International bus route licensing: failure of original operators’ contractual performance bars unilateral partner substitution under bilateral transit protocol

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 02.06.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor - Direcţia Transport Rutier a solicitat obligarea acestui să emită autorizaţiile privind serviciile regulate Bucureşti 9.00; 11.00 - Chişinău 9.00; 11.00, ce urmează a fi efectuate de reclamanta A. S.R.L. la paritate cu operatorul de transport moldovean B. S.R.L. ca urmare a executării contractului de colaborare încheiat între societatea A. S.R.L. şi operatorul de transport moldovean B. S.R.L. în data de 14.12.2018, în temeiul art. 8, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 2, alin. (2) ale Legii nr. 554/2004.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din 18 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile necompetenţei generale a instanţelor de judecată şi a prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiate şi a admis cererea de administrare a probei cu expertiză contabilă în privinţa capătului de cerere prin care s-a solicitat accoperirea prejudiciului.

Prin sentinţa nr. 1087 din 2 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.;

- A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul C. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.;

- A admis în parte acţiunea privind pe reclamanta A.,în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ŞI COMUNICAŢIILOR-DIRECŢIA TRANSPORT RUTIER, şi intervenienta accesorie S.C. D. S.R.L.;

- A constatat existenţa refuzului nejustificat al pârâtului de a realiza demersurile la care era obligat în vederea desemnării reclamantului în calitate de partener al B. pentru operarea serviciilor regulate de transport Bucureşti 9,00-11,00 Chişinău 9,00-11,00;

- A respins cererea de obligare a pârâtului la emiterea autorizaţiilor ca neîntemeiată;

- A admis în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată;

- A obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 RON reprezentând onorariu avocat şi 50 RON taxa de timbru;

- A respins cererea pentru diferenţa solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.

III Recursurile formulate

Împotriva sentinţei nr. 1087 din 2 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanta A. şi pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, iar intervenienta S.C. D. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 şi a sentinţei civile nr. 1087 din 2 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea recursului său, reclamanta A. a arătat că, Conform Protocolului Comisiei Mixte dintre România şi Republica Moldova în domeniul transportului rutier (Bucureşti 26-27 iunie 2018), in cazul în care unul dintre operatorii de transport autorizaţi să efectueze un serviciu regulat, din diverse motive, nu mai poate deservi serviciul regulat respectiv si reziliază contractul de paritate, celălalt operator are la dispoziţie un termen de 30 de zile pentru a-şi găsi un nou partener si să depună la autorităţile competente documentaţia necesara pentru eliberarea noilor autorizaţii. În caz contrar, cu acordul ambelor autorităţi, competente serviciul regulat respectiv poate fi închis.

Or, în prezent, societatea B. S.R.L. deţine autorizaţiile de transport aferente serviciilor regulate Bucureşti 9.00; 11.00 - Chişinău 9.00; 11.00, acestea nefiind restituite autorităţilor moldovene, aspect confirmat de către înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Oricum, situaţia legală în care s-ar afla operatorul B. S.R.L. nu ar putea fi de natură să impieteze asupra drepturilor recurentei, care a îndeplinit toate obligaţiile legale şi este îndreptăţită la eliberarea autorizaţiilor de transport menţionate.

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă consideră că se impune obligarea pârâtului la emiterea autorizaţiilor către subscrisa recurentă, urmând ca în eventualitatea în care societatea B. S.R.L. nu va mai putea deservi serviciile regulate în mod efectiv şi va rezilia contractul de paritate, recurenta să identifice un alt operator de transport din Republica Moldova cu care să încheie un contract nou de colaborare.

La rândul său, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1087/02.07.2021, apreciind că instanţa de judecată a interpretat în mod eronat dispoziţiile Acordului rutier dintre România si Republica Moldova si legislaţia naţională specifica deoarece serviciile regulate nu se pot suspenda iar suspendarea trebuie asimilată cu renunţarea la serviciile regulate.

În acest sens, recurentul arată că operatorul de transport român E. S.R.L., fostul partener a lui B. S.R.L. prin adresa nr. x/23.02.2018 a anunţat Autogara Filaret, autogara desemnata ca staţie de plecare/sosire a traseului respectiv in conformitate cu legislaţia naţională specifică, despre suspendarea temporară a deservirii serviciilor regulate Bucureşti, plecare ora 09 si ora 11:00 - Chişinău, plecare ora 09:00 si 11.00, urmând ca deservirea acestor trasee să fie efectuată în continuare de partenerul moldovean. Prin această notificare, operatorul de transport practic a recunoscut ca din anumite motive nu mai poate deservi serviciile regulate pentru care a fost autorizat si doreşte suspendarea lor. În condiţiile în care nu era posibilă, din punct de vedere legal, o suspendare a acestor servicii rezultă că termenul de 30 zile în care S.C. B. S.R.L. trebuia să ceară schimbarea partenerului se îndeplinea la data de 23.03.2018 iar nu la data de 28.01.2019, cum a reţinut instanţa de fond.

De asemenea, recurenta invocă toate demersurile ulterioare ale autorităţilor române care au confirmat faptul că operatorul E. S.R.L. nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale şi nu execută, în condiţiile stipulate, cursele regulate pentru care a fost autorizat. În consecinţă, operatorul a fost notificat să remedieze situaţia în termen de 30 de zile, în caz contrar procedându-se la retragerea autorizaţiei. Recurentul arată că instanţa se afla în eroare cu privire la situaţia de fapt deoarece, atât la data de 14.12.2018 când B. S.R.L. solicitase autorităţilor din Republica Moldova includerea în parteneriat a S.C. A. S.R.L. cât şi la data de 25.01.2019 când S.C. B. S.R.L. a anunţat autorităţile din România cu privire la noul partener şi a solicitat eliberarea autorizaţiilor în noile condiţii, termenul de 30 zile era cu mult depăşit.

Recurentul mai arată că ţinând seama de complexitatea problemei respective, de soluţiile diferite adoptate de partea moldoveana în aceeaşi problema şi pentru a nu nedreptăţii niciunul din solicitanţi, a propus ca cererile celor doi operatori de transport români, respectiv D. S.R.L. şi A. S.R.L. să fie analizate în cadrul viitoarei comisii mixte rutiere, practică curenta în relaţiile bilaterale dintre România şi Republica Moldova. Prin adresele x/21.02.2019 şi y/03.04.2019, Ministerul Economiei şi Infrastructurii din Republica Moldova, autoritatea competentă la acea dată, a transmis acordul ca subiectul autorizării serviciilor regulate Bucureşti 09, 11.00 - Chişinău 09.00, 11.00, să fie examinat în cadrul viitoarei şedinţe a Comisiei mixte rutiere.

Recurentul afirmă că nu se puteau elibera autorizaţii către operatorul S.C A. S.R.L la paritate cu operatorul moldovean S.C B. S.R.L., în condiţiile în care acesta din urmă avea suspiciuni de neefectuare a curselor ceea ce a condus, în final, la retragerea autorizaţiei şi pentru S.C B. S.R.L..

Împotriva încheierii din data de 18.12.2020, pronunţata in dosarul nr. x/2020, şi împotriva sentinţei civile nr. 1087/02.07.2021 a formulat recurs şi intervenienta accesorie S.C. D. S.R.L..

În ceea ce priveşte recursul împotriva încheierii din data de 18.12.2020, recurenta arată că acţiunea este formulată cu depăşirea termenului de prescripţie de 6 luni reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004, fie că ne raportăm la data la care autoritatea publică a comunicat răspunsul prin care se aducea la cunoştinţă, prin adresa nr. x/13.02.2019, imposibilitatea temporara a soluţionării cererii, fie dacă ne raportăm la data la care cererea reclamantei ar fi trebuit să primească un răspuns. În aceste condiţii, se apreciază că în mod greşit excepţia prescripţiei a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte Sentinţa atacată, recurenta arată că instanţa de fond a pronunţat o ultra petita, în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat instanţei sa constate refuzul nejustificat al autorităţii de a "realiza demersurile" ci de a emite o autorizaţie.

O altă critică se referă la fondul soluţiei, recurenta apreciind că soluţia de admitere în parte a fost data cu aplicarea greşita a normelor de drept material.

Recurenta arată că atât transportatorul moldovean S.C. B. S.R.L., cat si cel roman S.C. E. S.R.L. au fost sancţionaţi, constatandu-se faptul ca nu isi îndeplinesc obligaţiile legale si condiţiile autorizaţiilor de transport emise pentru aceste rute.

De altfel, condiţiile care au stat la baza emiterii autoriatiilor nu au mai fost indeplinite inca din luna mai 2018, când operatorul roman a fost notificat de către Ministerul Transporturilor din România cu privire la deficiente si la faptul ca are obligaţia legala de a remedia situaţia in termen de 30 zile, situaţie constatata la operatorul roman si cu ocazia controalelor efectuate de către ISCTR in cursul lunii octombrie si noiembrie 2018.

Partenerul moldovean, potrivit acestui Protocol, ar fi trebuit sa isi găsească un partener roman in termen de 30 zile de la momentul constatării imposibilităţii deservirii serviciului regulat.

In ceea ce priveşte partenerul moldovean S.C. B. S.R.L., acesta nu numai ca nu si-a îndeplinit obligaţiile ce ii revin, ba mai mult in urma unei proceduri judiciare instanţele modovene au dispus retragerea autorizaţiilor de transport rutier de persoane, rutele Bucureşti ora 9:00, ora 11:00 - Chişinău ora 9:00, ora 11:00.

Hotărârea este una definitiva, este evident ca partenerul moldovean nu indeplineste la acest moment condiţiile necesare in vederea continuării deservirii acestui serviciu de transport.

În raport de aceste aspecte de fapt, recurenta apreciază că temeiul legal indicat de către intimanta reclamanta si in baza căruia solicita emiterea autorizaţiilor, respectiv Protocolul Comisiei Mixte dintre România si Moldova, din 2018, nu mai este aplicabil, fiind depăşit termenul in care deficientele constatate trebuiau remediate, fiind incident protocolul din martie 2015, care abordează problema transportului de persoane intre cele doua state, fiind privilegiate cererile depuse mai întâi la autorităţi.

IV Apărările formulate

Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de către pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi excepţia lipsei de interes a recursului formulat de intervenienta S.C. D. S.R.L.. Totodată a solicitat respingerea ca neavenit a recursului formulat împotriva încheierii de intervenienta S.C. D. S.R.L..

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În prealabil, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului formulat de Ministerul Transporturilor, Înalta Curte constată că motivele invocate de această autoritate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind criticată modalitatea în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat legislaţia specifică în ceea ce priveşte stabilirea termenului de 30 de zile în care S.C. B. S.R.L. avea posibilitatea să îşi aleagă un alt partener. Este nerelevant, în aceste condiţii, faptul că un motiv de casare, respectiv cel subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost doar enunţat fără a fi dezvoltat în cuprinsul recursului, instanţa urmând să analizeze recursul doar prin raportare la motivul dezvoltat de parte.

În ceea ce priveşte lipsa de interes a intervenientei în promovarea recursului, Înalta Curte constată că interesul urmărit de societatea intervenientă care a solicitat, la rândul său, autorizarea sa pentru efectuarea traseului Bucureşti-Chişinău, este afectat chiar şi în condiţiile în care se reţine existenţa unui refuz nejustificat al autorităţii pârâte de a întreprinde demersuri pentru autorizarea reclamantei. Reţinându-se un astfel de refuz rezultă, implicit, că cererea de autorizare formulată de intervenientă nu era întemeiată.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din data de 18.12.2020, Înalta Curte constată că această hotărâre nu a fost atacată de intimată situaţie în care, în raport de prevederile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neavenit recursul formulat de intervenienta accesorie.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, se constată că prima instanţă a reţinut în mod corect următoarele aspecte:

În temeiul Protocolului Comisiei Mixte dintre România şi Republica Moldova în domeniul transportului rutier (Bucureşti 26-27 iunie 2018) s-a stabilit ca serviciile regulate internaţionale de transport Bucureşti 9;00-11,00 - Chişinău 9,00-11,00 să fie prestate de operatorul român S.C. E. S.R.L. la paritate cu operatorul moldovean B. S.R.L..

Prin adresa nr. x/10.05.2018 S.C. E. S.R.L. a fost notificat de către Ministerul Transporturilor - Direcţia Transport Rutier cu privire la faptul că are obligaţia de a remedia aspectele constatate de ISCTR în legătură cu neefectuarea curselor serviciului regulat Bucureşti-Chişinău.

Prin adresa nr. x/02.11.2018 S.C. E. S.R.L. a transmis Ministerului Transporturilor faptul că a înţeles să suspende prestarea curselor regulate de transport Bucureşti - Chişinău 9-11 .

Prin adresa din 05.12.2018 Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a transmis Ministerului Transporturilor - Direcţia Transport Rutier faptul că au fost efectuate controale cu privire la activitatea E. S.R.L. constatându-se faptul că acesta nu mai îndeplineşte condiţiile de autorizare şi/sau nu sunt respectate condiţiile de efectuare a transportului rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate.

Prin adresa nr. x/28.12.2018 S.C. E. S.R.L. a transmis Ministerului Transporturilor faptul că renunţă la efectuarea curselor regulate de transport Bucureşti - Chişinău 9-11.

La data de 07.12.2018 a fost înregistrată la Ministerul Transporturilor sub nr. 47975 cererea intervenientului S.C. D. S.R.L. de prestare a serviciului regulat de transport pe ruta Bucureşti Chişinău în parteneriat cu operatorul F. S.R.L.. .

La data de 11.01.2019 a fost înregistrată la Ministerul Transporturilor sub nr. 1052 cererea reclamantului S.C. A. S.R.L. de înlocuire a partenerului pentru cursele regulate Bucureşti 9;00-11,00 - Chişinău 9,00-11,00 .

Prin adresa nr. x/10.12.2018 Ministerul Transporturilor a transmis Ministerului Economiei şi Infrastructurii al Republicii Moldova solicitarea autorizaţiilor pentru operatorul de transport D..

Prin răspunsul nr. 14/4-703 din 31.01.2019 Ministerul Economiei şi Infrastructurii al Republicii Moldova a comunicat disponibilitatea eliberării noilor autorizaţii moldoveneşti operatorului de transport S.C. D. S.R.L. iar în ceea ce priveşte operatorul moldovean B. srl a transmis că acesta este în proces de examinare prin prisma legislaţiei Republicii Moldova astfel că "nu are temei legal să desemneze alt operator de transport moldovean, să aprobe documente şi respectiv să emită autorizaţii moldoveneşti până la finalizarea procesului de examinare".

Prin adresa nr. x/13.02.2019 pârâtul a solicitat lămuriri Ministerului Economiei şi Infrastructurii al Republicii Moldova arătând în cuprinsul acestora:

- că prin adresa nr. x din 31.01.2019 Ministerul Economiei şi Infrastructurii al Republicii Moldova a comunicat disponibilitatea eliberării noilor autorizaţii moldoveneşti operatorului de transport S.C. D. S.R.L. şi că va comunica despre operatorul moldovean B. srl după finalizarea procesului de examinare aflat în derulare

- faptul că B. S.R.L. a transmis petiţii prin care a comunicat că a încheiat un alt contract cu operatorul S.C. A. S.R.L. şi că doreşte să fie autorizat în continuare cu acest partener, fiind însă îndrumat să se adreseze autorităţilor din Republica Moldova

Totodată se formula propunerea de întâlnire a comisiilor rutiere mixte ale celor două state pentru analizarea subiectului şi desemnarea operatorilor de transport. La această solicitare Ministerul Economiei şi Infrastructurii al Republicii Moldova şi-a exprimat acordul în vederea întrunirii comisiei mixte pentru discutarea subiectului .

Prin adresa nr. x/17.01.2020 Ministerul Economiei şi Infrastructurii al Republicii Moldova a solicitat Ministerului Transporturilor Infrastructurii şi Comunicaţiilor al României eliberarea noilor autorizaţii româneşti operatorului de transport B. S.R.L. pentru deservirea serviciilor regulate Chişinău 9,00-11,00- Bucureşti 9;00-11,00 la paritate cu operatorul de transport român S.C. A. S.R.L. precum şi documentaţia aferentă (grafic de circulaţie, schema traseu, grila de tarife, regim de muncă şi odihnă al conducătorilor auto, contractul de colaborare a operatorilor de transport. Totodată se comunica faptul că odată cu primirea autorizaţiilor româneşti vor fi eliberate autorizaţiile moldoveneşti pentru operatorul de transport român A. S.R.L..

La data de 09.06.2020 prin adresa nr. 08/3-1-4261 Ministerul Economiei şi Infrastructurii al Republicii Moldova a transmis Ministerului Transporturilor din România faptul că aspectul referitor la retragerea autorizaţiilor operatorului moldovean B. este pe rolul instanţelor de judecată fiind pronunţată de către o hotărâre de către Judecătoria Chişinău la data de 14.02.2020 însă aceasta nu este definitivă. Prima instanţă a avut în vedere, de asemenea, faptul că pe parcursul prezentului litigiu hotărârea pronunţată de Judecătoria Chişinău a rămas definitivă.

Prima instanţă a apreciată că, la data la care S.C. E. S.R.L. a adus la cunoştinţa autorităţilor române faptul că înţelege să renunţe la traseu, partenerul moldovean era în drept să îşi aleagă alt partener, beneficiind, în acest sens, de un termen de 30 de zile, astfel încât, în mod greşit, autorităţile române au apreciată că traseul era închis şi că se putea proceda la desemnarea altor transportatori pentru deservirea respectivului traseu.

Având în vedere faptul că B. S.R.L. a solicitat înlocuirea partenerului român cu S.C. A. S.R.L. înăuntrul termenului de 30 de zile impus de Protocolului Comisiei Mixte dintre România şi Republica Moldova, prima instanţă a apreciat că autorităţile române ar fi trebuie să elibereze autorizaţii pentru aceste societăţi.

În ceea ce priveşte aspectele referitoare la investigaţiile realizate de autorităţile din Republica Moldova cu privire la operatorul B., prima instanţă a apreciat că acestea nu puteau constitui o justificare pentru inacţiunea pârâtului în condiţiile în care autorizaţiile acestui operator nu au fost retrase iar soluţionarea definitivă a litigiului a fost realizată abia în anul 2021.

Pe de altă parte, însă, prima instanţă a considerat că obligarea autorităţilor române la eliberarea autorizaţiei nu poate privi decât perioada viitoare, nefiind posibilă emiterea unei astfel de autorizaţii pentru trecut or, în condiţiile în care, la data pronunţării sentinţei, erau retrase autorizaţiile operatorului B. S.R.L., ca urmare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în Republica Moldova, instanţa a apreciat că singura măsură care se poate dispune este constatarea refuzului nejustificat de emitere a autorizaţiilor, fiind respins capătul de cerere referitor la emiterea acestor autorizaţii în prezent.

Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, soluţia corectă fiind aceea de respingere în integralitate a acţiunii.

În primul rând, prima instanţă se raportează în mod greşit la data la care a intervenit o declaraie formală, din partea operatorului S.C. E. S.R.L., în sensul renunţării la traseul Bucureşti-Chişinău. În realitate, aşa cum rezultă chiar din situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, prin adresa nr. x/10.05.2018 S.C. E. S.R.L. a fost notificat de către Ministerul Transporturilor - Direcţia Transport Rutier cu privire la faptul că are obligaţia de a remedia aspectele constatate de ISCTR în legătură cu neefectuarea curselor serviciului regulat Bucureşti-Chişinău, aducându-i-se, totodată, la cunoştinţă, faptul că neremedierea situaţiei în termen de 30 de zile atrage retragerea autorizaţiei de transport pentru serviciul respectiv. Or, aşa cum rezultă din actele ulterioare de control, situaţia nu a fost remediată, traseul nefiind deservit în mod corespunzător de societatea S.C. E. S.R.L. .

De asemenea, din investigaţiile realizate de autorităţile din Republica Moldova şi preluate în sentinţa din 14.02.2020 a Judecătoriei Chişinău, decizia din 03.11.2020 a Curţii de apel Chişinău şi încheierea din 28.04.2021 a Curţii Supreme de Justiţie, rezultă că în mod similar a procedat şi operatorul S.C. B. S.R.L., licenţa acestuia fiind retrasă pentru acelaşi motiv.

În aceste condiţii, în mod greşit a considerat instanţa că la data la care operatorul S.C. E. S.R.L. a declarat formal că renunţă la traseul Bucureşti- Chişinău, respectivul traseu nu era închis şi partenerul din Republica Moldova era în drept să îşi aleagă un alt partener. În condiţiile în care ambii parteneri erau în culpă pentru neefectuarea curselor regulate în condiţiile stipulate singura soluţie conformă cu Protocolul Comisiei Mixte dintre România şi Republica Moldova era aceea de desemnare a unor noi societăţi care să deservească respectivul traseu, în baza unui nou acord între autorităţile din cele două state.

Este nerelevant faptul că retragerea autorizaţiei operatorului S.C. B. S.R.L. a intervenit ulterior momentului la care acesta şi-a manifestat interesul pentru continuarea serviciului în coroborare cu un alt partener român, respectiv S.C. A. S.R.L., în condiţiile în care retragerea autorizaţiei a avut ca temei fapte anterioare, reţinute ca atare de autorităţile judiciare din Republica Moldova. De asemenea, este nerelevant faptul că hotărârile judecătoreşti pronunţate în Republica Moldova nu au fost recunoscute în mod formal în România în condiţiile în care ele sunt valorificate ca mijloace de probă, nepunându-se problema punerii lor în executare.

De asemenea, este nerelevant faptul că recurenta-reclamantă şi-ar fi îndeplinit propriile obligaţii. În raport de prevederile Protocolului Comisiei Mixte dintre România şi Republica Moldova în domeniul transportului rutier (Bucureşti 26-27 iunie 2018) drepturile societăţii reclamante depindeau de legala sa desemnare ca partener contractual de către unul din operatorii autorizaţi astfel încât nu se poate face abstracţie de situaţia în care se aflau ambii parteneri autorizaţi să efectueze traseul Bucureşti-Chişinău.

Faţă de aceste considerente rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod greşit existenţa unui refuz nejustificat al intimatei de întreprindere a unor demersuri pentru autorizarea reclamantei A. ca partener al societăţii B. S.R.L. pentru efectuarea traseului Bucureşti-Chişinău.

Nu se mai impune, în consecinţă, analizarea criticilor recurentei interveniente referitoare la pronunţarea unei ultra petita.

VI Soluţia instanţei de recurs

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţiile nulităţii recursului formulat de Ministerul Transporturilor şi a lipsei de interes a recursului formulat de intervenienta D., invocate de recurenta-reclamantă A.. Va respinge ca neavenit recursul formulat de intervenienta D. împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1087 din 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Va admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi de intervenienta S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1087 din 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge în tot acţiunea, ca neîntemeiată, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de Ministerul Transporturilor, invocată de recurenta-reclamantă A..

Respinge excepţia lipsei de interes a recursului formulat de intervenienta D., invocată de recurenta-reclamantă A..

Respinge ca neavenit recursul formulat de intervenienta D. împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1087 din 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi de intervenienta S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1087 din 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge în tot acţiunea, ca neîntemeiată.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.