Mandatory referral of file to mixed commission for recognition of foreign medical specialist titles under H.G. 764/2017

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, la data de 10.03.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a solicitat obligarea pârâtului, ca în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017, să înainteze o copie a dosarului reclamantei către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 102 din 15.06.2021, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal:

(i) a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii;

(ii) a anulat răspunsul emis de Ministerul Sănătăţii – Direcţia Generală Resurse Umane, Structuri şi Politici Salariale nr. 1/1254/03.02.2021 şi a obligat pârâtul să înainteze o copie a dosarului reclamantei către Comisia mixtă prevăzută de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017;

(iii) a obligat pârâtul la plata a sumei de 1.550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi taxă de timbru.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 102 din 15.06.2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că Hotărârea de Guvern nr. 764/2017 pentru aprobarea Normelor privind recunoaşterea diplomelor, cerificatelor şi titlurilor de medic specialist, elibrate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, reglementează recunoaşterea titlurilor de calificare memţionate în vederea facilitării dreptului de exercitarea a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora.

Intimata-reclamantă este confirmată ca medic specialist- medicină de familie prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 467/28.04.2006, fiind titulara Certificatului de medic specialist- medicină de familie, Seria x nr. x eliberat de Ministerul Sănătăţii din România la data de 06.05.2019 cu nr. x.

La data de 06.02.2020, i s-a eliberat avizul anual privind exercitarea profesiei de medic specialist -medicină de familie de către Colegiul Medicilor din România- Colegiul Medicilor din judeţul Dâmboviţa, iar în baza acestor documente a exercitat în România activităţile specifice medicului specialist-medicină de familie, conform cărţii de muncă şi adeverinţei ataşate la dosar.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 764/2017, titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terţe, echivalente specialităţilor, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătăţii pentru specialitatea respectivă.

În cauză, instanţa de fond a anulat răspunsul emis de Ministerul Sănătăţii şi a obligat autoritatea publică pârâtă să înainteze o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută de art. 1 alin (2) din H.G. nr. 764/2017, ignorând dispoziţiile art. 1 alin. (1) din actul normativ, precum şi faptul că intimata-reclamanta deţine deja un certificat de medic specialist -medicină de familie obţinut tot pe teritoriul României.

Practic, instanţa de judecată nu ia în considerare faptul că, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, scopul legii a fost atins, fiindu-i facilitat dreptul de exercitare a practicii medicale pe teritoriul României în baza certificatului de medic specialist pe care aceasta îl deţine.

Totodată, recurentul-pârât a precizat că a solicitat cu adresa nr. Reg. 1/16904/19.07.2021 un punct de vedere şi de la Colegiul Medicilor din România, dat fiind faptul că intimata-reclamantă urmăreşte obţinerea aceluiaşi titlu deja dobândit şi se pune astfel problema dacă, până la acest moment, intimata reclamantă a prestat ilegal activităţi medicale, respectiv exercitarea unei profesii fără drept aşa cum este prevăzut de art. 393 alin. (1) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările intimatei- reclamante

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/14.01.2021, intimata-reclamantă a solicitat Ministerului Sănătăţii recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de Republica Moldova, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 764/2017.

Prin răspunsul transmis de Ministerul Sănătăţii, prin adresa nr. x/03.02.2021, i s-a comunicat că cererea nu poate fi luată în discuţie, întrucât deţine deja un titlu de calificare de medic specialist- medicină de familie eliberat de Ministerul Sănătăţii din România, în baza căruia îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, conform H.G. nr. 764/2017.

Intimata-reclamantă s-a adresat instanţei de contencios solicitând să se constate că răspunsul primit este nelegal, fiind încălcată procedura stabilită de legiuitor în cuprinsul H.G. nr. 764/2017 şi, pe cale de consecinţă, să fie obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017, să înainteze o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017.

Prima instanţă, evaluând conduita autorităţii pârâte prin prisma obligaţiilor legale care îi incumbă în procedura reglementată de H.G. nr. 764/2007 pentru aprobarea Normelor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii a concluzionat corect că refuzul autorităţii pârâte este unul nejustificat, în condiţiile în care cererea reclamantei nu a urmat procedura impusă de H.G. nr. 764/2017, fiind respinsă prin răspunsul emis de autoritatea emitentă, fără a se dispune sesizarea comisiei mixte prevăzute de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017, fapt ce contravine dispoziţiilor legale.

Concluzia curţii de apel este corectă, fiind însuşită şi de instanţa de control judiciar întrucât reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere constă în exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere este definit în art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeaşi lege ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În speţă, după cum judicios a reţinut judecătorul fondului, autoritatea emitentă a acţionat cu încălcarea limitelor competenţei institute prin H.G. nr. 764/11.10.2017 pentru aprobarea normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii aprobate, care, prin art. 1 alin. (2), atribuie comisiei mixte constituită prin ordin al ministrului competenţa în analizarea cererilor de recunoaştere a titlurilor de calificare şi verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 5 alin. (3) din actul normativ.

Calitatea intimatei-reclamante de medic specialist- medicină de familie certificată de Ministerul Sănătăţi din România nu înlătură de la aplicare prevederile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 764/11.10.2017, care stabilesc că " în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, Ministerul Sănătăţii înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2)", pentru că autoritatea recurentă are obligaţia de a-şi exercita atribuţiile prevăzute de H.G. nr. 764/11.10.2017, în conformitate cu prevederile legale şi în raport de competenţa sa.

Dreptul de apreciere al autorităţilor publice nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona abuziv, arbitrar, fără justificări legale şi în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporţionalităţii, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligaţia să îl îndeplinească şi drepturile sau interesele legitime private ce pot lezate prin conduita administraţiei.

Având în vedere că cererea intimatei-reclamante de recunoaştere a diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de Republica Moldova, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată nu a fost soluţionată cu respectarea procedurii impuse de H.G. nr. 764/2017 şi, faţă de lipsa unui temei legal care să justifice refuzul autorităţii recurente de a înainta dosarul reclamantei către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2), pentru motivul invocat, respectiv calitatea de titulară a unui certificat de calificare de medic specialist medicina de familie dobândit pe teritoriul României, în mod corect instanţa de fond a reţinut în sarcina autorităţii publice recurente o conduită culpabilă în accepţiunea art. 2 alin. (1)lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecinţă, sentinţa nu este susceptibilă de critici din perspectiva încălcării prevederilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 764/11.10.2017, pentru că autoritatea recurentă nu a fost obligată să recunoască titlurile de calificare obţinute de intimată în Republica Moldova, ci doar să înainteze o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017, potrivit atribuţiilor care îi revin şi, în limitele sesizării.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale, neexistând motive de reformar potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 1500 RON cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii ataşate la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 102 din 15.06.2021 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 1500 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.