Revision application invoking EU fundamental rights dismissed as inadmissible for re-litigating res judicata.

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/15.06.2017, emis de către intimată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa nr. 188 din 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat raportul de evaluare nr. x/15.06.2017 emis de pârâtă.

1.3. Prin decizia nr. 3694 din 22 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 188 din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.4. Prin cererea înregistrată la data de 10.12.2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3694 din 22 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

1.5. Prin decizia nr. 3762 din 23.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3694 din 22 iulie 2020, pronunţate de aceeaşi instanţă, ca inadmisibilă.

2. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3762 din 23.06.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire formulate împotriva Deciziei nr. 3694 din 22 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire se întemeiază pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (în forma în vigoare la data începerii procesului), revizuentul arătând că, prin decizia supusă revizuirii, s-a încalcat principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene.

Invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în raport de împrejurarea că hotărârea supusă revizuirii este nemotivată.

Sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire, invocă incidenţa Deciziei nr. 45/2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu referire la paragrafele 62, 78 şi 79 din decizie.

Susţine că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, privind încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României. Sub acest aspect, arată că prin Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, s-a prevăzut că "Uniunea aderă la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale" (art. 6 paragr. 2 TUE). Totodată, s-a recunoscut Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene aceeaşi valoare juridică ca şi tratatelor (art. 6 paragr. 1 TUE).

Potrivit art. 52 alin. (3) din Cartă, în măsura în care Carta conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de Convenţie. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă.

În speţă, hotărârea supusă revizuirii este nemotivată, întrucât nu au fost avute în vedere apărările formulate de revizuent, fiind astfel încălcate garanţiile imperative ce însoţesc dreptul la un proces echitabil, conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În concret, arată revizuentul, prin cererea de revizuire anterioară, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a invocat existenţa raportului de activitate al B. întocmit în anul 2014, pentru anul 2013, sens în care a arătat, în mod expres, care este relevanţa acestui înscris şi de ce reprezintă un înscris nou, raportul de activitate fiind întocmit la peste 9 luni de la data la care a încetat orice calitate a revizuentului în cadrul Asociaţiei.

Or, aceste argumente nu au primit un răspuns din partea instanţei de revizuire.

De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerea că " distincţia de care se prevalează revizuentul şi anume aceea că nu a deţinut funcţia de Preşedinte al Consiliului Director în calitate de persoană fizică, ci în calitate de reprezentant al Comunei Vama Buzăului este lipsită de relevanţă" revizuentul apreciază că este contrară chiar hotărârii pronunţate în recurs, unde, tocmai această distincţie se face pentru a se reţine existenţa unui conflict de interese între cele două calităţi deţinute de revizuent.

În opinia revizuentului, considerentele reţinute în hotărârea supusă revizuirii nu se raportează nici la susţinerile părţilor şi nici la motivarea din cuprinsul Deciziei nr. 3694/22.07.2020, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Or, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 47 din CDFUE, în acest sens statuând şi jurisprudenţa CEDO (Hotărârea din 28.06.2005, Virgil Ionescu c. României, parag. 44; Hotărârea Perez împotriva Franţei şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei; Hotărârea Albina c. României; Ruiz Torija c. Espagne, 1994, paragr. 30; Hiro Balani c. Espagne, 1994; Mont Blanc Trading Ltd et Antares Titanium Trading Ltd c. Ukraine, 2021).

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. În esenţă, a arătat că indicarea unor principii generale desprinse din jurisprudenţa CJUE, fără indicarea în concret a unei norme din dreptul unional care să fie aplicabilă cauzei, raportul juridic fiind în totalitate sub incidenţa dreptului naţional, atrage respingerea ca inadmisibilă a căii de atac exercitate, pentru neîndeplinirea condiţiei premisă stabilită de lege pentru promovarea acesteia.

Motivul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, îl consituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normelor de drept european incididente, sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie, iar nu faptele deduse judecăţii, întrucât s-ar ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin schimbarea elementelor de conturează raportul juridic dedus judecăţii.

În speţă, nu se poate discuta despre încălcarea principiului priorităţii dreptului UE, respectiv încălcarea dreptului la un proces echitabil, întrucât revizuentul şi-a exercitat dreptul la apărare atât în faza administrativă (anterior emiterii raportului de evaluare), cât şi în faza contecioasă prin contestatrea raortului de evaluare, ce a parcurs două grade jurisdicţionale, fond şi recurs, şi ulterior, prin promovarea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Asupra limitelor revizuirii prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, intimata a făcut trimitere la Decizia nr. 45/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că revizuirea este inadmisibilă, dacă " (...) se urmăreşte revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorităţii dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorităţii de lucru judecat.", respectiv " dacă se urmăreşte schimbarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată sub aspectul motivelor de fapt care susţin obiectul cererii (...)".

Prin urmare, solicită să se constate că revizuentul încearcă, pe calea revizuirii, să obţină o rejudecare a acţiunii pe care a formulat-o împotriva raportului de evaluare întocmit de ANI, o reapreciere a probelor şi o reinterpretare a dispoziţiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, demers inadmisibil.

În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, arătând că revizuentul invocă cu titlu generic dispoziţiile dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi încălcarea art. 47 alin. (2) din Cartă, afirmând doar că hotărârea supusă revizuirii este nemotivată.

Revizuentul a depus note scrise prin care a combătut apărările intimatei referitoare la inadmisibilitatea revizuirii, iar cu privire la susţinerile intimatei în sensul respingerii ca nefondate a revizuirii, solicită să se constate că acestea nu se raportează la aspectele invocate în cuprinsul căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuentul a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 21 alin. (2)din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data începerii procesului [actualul art. 21 alin. (1)], potrivit cu care "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată".

Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 3762 din 23.06.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, supusă revizuirii, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 3694 din 22 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea recursului promovat de intimată în dosarul nr. x/2017.

În esenţă, s-a reţinut neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., privind înscrisul nou invocat în susţinerea cererii, respectiv Raportul de activitate al B. pentru anul 2013, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 27.04.2014 a Asociaţiei.

Totodată, s-a reţinut că distincţia de care se prevalează revizuentul în susţinerea cererii de revizuire, şi anume aceea că nu a deţinut funcţia de Preşedinte al Consiliului Director în calitate de persoană fizică, ci în calitate de reprezentant al Comunei Vama Buzăului, este lipsită de relevanţă, în contextul în care art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu face o asemenea distincţie, prevăzând doar că: "Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I."

În justificarea motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, revizuentul a susţinut încălcarea de către instanţa de revizuire a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 6 par. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Înalta Curte subliniază că motivul de revizuire invocat, conceput de legiuitor ca un ultim remediu intern menit să asigure preeminenţa dreptului european, trebuie analizat în contextul reglementării comune a acestei căi extraordinare de atac, care exclude posibilitatea transformării unei căi de atac de retractare într-un veritabil recurs la recurs.

Sesizată fiind în vederea lămuririi unei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 45/2016 a stabilit că:" În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere", această interpretare fiind cuprinsă în mod explicit şi sintetic în paragraful 81 din considerentele deciziei.

Însă, în egală măsură, în dezlegarea chestiunii de drept amintite, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

72. În lumina considerentelor precedente este inadmisibilă cererea de revizuire prin care, în lipsa oricărui element de noutate (care ar putea fi hotărâri pronunţate de CJUE sau dispoziţii de drept unional neinvocate în cauză sau, deşi invocate, netratate de instanţă), se urmăreşte revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorităţii dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorităţii de lucru judecat. (…).

78. Nu este necesar ca partea să fi invocat în cursul soluţionării procesului încălcarea vreunui text din dreptul european, însă trebuie să fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar dacă nu s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european. Este inadmisibil ca, sub cuvânt de prioritate a dreptului european, să se invoce în revizuire un motiv de nelegalitate cu totul nou, întrucât se opune caracterul extraordinar al căii de atac. (…).

84. Revine însă instanţei de judecată obligaţia să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecăţii, orientându-se după reperele menţionate mai sus şi, dacă este cazul, fără să se limiteze la ele, stabilind dacă dispoziţiile de drept european erau sau nu în vigoare la data faptelor relevante în cauză, dacă ele au făcut sau nu obiectul analizei instanţei de judecată ori dacă prin cererea de revizuire se urmăreşte schimbarea cauzei juridice a cererii sub aspectul faptelor relevante pe care s-au întemeiat motivele de nelegalitate".

Aşadar, prin decizia interpretativă s-a condiţionat admisibilitatea unei cereri de revizuire fundamentată pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 de identificarea unor elemente de noutate, arătându-se că acestea pot fi reprezentate de hotărâri pronunţate de CJUE sau dispoziţii de drept unional neinvocate în cauză sau, deşi invocate, netratate de instanţă.

În prezenta cauză se observă că revizuentul s-a rezumat la invocarea unei pretinse încălcări a dreptului la un proces echitabil, rezultat al nemotivării hotărârii supuse revizuirii. Nu a indicat, însă, nicio normă din dreptul Uniunii aplicabilă cauzei, cu excepţia dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 6 par. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, pe care revizuentul îl apreciază a fi fost încălcat prin decizia supusă revizuirii.

Or, principiile de drept unional sau drepturile fundamentale prevăzute în Cartă sunt incidente numai în situaţiile în care o altă normă de drept unional este, de asemenea, aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii întrucât protecţia acestor principii generale ca şi a drepturilor fundamentale prevăzute de Cartă este asigurată când statele membre acţionează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene.

Când o situaţie juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene, nu îşi găsesc aplicabilitatea nici principiile generale de drept unional, nici drepturile fundamentale garantate prin Cartă.

Conform jurisprudenţei CJUE (Hotărârea din 6 martie 2014, în cauza C-206/13, Cruciano Siragusa, Hotărârea din 27 martie 2014, în cauza C-265/13, Emiliano Torralbo Marcos), noţiunea de punere în aplicare din cadrul art. 51 al Cartei necesită un anumit grad de legătură cu dreptul Uniunii Europene. De asemenea, în cazul în care o situaţie juridică nu intră în sfera de aplicare a dreptului Uniunii, Curtea nu are competenţa de a se pronunţa asupra acesteia şi niciuna dintre prevederile invocate ale Cartei nu poate, în mod independent, să constituie baza unei astfel de competenţe. Pe baza acestor considerente teoretice referitoare la noţiunea de punere în aplicare a dreptului Uniunii Europene de către statele membre, Înalta Curte constată că revizuentul nu indică nicio normă din dreptul unional (alta decât dreptul enunţat) aplicabilă cauzei.

În ceea ce priveşte invocarea art. 6 par. 1 Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta nu intră în domeniul de aplicare a art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cel interesat având deschisă eventual calea revizuirii întemeiată pe art. 509 pct. 10 C. proc. civ.

De asemenea, se constată că revizuentul nu indică nici existenţa vreunei decizii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care să nu fi fost avută în vedere de instanţa de revizuire şi să nu fi fost aplicată cu prioritate de către aceasta sau care să fi fost pronunţată ulterior şi care să fie de natură a atrage modificarea soluţiei instanţei de revizuire.

Înalta Curte constată că revizuentul nu urmăreşte retractarea deciziei nr. 3762 din 23.06.2022 pe motivul încălcării priorităţii dreptului unional, ci efectiva reformare a hotărârii, pe care o apreciază nelegală din perspectiva încălcării unor norme procedurale, urmărind rejudecarea cauzei, ceea ce constituie un demers inadmisibil prin care se aduce o atingere nepermisă autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea definitivă atacată.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3762 din 23.06.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.