Reimbursement of electoral expenses: validity of request submitted by non-coordinating financial treasurer

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 05.03.2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând: anularea în tot a Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 181/21.01.2020; anularea în tot a Raportului de control întocmit în data de 16.01.2020 şi înregistrat cu nr. x/16.01.2020; anularea Adresei privind respingerea plângerii prealabile înregistrată cu nr. 1972/26.02.2020; acordarea, de urgenţă, a cheltuielilor electorale în cuantum de 1.047.190,38 RON efectuate de A., cu ocazia alegerilor locale din 05.06.2016; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 670 din 23 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, a anulat Adresa nr. x/26.02.2020, Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale 181/21.01.2020 şi Raportul de control nr. x/16.01.2020, a obligat pe pârâtă să ramburseze reclamantei suma de 1.047.190,38 RON, reprezentând cheltuieli electorale efectuate de reclamantă cu ocazia alegerilor locale din 05.06.2016.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 670/23.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a declarat recurs. Recurenta solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei cu reţinere spre rejudecare, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele motive de nelegalitate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din Legea nr. 134/2010: când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru următoarele motive.

Deşi în sentinţa civilă recurată se menţionează că încheierea de şedinţă din data de 09 aprilie 2021 face parte integrantă din aceasta, instanţa de fond nu a procedat la comunicarea încheierii, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În opinia recurentei, instanţa de fond era obligată să comunice din oficiu încheierea de şedinţă din 09 aprilie 2021, împreună cu sentinţa civilă, astfel încât instituţia recurentă să-şi poată exercita drepturile procesuale, conform dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Totodată, un alt motiv de nulitate a sentinţei civile nr. 670/23.04.2021. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, îl reprezintă nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (3) teza finală, din C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii, în cazul în care hotărârea este supusă recursului, în partea finală a dispozitivului se va arăta "menţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile membrilor completului de judecată".

Or, aşa cum rezultă din sentinţa civilă recurată, instanţa de fond nu a precizat faptul că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, această menţiune lipsind din partea finală a dispozitivului.

A mai învederat recurenta faptul că sentinţa civilă nr. 670/23.04.2021, comunicată instituţiei recurente, nu este semnată de către judecătorul care a soluţionat cauza.

Referitor la al doilea motiv de nelegalitate invocat, respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta a susţinut în esenţă că, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, cererea de rambursare a cheltuielilor electorale se întocmeşte şi se depune de către mandatarul financiar coordonator la Autoritatea Electorală Permanentă, în termen de 30 de zile de la data alegerilor, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 23.

În consecinţă, prin normele metodologice legiuitorul a stabilit, în mod obligatoriu, că cererea de rambursare se întocmeşte de către mandatarul financiar coordonator şi că tot acesta are obligaţia de a o depune la Autoritatea Electorală Permanentă în termen de 30 de zile de la data alegerilor.

Precizează recurenta că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc faptul că, la data de 06.07.2016, instituţia recurentă nu era învestită cu soluţionarea unei cereri de rambursare a cheltuielilor electorale, realizate de către intimatul-reclamant în cadrul alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2016, întocmită şi depusă în condiţiile art. 58 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin H.G. nr. 10/2016.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, necomunicarea încheierii din data de 9 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa apreciază că nu poate fi reţinut.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Conform art. 175 C. proc. civ. actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, textul de lege instituind o nulitate condiţionată.

Cum în cauză, încheierea de amânare a pronunţării există la dosar, omisiunea de a comunica odată cu decizia şi încheierea de amânare a pronunţării nu atrage nulitatea hotărârii de vreme ce respectiva încheiere există şi se află la dosarul cauzei. Partea căreia nu i-a fost comunicată încheierea de dezbateri este oricând în termen de a formula critici cu privire la aceasta, necomunicarea încheierii de amânare a pronunţării neproducându-i nicio vătămare care poate fi înlăturată doar prin anularea actului, prin urmare critica este nefondată.

Cel de al doilea motiv de recurs prin care se invocă faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă formă prevăzută de lege, lipsind menţiunea din partea finală a dispozitivului, este neîntemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., în principiu, pronunţarea hotărârii se face în şedinţă publică.

Art. 396 alin. (2) C. proc. civ. prevede şi o situaţie de excepţie, când instanţa se pronunţă la o dată ulterioară celei la care a avut loc dezbaterea în fond a procesului, dispunând amânarea pronunţării, caz în care pronunţarea se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Lipsa menţiunii referitoare la pronunţarea în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege atrage nulitatea relativă numai atunci când s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, potrivit art. 175 alin. (1) C. proc. civ.. Această soluţie a fost stabilită de instanţa supremă în Recursul în interesul legii prin Decizia nr. XIII/2007.

Aşadar pronunţare prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, contrar criticilor din recurs, reprezintă o formă legală de pronunţare a unei hotărâri judecătoreşti.

De altfel, în materia deliberării şi pronunţării numai problematica nesemnării minutei este sancţionată cu nulitatea absolută. În caz contrar, sub beneficiul de a invoca o vătămare, intervine nulitatea relativă.

În continuare recurenta a formulat critici care vizează nesemnarea copiei hotărârii care a fost transmisă părţii.

C. proc. civ. condiţionează instanţa de judecată să întocmească hotărârea judecătorească în două exemplare originale care vor fi semnate de către membrii completului şi de către grefier. Un exemplar va fi păstrat la dosarul cauzei iar cel de al doilea la mapa de hotărâri a instanţei. Viciile sancţionate prin nulitate, care afectează hotărârea judecătorească, potrivit art. 405 C. proc. civ. se raportează la forma şi conţinutul actelor originale întocmite în cauză -minuta, hotărârea – şi nu la documentele în format copie transmise părţilor.

Prin urmare critica recurentei nu poate fi reţinută. De altfel, norma condiţionează semnarea hotărârii numai în original, art. 427 C. proc. civ., nefâcând o asemenea menţiune.

Referitor la al doilea motiv de nelegalitare invocat, respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 670/23.04.2021, instanţa de fond a admis cererea reclamantei şi a anulat Adresa nr. x/26.02.2020, Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 181/21.01.2020 şi Raportul de control nr. x/16.01.2020, emise de instituţia recurentă, obligând-o să ramburseze reclamantei suma de 1.047.190,38 RON, reprezentând cheltuieli electorale efectuate de reclamant cu ocazia alegerilor locale din 05.06.2016.

Conform dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, cererea de rambursare a cheltuielilor electorale se întocmeşte şi se depune de către mandatarul financiar coordonator la Autoritatea Electorală Permanentă, în termen de 30 de zile de la data alegerilor, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 23.

În consecinţă, prin normele metodologice legiuitorul a stabilit, în mod obligatoriu, că cererea de rambursare se întocmeşte de către mandatarul financiar coordonator şi că tot acesta are obligaţia de a o depune la Autoritatea Electorală Permanentă. în termen de 30 de zile de la data alegerilor.

De asemenea, tot prin Normele de aplicare a Legii nr. 334/2006, legiuitorul a stabilit că cererea de rambursare a cheltuielilor electorale trebuie să conţină în mod obligatoriu elementele prevăzute în Anexa 23, respectiv denumirea partidului politic, adresa sediului central, codul unic de înregistrare, datele de contact, contul bancar în format IBAN, banca şi sucursala la care a fost deschis contul bancar.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (5) din Legea nr. 334/2006, mandatarul financiar coordonator reprezintă partidul politic în relaţia cu instituţia recurentă şi depune la Autoritatea Electorală Permanentă cererea de rambursare a cheltuielilor aferente campaniei electorale, lista candidaţilor către care urmează să se facă restituirea contribuţiilor încasate pentru campania electorală, vizată de conducerea partidului politic la nivel judeţean sau la nivel central, după caz.

Conform alin. (7) al aceluiaşi articol, mandatarul financiar răspunde solidar cu partidul politic care 1-a desemnat de legalitatea operaţiunilor financiare efectuate în perioada campaniei electorale şi de respectarea prevederilor art. 28 - 33 din Legea nr. 334/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege, evidenţa contribuţiilor şi a cheltuielilor pentru campania electorală aparţinând partidelor politice şi candidaţilor independenţi este organizată exclusiv de către mandatari financiari.

Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că exercitarea dreptului de a întocmi şi depune cererea de rambursare a cheltuielilor electorale aparţine exclusiv mandatarului financiar coordonator desemnat de către partidul politic deoarece acesta este cel care răspunde solidar cu partidul politic pentru legalitatea operaţiunilor financiare efectuate în perioada campaniei electorale şi de respectarea prevederilor art. 28 - 33 din Legea nr. 334/2006.

Totodată trebuie menţionat faptul că cererea de rambursare a cheltuielilor electorale se semnează, se datează si se stampilează de către reprezentantul legal al partidului politic, alianţei politice, organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau de către persoana împuternicită conform statutului ori de către candidatul independent, după caz.

În cauza de faţă, instanţa de fond nu a ţinut cont de fsptul că ca domnul B. nu avea calitatea de mandatar financiar coordonator al intimatei-reclamante şi, prin urmare, nu putea exercita dreptul de a întocmi şi depune la Autoritatea Electorală Permanentă o astfel de cerere, astfel că înscrisul depus de acesta, înregistrat la instituţia recurentă cu nr. x/06.07.2016, nu putea fi considerat şi analizat ca fiind o cerere de rambursare a cheltuielilor electorale.

Contrar celor constatate de instanţa de fond, instanţa de control judiciar reţine faptul că articolul 1 din decizia de nerambursare menţionează în mod clar motivul pentru care s-a decis nerambursarea sumei de 1.047.190,38 Iei, respectiv "...deoarece cererea de rambursare nu a fost depusă cu respectarea art. 58 alin. (1) - (2) si art. 59 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 10/2016".

De asemenea, în motivarea sentinţei pronunţate, instanţa de fond constată că în decizia de nerambursare se face trimitere "... la un raport de control care la rândul său aplică sancţiuni legale inexistente sau cel puţin disproporţionate... ".

Or, trebuie precizat faptul că aceste constatări sunt neîntemeiate, deoarece sancţiunile contravenţionale în materia finanţării activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale nu sunt aplicate prin raportul de control.

În concluzie, având în vedere faptul că mandatarul financiar coordonator, doamna C., persoana care răspunde în solidar cu partidul politic pentru legalitatea operaţiunilor financiare efectuate în campania electorală şi care este îndreptăţită să întocmească şi să depună la instituţia recurentă cererea de rambursare a cheltuielilor electorale, nu îşi însuşeşte cererea depusă la instituţia recurentă de dl B., înregistrată cu nr. x/06.07.2016, rezultă că nu este îndeplinită una dintre condiţiile obligatorii, prevăzută de art. 59 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, pentru rambursarea cheltuielilor electorale, respectiv existenţa unei cereri de rambursare a cheltuielilor electorale, depusă la Autoritatea Electorală Permanentă până la data de 06.07.2016.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinţei civile nr. 670 din 23 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2023.