Nullity of appeal for lack of casation grounds and tardy motivation in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei nr. x/2017 emisă de Direcţia de inspecţie pentru procurori din cadrul pârâtei, prin care a fost clasată sesizarea formulată de reclamant ce viza nemulţumirea acestuia faţă de modul în care au fost emise soluţii de către procurorii şi judecătorii ce au soluţionat dosarul penal în care acesta a avut calitatea de parte civilă (dosarul nr. x/2013 al DNA).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1838 din data de 18 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamant A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. La data de 28 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

3.2. Ulterior comunicării întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, la data de 1 februarie 2023 a fost înregistrat, în dosarul instanţei de recurs, înscrisul formulat de recurentul – reclamant A. şi intitulat "întâmpinare", prin care, în susţinerea căii de atac exercitate, recurentul a reiterat în esenţă aspectele invocate în faţa instanţei de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând, în esenţă, că recursul declarat în cauză de reclamant nu conţine nicio critică de nelegalitate cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă, prin raportare la dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Examinând, cu prioritate, termenul de depunere a motivelor de recurs expuse în memoriul înregistrat la data de 1 februarie 2023, Înalta Curte constată că aceste motive au fost formulate de recurentul-reclamant cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Regimul căii de atac a recursului ce vizează soluţia pronunţată asupra unei cereri de chemare în judecată formulată în materia contenciosului administrativ este reglementat de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", prevederi ce se completează, conform art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu cele ale dreptului procesual comun. Prin art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul a stabilit că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs", iar prin art. 489 alin. (1) din acelaşi act legislativ s-a reglementat în sensul că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...".

În speţă, sentinţa recurată a fost comunicată recurentului-reclamant de către Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24 noiembrie 2022 (conform dovezii de comunicare aflată la dosarului de fond), de la acest moment începând să curgă atât termenul de declarare a recursului, cât şi cel de motivare a căii de atac.

Prin cererea depusă de recurentul-reclamant la data de 28 noiembrie 2022, acesta s-a limitat la a declara recurs în dosarul nr. x/2022.

Ulterior, recurentul-reclamant a expus, în cuprinsul înscrisului intitulat «întâmpinare», ce a fost depus la oficiul poştal la data de 31 ianuarie 2023 şi a fost înregistrat în dosarul de recurs la data de 1 februarie 2023, argumente în susţinerea temeiniciei cererii de chemare în judecată. Un atare înscris este calificat de instanţa de control judiciar drept memoriu ce conţine motivarea recursului.

În raport de data comunicării sentinţei atacate, termenul de 15 zile pentru motivarea recursului, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi art. 182 din C. proc. civ., a început să curgă de la data de 24 noiembrie 2022 şi s-a împlinit la data de 12 decembrie 2022, astfel că motivele de recurs formulate de reclamantul-recurent A. la data de 31 ianuarie 2023 şi înregistrate la data de 1 februarie 2023, ulterior împlinirii termenului legal, sunt tardive.

În concluzie, în temeiul art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii motivelor de recurs formulate de reclamantul A. şi înregistrate la data de 1 februarie 2023, constatându-le nule în consecinţă, urmând ca, în analiza recursului, să se raporteze doar la cererea depusă la data de 28 noiembrie 2022.

II.2. Analizând, în continuare, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Dint-o primă perspectivă, Înalta Curte constată, din examinarea declaraţiei de recurs depuse la data de 28 noiembrie 2022, că în cuprinsul acesteia nu a fost menţionată explicit hotărârea judecătorească împotriva căreia recurentul-reclamant a formulat cale de atac. Cu toate acestea, partea reclamantă a arătat însă că înţelege să declare recurs în dosarul nr. x/2022, astfel că poate fi identificată hotărârea judecătorească vizată de calea de atac, anume sentinţa civilă nr. 1838 din 18 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

În continuare, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 486 din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat ... (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.". Totodată, art. 489 alin. (1) din acelaşi act legislativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, precum şi a art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, ce dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", rezultă că legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate, dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea de către partea care promovează recursul a obligaţiei de motivare, este necesar ca prin calea de atac exercitată partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată în termenul legal, recurentul-reclamant A. s-a limitat, după cum s-a arătat mai sus, doar la a declara recurs în dosarul nr. x/2022, fără a formula susţineri care să îndeplinească exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare/nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi care să vizeze sentinţa atacată în acest proces.

Or, simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.

În cauza de faţă, partea recurentă nu şi-a îndeplinit obligaţia reglementată de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., câtă vreme prin declaraţia de recurs recurentul-reclamant nu a formulat critici care să privească soluţia pronunţată de prima instanţă, iar o atare conduită a recurentului atrage sancţiunea nulităţii recursului, astfel încât excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară este fondată, urmând a fi admisă.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de recurentul- reclamant A. nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii motivelor de recurs formulate de reclamantul A. şi înregistrate la data de 1 februarie 2023, constatându-le nule.

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata – pârâtă Inspecţia Judiciară.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1838 din data de 18 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.