Employment authorization refusal: mandatory prior employer consent or proof of contract termination under Ordinance 25/2014

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.02.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtei IGI Caraş-Severin nr. x/BICS/BED din 09.02.2023 (comunicat reclamantei la data de 15.02.2023) privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B., emis de autorităţile din Nepal, al permisului unic de şedere valabil pana la data de 13.07.2023, solicitând să se dispună anularea actului emis de către pârâtă şi obligarea pârâtei de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei de către pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 343 din 8 iunie 2023 Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta M.A.I. - Inspectoratul General pt. Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pt. Imigrări Caraş-Severin, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor, a dispus anularea actului NR. x din 09.02.2023 emis de Biroul de Imigrări Caraş-Severin şi a obligat pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pt. Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pt. Imigrări Caraş-Severin la eliberarea avizului pentru cetăţeanul străin B., al permisului unic de şedere valabil pana la data de 13.07.2023.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Biroul Pentru Imigrări Caraş Severin şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul – pârât a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul interpretării date de aceasta cu privire la îndeplinirea de către intimată a condiţiilor generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Arată astfel că, în fapt, noul angajator, A. S.R.L., nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior, reprezentat de Multiprofesional, la care străinul figura cu aviz de muncă nr. x/30.03.2022 şi contract de munca nr. x/30.03.2022, încetat la 30.12.2022 sau decizia de încetarea a contractului individual de muncă cu angajatorul iniţial.

In vederea obţinerii avizelor de angajare solicitate, societatea comercială trebuia să îndeplinească toate condiţiile generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, motiv pentru care instanţa de fond a interpretat greşit ca fiind îndeplinită această condiţie prevăzută de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România.

Având în vedere prevederile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit căror "Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă, constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detaşare, arată recurentul că Biroul pentru Imigrări Caras Severin, în mod temeinic şi legal, a refuzat emiterea avizelor de angajare solicitate de S.C, A. comunicându-i-se refuzul eliberării avizelor de angajare şi motivele care au stat la baza deciziei.

Solicită a se avea în vedere faptul că Biroul pentru Imigrări Caras Severin eliberează avize de angajare numai atunci când constată îndeplinirea tuturor condiţiilor generale şi speciale prevăzute de O.G. nr. 25/2014, asigurându-se că unicul scop pentru care un angajator intenţionează să aducă un străin în România este acela de a-l încadra legal în muncă, exclusiv în beneficiul său, al angajatorului.

Referitor la depunerea online a documentatiei prin intermediul aplicaţiei pusă la dispoziţia angajatorilor, scopul este acela de a verifica dacă documentaţia încărcată pe platformă este completă, astfel putând fi planificate cererile încărcate pe portal, în vederea depunerii efective la ghişeul cu publicul, odată cu prezentarea documentelor originale, pentru a evita crearea de aglomerări, cu timpi mari de aşteptare şi nicidecum verificarea înscrisurilor în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum reiese din cererea de chemare în judecată, astfel că, structura de imigrări prin programarea cererii nu se antepronunţă în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor.

În consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea sentintei recurate, iar după rejudecarea litigiului în fond, solicită a se respinge contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâtul Biroul Pentru Imigrări Caraş Severin a formulat întâmpinare reclamanta S.C. A. S.R.L., în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate, ca temeinică şi legală.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din întâmpinare şi de normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Biroul Pentru Imigrări Caraş Severin este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, prin cererea depusă online la data de 16.11.2022 şi înregistrată de pârât sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B..

Prin actul nr. x/BICS/BED din data de 09.02.2023 pârâtul i-a comunicat cetăţeanul străin B. că cererea a fost soluţionată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, respectiv nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului individual de muncăîncheiat cu angajatorul anterior.

Nemulţumită de răspunsul primit, reclamanta s-a adresat instanţei în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, solicitând anularea adresei şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul palestinian.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a interpretat greşit dispoziţiile art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs prin care se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, reţinând că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2015 este greşită.

Constată astfel că dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 25/2015, prevăd următoarele:

"ART. 17

1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator în condiţiile prezentei ordonanţe.

(3) Noul aviz de angajare se eliberează aceluiaşi angajator fără îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b), e) şi f) şi, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a).

(4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9.

(5) În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări.

(6) Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Conform acestor prevederi legale, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă la alt angajator oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE, cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care nu a fost depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări. Acordul scris al angajatorului anterior nu este necesar în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de nou angajator, nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior şi nici decizia de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării.

În ceea ce priveşte "angajatorul anterior" care a obţinut un aviz de muncă, acesta a fost C. S.R.L., în speţă, cetăţeanul străin figurează cu avizul de angajare în muncă nr. x/30.03.2022 şi contractul de muncă nr. x/30.03.2022, reclamanta nedepunând o decizie de încetare a acestuia, ori acordul părţilor sau demisia străinului " dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare", pentru ca acordul prevăzut la alin. (5) al articolului 17 să nu mai fie necesar.

Or, în legătură cu acest angajator, reclamanta susţine că străinul a încetat raporturile de muncă iniţiale din vina angajatorului, care l-a exploatat acesta fiind preluat de o asociaţie umanitară care îi oferă suport până la găsirea unui nou loc de muncă.

Însă acest aspect nu poate fi valorificat faţă de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 25/2015 anterior citate.

Astfel, în lipsa acordului provenind de la angajatorul iniţial – C. S.R.L. - era necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă cu acest angajator, pentru a se verifica motivele încetării dat fiind că, aşa cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, în anumite cazuri de încetare a raportului de muncă, acordul menţionat nu mai este necesar (iniţiativa angajatorului anterior, acordul părţilor ori demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă).

Însă, reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze că acest contract individual de muncă a încetat, astfel că, eronat prima instanţă a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, reţinând că autoritatea avea posibilitatea cunoaşterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu primul angajator, partea nedepunând nici o dovadă concretă în sprijinul susţinerii că " acest acord a existat".

De altfel, nici în calea de atac a recursului intimata – reclamantă nu a susţinut o altă situaţie de fapt şi nu a depus dovezi conform cărora contractul de muncă cu normă întreagă încheiat de cetăţeanul străin B. cu angajatorul iniţial – C. S.R.L. - ar fi încetat.

Or, dat fiind faptul că reclamanta nu a depus dovada încetării contractului de muncă încheiat de cetăţeanul străin cu C. S.R.L., neexistând nici un acord scris din partea acesteia, Înalta Curte, contrar celor reţinute de prima instanţă, constată neîndeplinită condiţia reglementată de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, astfel că refuzul pârâtului, de emitere a avizului de angajare este parţial justificat, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora "3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă, ……..constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detaşare."

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, reţinând ca fiind fondată critica recurentului privind neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, constată că acesta în mod legal a refuzat emiterea avizului de angajare solicitat de intimata-reclamantă, astfel că sentinţa instanţei de fond, prin care s-a admis cererea reclamantei a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor anterior menţionate, fiind necesară reformarea acesteia de către instanţa de control judiciar.

Pe cale de consecinţă, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea recurată şi, rejudecând cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei A. S.R.L..

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, va casa sentinţa civilă recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General Pentru Imigrări – Direcţia Migraţie – Biroul Pentru Imigrări Caraş-Severin, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 343 din 8 iunie 2023 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.