312/24.02.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, întrucât este contradictorie cu sentinţa civilă nr. 5385/04.05.1998, pronunţată de Judecătoria Craiova, cu Decizia nr. 1780/16.06.2004 a Curţii de Apel Craiova şi cu Decizia nr. 1807/1999 a Tribunalului Dolj.

Prin Decizia nr. 214/07.06.2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire împotriva Deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea faţă de sentinţa nr. 5385/04.05.1998 a Judecătoriei Craiova, în favoarea Tribunalului Dolj; a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire a Deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea faţă de Decizia nr. 1780/16.06.2004 a Curţii de Apel Craiova, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a Deciziei nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, raportat la contradictorialitatea faţă de Decizia nr. 1807/1999 a Tribunalului Dolj.

Prin Decizia nr. 312/24.02.2023 pronunţată în dosar nr. x/2018, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis apelurile declarate de pârâţii Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi B. împotriva sentinţei nr. 3385/28.04.2022 a Judecătoriei Craiova; a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins acţiunea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Fărcaş, Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Tălpaş, Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi B., ca neîntemeiată; a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată; a menţinut sentinţa civilă apelată cu privire la soluţionarea excepţiei lipsei de interes, excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor C. şi D. şi a cererii expertului de majorare a onorariului şi de obligare a reclamantului la plata acestuia; a respins cererea apelantului-pârât B. de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 2034 din 8 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 312 din 24 februarie 2023 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt incidente prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi că hotărârea a cărei anulare se solicită a fost pronunţată de Tribunalul Dolj în soluţionarea apelului declarat într-un litigiu de fond funciar, care nu are deschisă calea recursului, fiind o decizie definitivă la data pronunţării, conform art. 634 alin. (2) C. proc. civ.

Aplicând art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanţa a reţinut că termenul de revizuire s-a împlinit la 27 martie 2023, iar revizuentul a promovat calea de atac a revizuirii ulterior împlinirii acestui termen, respectiv la 15 mai 2023, potrivit vizei de înregistrare.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că cererea de revizuire a fost promovată cu încălcarea termenului prevăzut de lege, intervenind decăderea revizuentului din exerciţiul dreptului, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Recursul

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 7, şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a criticat măsura respingerii, ca tardive, a cererii de revizuire, apreciind că reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este discriminatorie prin raportare la art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi text normativ.

Aceasta întrucât art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. face referire la considerentele hotărârii judecătoreşti, care nu pot fi cunoscute decât de la momentul comunicării hotărârii respective, în caz contrar fiind încălcat principiul egalităţii şi accesul liber la justiţie.

Cu privire la acest aspect, recurentul a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a făcut o prezentare a situaţiei de fapt, din care reiese că ceea ce s-a dezlegat în cadrul dosarului nr. x/2004 chiar în mod incidental, este înzestrat cu autoritate de lucru judecat, ce nu poate fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior.

Procedura de filtru

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început la 26 ianuarie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 13 mai 2024, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 octombrie 2024, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul A. şi a acordat termen de judecată la 4 noiembrie 2024.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Înalta Curte constată că recurentul a criticat soluţia instanţei, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susţinând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac ar curge de la comunicarea hotărârii, pentru că atunci partea ia cunoştinţă de considerentele hotărârii.

Ca urmare, analiza recursului se va face din perspectiva pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., fiind criticată modalitatea de calculare a termenului pentru declararea căii extraordinare de atac, deci norme de procedură civilă. Acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, care reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, urmare a declinării dispusă prin Decizia nr. 214/07.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosar nr. x/2023, a fost analizată contrarietatea Deciziei nr. 312/24.02.2023, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în dosar nr. x/2018, în raport cu Decizia nr. 1780/16.06.2004, a Curţii de Apel Craiova.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 312/24.02.2023 a Tribunalului Dolj, care, fiind pronunţată în soluţionarea apelului declarat într-un litigiu de fond funciar, are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. art. 634 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 312/2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 24 februarie 2023 şi s-a împlinit la 27 martie 2023, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 15 mai 2023, conform ştampilei de înregistrare, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, termenul de declarare al căii extraordinare de atac nu curge de la data comunicării hotărârii către recurent, cum se susţine în memoriul de recurs, ci sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac, care a curs de la data la care a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se solicită.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014), a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2034 din 8 noiembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.