Annulment of appeal for lack of signature challenging administrative decree

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia- sectia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu pârâtul Guvernul României, anularea articolului 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1237/26.11.2021 ca fiind nelegal, arătând că în cauză nu se pot aplica prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privitoare la plângerea prealabilă, întrucât formularea plângerii prealabile ar lipsi de obiect acţiunea înregistrată ulterior evenimentului asupra căruia statuează actul normativ atacat.

În acest sens, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 554/2004 "în cazul actului administrativ cu caracter normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

1.2. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care solicită: anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, pe cale de excepţie; respingerea cererii de chemare în judecată, în integralitate, ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii administrative prealabile, pe cale de excepţie; respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind lipsită de interes şi de obiect, pe cale de excepţie; respingerea, excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind lipsită de interes iar pe fond neîntemeiată; respingerea acţiunii, ca nefondată.

1.3. Intervenientul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a formulat cerere de intervenţie accesorie prin care a solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (1*1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ca nefondată, respingerea ca neîntemeiată a solicitării de anulare a art. 3 din H.G. nr. 1237/26.11.2021 şi admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată şi a excepţiilor invocate şi pe cale de consecinţă să se dispună respingerea cererii reclamantului A. ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 06.04.2022, pronunţată s-a dispus:

"Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 554/2004....Amână pronunţarea asupra fondului la data de 13.04.2022".

Prin sentinţa nr. 91 din 13.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus:

"Califică excepţia lipsei de interes ca fiind o apărare de fond.

Respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale".

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 06.04.2022 şi a acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând să fie casate ambele hotărâri şi să fie trimisă cauza la prima instanţă pentru rejudecare în fond. Solicită, în rejudecare, anularea art. 3 din H.G. nr. 1237/26.11.2021, solicitând să fie anulat ca fiind nelegal.

4. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul A. pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, potrivit prevederilor art. 148 C. proc. civ., orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni esenţiale, "şi semnătura˝ iar potrivit art. 196 alin. (2) din acelaşi cod, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii (…).

Totodată, art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii", dispune: "(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia(...). (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu poartă în dreptul numelui recurentului reclamant nici o semnătură olografă sau o semnătură electronică, care să poată fi considerată ca îndeplinind atributul unei semnături olografe, respectiv acela de a fi executată de mână în original, sau prin inserarea semnăturii electronice, în conformitate cu dispoziţiile legale.

De asemenea, Înalta Curte menţionează că a pus în vedere recurentului -reclamant să depună la dosarul cauzei un exemplar semnat al recursului declarat în cauză sau să semneze cererea de recurs deja depusă, aspect ce rezultă din citaţia emisă de instanţă la data de 13.12.2022, ce a fost comunicată recurentului la data de 19.12.2021 (în acest sens dovada de comunicare aflată la dosar), precum şi din adresa din 05.09.2022 (fila x), comunicată recurentului reclamant, aşa cum rezultă din dovada de comunicare (dosar).

Întrucât până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul reclamant nu a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa, nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în ceea ce îl priveşte pe recurentul reclamant A., nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului, prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 06.04.2022 şi a sentinţei nr. 91 din 13.04.2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nesemnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 06.04.2022 şi a sentinţei nr. 91 din 13.04.2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nesemnat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.