Audit challenge to unauthorized board member benefits: limits of managerial advantages under Companies Law and internal control regulations

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.09.2020, sub nr. x/2020 reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: anularea punctului 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020, emisă de Curtea de Conturi a României; anularea punctelor 4 şi 6 din secţiunea "Constatări", precum şi a măsurii corelative din secţiunea "Măsuri" dispusă la punctul II.7 din Decizia nr. 7/22.06.2020, emisă de Curtea de Conturi a României; anularea parţială, corespunzător măsurii contestate, a Raportului de control nr. x/22.05.2020; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 598 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat pct. 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020 emisă de Curtea de Conturi a României, a anulat abaterile prezentate la pct. 4 şi 6, precum şi măsura dispusă la pct. II.7 din Decizia nr. 7/22.06.2020 emisă de Camera de Conturi a României. A anulat Raportul de control nr. x/22.05.2020 cu privire la abaterile consemnate în Obiectivul VII pct. 3.3 şi pct. 4. A obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 598 din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, instanţa de fond a făcut greşit aplicarea dispoziţiilor art. 15318 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 3, art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1) şi art. 7 din O.G. nr. 119/1999, apreciind că plăţiile în sumă de 11.394 RON au caracter justificat, nefiind încălcate regulile de bună gestiune financiară, în raport de probele administrate şi abaterile constatate.

Instanţa de fond a concluzionat că administratorul societăţii putea beneficia, în baza prevederilor contractului de mandat nr. x/17.08.2017, de facilităţi precum decontarea cheltuielilor de transport şi punerea la dispoziţie a unui autoturism, facilităţi acordate, în opinia sa cu respectarea prevederilor art. 15318 din Legea nr. 31/1990, având în vedere aprobarea A.G.A. a modelului de contract de mandat.

În opinia recurentei, aspectele reţinute de instanţa de fond precum că punerea la dispoziţia administratorului a unui autovehicul a fost prevăzută în mod expres în contractul de mandat (în sensul că acesta avea dreptul că folosească obiecte de invetar şi mijloace fixe), iar utlizarea acestuia s-a efectuat în interesul companiei, nu sunt susţinute de probe.

Se mai susţine că, instanţa de fond în mod eronat a înlăturat apărările pârâtei potrivit cărora autovehiculul nu ar fi fost utilizat strict în interesul companiei, apreciind că activitatea numitului B. nu s-a limitat doar la cele 7 şedinţe ale CA. Precizează recurenta că aceste concluzii nu sunt susţinute de probele administrate.

Cu privire la soluţia de anulare a actelor atacate, vizând abaterile de la pct. 6 şi a măsurilor dispuse la pct. II. 7 din Decizia nr. 7/2020, precizează recurenta că instanţa de fond a făcut greşit aplicarea dispoziţiilor art. 1402 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 1, art. 5, art. 10 alin. (4) din O.G. nr. 119/1999, apreciind că plăţile efectuate de intimata - reclamantă în sumă de 53.706 RON au caracter justificat, nefîind încălcate regulile de bună gestiune financiară, în raport de probele administrate şi abaterile constatate.

Apărările formulate de intimata-reclamantă A. S.A.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Curtea de Conturi a României şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind temeinică si legală.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată sub număr de dosar x/2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, intimata - reclamanta a solicitat să se dispună: anularea punctului 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020; anularea punctelor 4 şi 6 din secţiunea Constatări, precum şi a măsurii corelative din secţiunea măsuri dispusă la punctul II. 7 din Decizia nr. 7/22.06.2020; anularea parţială, corespunzător măsurilor contestate, a Raportului de control nr. x/22.05.2020 .

Actele atacate au fost emise în cadrul acţiunii de control cu tema "Controlul privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea veniturilor şi a efectuării cheltuielilor", pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2019 la A. S.A.

Neregulile financiar - contabile şi abaterile de la legalitate şi regularitate constatate au fost consemnate în Raportul de control nr. x/22.05.2020 .

În urma deficienţelor consemnate în actul de control, a fost emisă Decizia nr. 7/2020, prin care au fost dispuse 8 măsuri în temeiul art. 33 alin. (3) şi art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată.

Împotriva măsurilor prevăzute la pct. I. 1 — I. 3, II. 5, II. 6, II. 7, II. 8 din Decizia nr. 7/2020, în temeiul pct. 204 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (denumit în continuare R.O.D.A.S), aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curţii de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 24.07.2014, conducerea entităţii verificate a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin încheierea nr. 21/2020 de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Prin punctul II.7 din decizie s-a dispus, în baza art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 si art. 174 din RODAS, luarea măsurilor pentru intrarea în legalitate privind acordarea drepturilor membrilor Comitetului de Administraţie, respectiv se vor extinde verificările asupra drepturilor acordate membrilor CA în perioada 2017-2019, în vederea identificării şi a altor cazuri de drepturi acordate în mod nejustificat, de cheltuieli efectuate pentru membrii CA în alte condiţii şi/sau cu nerespectarea contractelor de mandat încheiate şi a prevederilor legale în vigoare. Pentru cazurile constatate (inclusiv cele prezentate în Raportul de control) se vor dispune măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăţilor efectuate, înregistrate în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate) în condiţiile legii, corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea diferenţelor cuvenite bugetului de stat şi virarea acestora pe destinaţii legale, inclusiv accesoriile aferente calculate până la data plătii (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 4 si 6 din Decizie). Termenul pentru remedierea abaterilor a fost stabilit pentru data de 29.01.2021.

La pct. 4 din constatări s-a reţinut valoarea abaterii de 13.722 RON reprezentată de acordarea unor avantaje peste cele stabilite în contractele de mandat încheiate cu membrii CA, respectiv în cazul unui membru au fost acordate bunuri spre utilizare cu titlu gratuit, precum şi achitate servicii pentru care reclamanta a suportat în mod nejustificat respectiva sumă.

În decizie au fost reluate constatările din Raportul de Control nr. x/22.05.2020 în sensul că reclamanta a pus la dispoziţia unui membru al consiliului de administraţie, B., cu domiciliul în Craiova două vehicule, primul, x pentru perioada 21.08-10.10.2017 cu care acesta a parcurs 6550 km şi cardul de combustibil şi al doilea vehicul x ce a fost folosit de dl. Ilie în perioada 10.10-14.12.2017 şi cu care s-au parcurs 7051 km rezultând o medie zilnică de 157 km; în foile de parcurs se menţionează că respectivele curse au fost efectuate în interes de serviciu de membrul CA.

Se mai arată în raport că în perioada 21.08.2017-14.12.2017 utilizatorul autovehiculului a participat la sediul reclamantei la şapte şedinţe, în calitate de membru al CA.

Contestaţia reclamantei în privinţa acestei abateri a fost respinsă prin încheiere cu motivarea că pentru acest membru al CA au fost acordate avantaje peste cele stabilite prin contractul de mandat, fiind acceptate cheltuielile efectuate care nu erau legate de executarea mandatului, urmare a punerii la dispoziţie spre utilizare a unui bun din patrimoniul companiei destinat exclusiv pentru activităţi aferente realizării obiectului de activitate pentru care a suportat cheltuielile aferente, deci suma de 13722 RON nu a fost utilizată pentru desfăşurarea de activităţi în vederea realizării obiectului de activitate.

Intimata – reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a susţinut că sunt nelegale abaterile constatate la pct. 4 şi pct. 6 din Decizia nr. 7/2020 şi implicit măsurile de la pct. II. 7, în esenţă pentru că:

- " poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 15818 din Legea societăţilor nr. 31/1990, deoarece autoturismul nu a fost pus la dispoziţia administratorului cu titlu de avantaj, ci pentru îndeplinirea prevederilor art. 5 alin. (5).2 pct. 5.2.2 din Contractul de mandat." (privind pct. 4);

- "plata remuneraţiilor pentru calitatea de membru în comitetele consultative a fost făcută în conformitate cu clauzele contractuale şi cu legea, criteriul volumului activităţii desfăşurate nefiind unul care să condiţioneze plata, întrucât chiar legea reglementează în sarcina acestor comitete o activitate care nu poate avea caracter de permanenţă, în considerarea specificului atribuţiilor conferite" (privind pct. 6).

Prin acţiunea introductivă s-a mai susţinut nelegalitatea actelor administrative atacate întrucât acestea în opinia intimatei - reclamante au fost emise cu încălcarea prevederilor pct. 77 alin. (1), pct. 85 lit. 1) pct. 1, pct. 86, pct. 88, pct. 181 lit. a) şi b) şi pct. 223 din R.O.D.A.S.

Prin sentinţa civilă nr. 598/14.04.2021, instanţa de fond a admis cererea reclamantei şi a dispus anularea măsurilor dispuse la pct. II. 7 din Decizia nr. 7/2020, anularea abaterilor de la pct. 4 şi 6 din aceeaşi decizie, a pct. 4 din încheierea nr. 21/2020, precum şi a Raportului de control nr. x/22.05.20202 cu privire la abaterile de la pct. 3.3.şi pct. 4 din Obiectivul VII, apreciind că sunt întemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă care vizează fondul abaterilor constatate şi măsurilor dispuse. Instanţa a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 50 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Cu privire la motivele de nelegalitate procedurale invocate de reclamantă, respectiv încălcarea pct. 77 alin. (1), pct. 85 lit. I) pct. 1, pct. 86, pct. 88, pct. 181 lit. a) şi b), pct. 223 din R.O.D.A.S., instanţa de fond le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte soluţia de anulare a actelor atacate, vizând abaterile constatate la pct. 4 şi a măsurilor dispuse la pct. II. 7 din Decizia nr. 7/2020, instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului a făcut greşit aplicarea dispoziţiilor art. 153 18 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 3, art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1) şi art. 7 din O.G. nr. 119/1999, apreciind că plăţiile în sumă de 11.394 RON au caracter justificat, nefiind încălcate regulile de bună gestiune financiară.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a concluzionat că administratorul societăţii putea beneficia, în baza prevederilor contractului de mandat nr. x/17.08.2017, de facilităţi precum decontarea cheltuielilor de transport şi punerea la dispoziţie a unui autoturism, facilităţi acordate, în opinia sa cu respectarea prevederilor art. 15318 din Legea nr. 31/1990, având în vedere aprobarea A. G.A. a modelului de contract de mandat.

Instanţa de fond în mod eronat a reţinut că punerea la dispoziţia administratorului a unui autovehicul a fost prevăzută în mod expres în contractul de mandat, iar utilizarea acestuia s-a efectuat în interesul companiei.

Conform prevederilor art. 4 pct. 4.1.2 din contractul de mandat nr. x/17.08.2017, administratorul avea dreptul de a beneficia de decontarea cheltuielilor legate de executarea mandatului, pe bază de documente justificative, între aceste cheltuieli regăsindu-se şi cheltuielile de transport (pct. 4.1.2), fără a fi nominalizat ca şi beneficiu/avantaj acordarea dreptului de folosinţă pe perioada exercitării mandatului a unui autoturism.

Abaterea constatată de Curtea de Conturi viza faptul că administratorul a beneficiat de un autoturism şi de suportarea tuturor cheltuielilor generate de utilizarea acestuia (combustibil, asigurare, management anvelope, asistenţă rutieră, taxă drum, vehicul de înlocuire, etc).

Instanţa de fond a înlăturat în mod eronat apărările pârâtei Curtea de Conturi a României potrivit cărora autovehiculul nu ar fi fost utilizat strict în interesul companiei, apreciind că activitatea numitului B. nu s-a limitat doar la cele 7 şedinţe ale CA. Aceste concluzii nu sunt susţinute de probe, Înalta Curte constatand că nu au fost prezentate documente din care să reiasă utilizarea autoturismului în interesul societăţii în zilele de weekend.

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 15318 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, trebuie subliniat faptul că instanţa de fond nu a făcut distincţia între acordarea anumitor avantaje şi limita acestor avantaje. Or, dispoziţiile legale anterior menţionate prevăd în mod clar faptul că A.G.A. sau actul constitutiv stabilesc limitele generale ale avantajelor acordate administratorilor. În cazul de faţă, administratorilor A. S.A. nu le-au fost stabilite limite ale avantajelor acordate nici prin A.G.A. şi nici prin Actul constitutiv.

Prin urmare, corect s-a reţinut acordarea de avantaje societăţii reclamante peste clauzele din contractele de mandat încheiate cu membrii Consiliului de Administraţie (în cazul unui membru) precum şi suportarea unor servicii pentru care societatea A. S.A. a achitat, în mod nejustificat, suma de 11.394 RON.

Reclamanta, potrivit contractului de mandat nr. x/17.08.2017, avea obligaţia să asigure: "decontarea cheltuielilor legate de executarea mandatului, pe bază de documente justificative, dar fără a se limita la acestea: cheltuieli de cazare, diurnă (art. 4.1.2).

Clauzele prevăzute la art. 4 pct. 4.1.2 şi art. 5 pct. 5.2.2 din contractul de mandat nr. x/17.082017, invocate de societatea reclamantă, dădeau dreptul administratorului de a beneficia de decontarea cheltuielilor legate de executarea mandatului, pe bază de documente justificative, între aceste cheltuieli regăsindu-se şi cheltuielile de transport (pct. 4.1.2), reclamanta având obligaţia de a asigura acestuia deplina libertate şi condiţiile necesare în scopul îndeplinirii mandatului (pct. 5.2.2).

Astfel, s-a constatat pe baza probelor administrate, că administratorul nu a beneficiat de decontarea cheltuielilor de transport dar a beneficiat de un autoturism pus la dispoziţie gratuit, în condiţiile în care pct. 4.2 din contractul de mandat stabilea de fapt decontarea cheltuielilor cu transportul. Or, beneficiul de care a avut parte administratorul nu s-a limitat la autoturismul în discuţie, ci s-a concretizat şi în suportarea tuturor cheltuielilor legate de utilizarea acestuia: combustibil, asigurare, management anvelope, asistenţă rutieră, taxă drum şi înlocuire, în condiţiile în care reclamanta nu a putut face dovada prin documente justificative că deplasările efectuate cu acest autoturism s-au făcut în interesul serviciului.

În concluzie, corect s-a reţinut de Curtea de Conturi a României că societatea reclamantă a încălcat dispoziţiile art. 3, art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1) şi art. 7 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi art. 153 18 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale.

Prin urmare, constatând fondate argumentele de ordin critic formulate de recurenta-pârâtă cu privire la aspectele menţionate, instanţa apreciază că se impune reformarea în parte a sentinţei recurate, în sensul că, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile 598 din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, casată, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, va fi respinsă cererea reclamantei, având ca obiect anularea abaterii prezentată la punctul 4 şi a măsurii de la pct. II.7 din Decizie, precum şi în parte a punctului 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020, în privinţa cheltuielilor de transport, ca neîntemeiată. Va fi menţinută în rest sentinţa recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile 598 din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge cererea reclamantei, având ca obiect anularea abaterii prezentată la punctul 4 şi a măsurii de la pct. II.7 din Decizie, precum şi în parte a punctului 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020, în privinţa cheltuielilor de transport, ca neîntemeiată.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2023.