Extraordinary review for violation of res judicata barred by one-month deadline running from finality rather than communication of reasoned decision

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin Decizia nr. 2427/C10/2230, 2300 din data de 2.11.2021, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţiile formulate de A. şi de Asocierea B. - C. S.A. ("Asocierea"/"B.-C."), în contradictoriu cu Autoritatea pentru Reformă Feroviară, menţinând decizia acesteia de anulare a procedurii; pe cale de consecinţă, a admis cererile de intervenţie formulate de D., de Asocierea B. - C. şi de A..

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 2769/16.12.2021, pronunţată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins plângerile formulate de petentele B. şi A.. împotriva Deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 2427/C10/2230, 2300 de la data de 02.11.2021, în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea pentru Reforma Feroviară şi D. S.R.L., ca nefondate

3. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 08.04.2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenta B. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2769/16.12.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Revizuenta a solicitat:

1. Cu titlu preliminar, în temeiul art. 186 alin. (1)-(2) C. proc. civ., admiterea cererii de repunere în termenul de revizuire începând cu data de 14.03.2022, data comunicării considerentelor Deciziei nr. 2769/16.12.2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal;

2. Încuviinţarea cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţă:

a) anularea în parte a Deciziei nr. 2769/16.12.2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, sub aspectul modalităţii de soluţionare a plângerii B., pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 2142/12.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţate în dosarul nr. x/2020 şi a Deciziei nr. 348/16.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţate în dosarul nr. x/2019;

b) trimiterea spre rejudecare a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti în ceea priveşte modalitatea de soluţionare a plângerii B..

Prealabil expunerii motivelor cererii de repunere în termen formulate, revizuenta a prezentat situaţia de fapt relevantă ce a condus la promovarea cererii de revizuire, arătând că admisibilitatea revizuirii rezultă din faptul decizia atacată încalcă flagrant dezlegările anterioare date prin Decizia nr. 2142/12.11.2020 cu privire la includerea unor parametri proprii în calculul consumului de energie şi anularea clarificărilor solicitate de ARF, cât şi considerentele relevante ale Deciziei nr. 348/16.03.2020 prin care s-a reţinut că nici CNSC, nici instanţa judecată nu au dispus vreodată modificarea/eliminarea unor specificaţii tehnice/cerinţe din caietul de sarcini.

În justificarea cererii de repunere în termen, revizuenta a susţinut că întârzierea în formularea cererii de revizuire se datorează unor motive temeinic justificate.

În acest sens, a arătat că luarea la cunoştinţă a temeiurilor cererii de revizuire a survenit la momentul comunicării Deciziei nr. 2769/2021, respectiv la 14.03.2022, dată la care a luat cunoştinţă de considerentele pentru care a fost respinsă plângerea B..

Având în vedere că cererea de revizuire este întemeiată pe un unic motiv de revizuire, anume cel prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 511 alin. (4) C. proc. civ., referitor la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziilor nr. 2142/2020 şi nr. 348/16.03.2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în mod evident revizuenta nu putea cunoaşte efectiv incidenţa temeiurilor de revizuire invocate decât odată cu comunicarea deciziei revizuite, când a avut posibilitatea de a analiza considerentele sale prin raportare la cele ale deciziilor definitive arătate şi să constate contrarietatea lor.

Imposibilitatea obiectivă de cunoaştere a considerentelor deciziei revizuite - până la momentul comunicării sale - reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa şi de diligenţele pe care revizuenta le-ar fi putut depune, neexistând niciun mijloc legal care să fi permis accesul acesteia la considerentele relevante la un moment anterior.

Totodată, repunerea în termen este justificată şi de culpa instanţei în redactarea cu întârziere a considerentelor deciziei revizuite, raportat la dispoziţiile art. 51 alin. (2) al Legii nr. 101/2016, care prevăd că "(2) Hotărârea motivată se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză."

Or, în cauză considerentele deciziei nr. 2769/16.12.2021 au fost comunicate într-un termen de 3 luni de la pronunţare.

Faptul că instanţa Curţii de Apel Bucureşti şi-a încălcat obligaţia legală impusă de art. 51 alin. (2) al Legii nr. 101/2016 a pus revizuenta în imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte considerentele Deciziei nr. 2769/2021 în termen de o lună de la pronunţare.

Consideră revizuenta că nu poate fi sancţionată pentru o conduită culpabilă care nu îi aparţine - încălcarea termenului legal de motivare constituie, prin sine însăşi, un "motiv temeinic justificat" în sensul 186 alin. (1) C. proc. civ.

S -a mai arătat că, potrivit doctrinei, În concluzie, apreciază că în situaţia încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat la nivelul considerentelor nu pot fi aplicabile dispoziţiile privind curgerea termenului de revizuire de la data pronunţării celei din urmă hotărâri, ci doar de la data comunicării, întrucât numai de la această dată considerentele sunt aduse la cunoştinţa părţii. În acest sens, revizuenta face trimitere la doctrină şi la jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii A. SPA, D. S.R.L. şi Autoritatea pentru Reformă Feroviară au solicitat respingerea cererii de repunere în termen şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de revizuire, ca tardiv formulată. În subsidiar, au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

În esenţă, au arătat că art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, iar acest text legal nu distinge între revizuirea exercitată pentru nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat şi cea întemeiată pe nesocotirea autorităţii de lucru judecat.

Revizuenta a depus note scrise prin care a combătut apărările intimaţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând, cu prioritate cererea de repunere în termenul de revizuire şi excepţia tardivităţii revizuirii, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În condiţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Pe de altă parte, art. 186 alin. (1) C. proc. civ. dispune că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Instituţia de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual care, din motive temeinic justificate, nu şi-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a uza de acest drept şi ulterior, fără ca instanţa să-l decadă din exerciţiul său sau să aplice o altă sancţiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului.

Astfel, una dintre condiţiile impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ. o reprezintă aceea ca nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte.

În speţă, cererea de repunere în termen a fost justificată, pe de o parte, de imposibilitatea obiectivă de cunoaştere a considerentelor deciziei revizuite până la momentul comunicării sale, împrejurare mai presus de voinţa şi de diligenţele pe care revizuenta le-ar fi putut depune, iar pe de altă parte, de culpa instanţei în redactarea cu întârziere a considerentelor deciziei revizuite, raportat la dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 101/2016.

În opinia revizuentei, în cauzele în care motivul de revizuire vizează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, deoarece încălcarea acestuia nu poate fi constatată decât prin analiza considerentelor celei din urmă hotărâri, care sunt cunoscute ulterior rămânerii definitive a acestor hotărâri, termenul prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ., începe să curgă de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Susţinerile revizuentei nu pot fi primite, faţă de cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 722 din 22 iulie 2021, cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că:

"20. În prezent, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, legiuitorul a modificat art. 513 alin. (4) din cod şi a consacrat în mod expres soluţia potrivit căreia, în cazul hotărârilor potrivnice, instanţa de revizuire va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Aşadar, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale anterior citată, şi înainte de modificarea art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, efectul admiterii revizuirii îl constituiau anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii.

(…)

22. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.

23. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. Astfel, după cum a observat Curtea, considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată privind aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.(…)

25. Curtea a mai reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21."

Aşadar, în opinia Curţii Constituţionale, şi atunci când se invocă încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, ceea ce poate fi raportat, într-adevăr, la considerente, termenul de revizuire nu începe să curgă de la comunicarea hotărârii, ci de la rămânerea definitivă a acesteia.

În aceste condiţii, necunoaşterea considerentelor Deciziei nr. 2769/16.12.2021 la data pronunţării sale, când a rămas definitivă, nu poate fi asimilată motivului temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cât priveşte culpa instanţei în redactarea cu întârziere a deciziei revizuite în termenul de 7 zile stipulat de dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, acest aspect nu poate constitui un motiv temeinic justificat, întrucât nerespectarea termenului de redactare a hotărârii nu poate să atragă prin sine însăşi repunerea revizuentei în termenul de formulare a căii de atac, o asemenea interpretare ar însemna transformarea termenului de recomandare pentru redactarea hotărârii într-unul cu valenţe sancţionatorii. În plus, revizuenta nu a făcut dovada în cauză că ar fi efectuat vreun demers de urgentare a redactării hotărârii atacate.

Prin urmare, în raport de cele anterior arătate, cererea de repunere în termen formulată de revizuentă nu poate fi admisă, nefiind îndeplinite cerinţele legale pentru a înlătura sancţiunea decăderii din exercitarea dreptului, cu toate consecinţele ce decurg din această constatare.

Analizând excepţia tardivităţii revizuirii, invocată de către intimaţi, Înalta Curte constată că este întemeiată şi urmează a fi admisă.

Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situaţie în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.

În speţă, ultima hotărâre rămasă definitivă este Decizia nr. 2769/16.12.2021, iar data rămânerii sale definitive este chiar data pronunţării, întrucât nu este supusă căii de atac a apelului sau recursului.

În raport de data pronunţării hotărârii supuse revizuirii - 16 decembrie 2021, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 17 ianuarie 2022.

Or, în speţă revizuenta a transmis cererea de revizuire prin poşta electronică la data de 08 aprilie 2022, cu încălcarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, constatând că revizuirea a fost înregistrată după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Faţă de soluţia pronunţată, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, formulată de către intimata D. S.R.L.

Suma pretinsă, în cuantum de10.587.32 RON, conform dovezilor de la dosar, este apreciată ca fiind exagerat de mare faţă de complexitatea speţei, apărările formulate, precum şi faptul că pricina a fost reţinută în pronunţare pe excepţie.

Pe cale de consecinţă, în aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., onorariul de avocat va fi redus la suma de 5.000 RON, urmând a obliga revizuenta B., căzută în pretenţii, la plata acestei sume către intimata- D. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Admite excepţia tardivităţii invocată de intimaţi.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 2769 din 16.12.2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă revizuenta B. la plata către intimata D. S.R.L., a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.