Guarantee Fund's appeal rejected; insurer's policy valid despite missing CEDAM entry, reexamination order upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rejected as unfounded the appeal of the Guarantee Fund for Insured Persons (Fondul de Garantare a Asiguraţilor) against the Bucharest Court of Appeal’s judgment no. 895/09.06.2021, thereby upholding that judgment in full. The prior judgment partially admitted the claimant company’s action, annulled the Fund’s decision no. 25499/22.12.2020, ordered the Fund to reexamine the claim for payment of RON 6,894.56 (a recourse indemnity paid after a 22.12.2016 traffic accident), rejected the rest of the claim, and awarded RON 50 in costs. The dispute concerned the Fund’s refusal to pay under Art. 13(3) of Law 213/2015 and Art. 27(4) of ASF Norm 23/2014 on the ground that the RCA insurance policy issued by the insurer (which was in insolvency) was not valid at the accident date. The Court held that the policy document, bearing the insurer’s signature and stamp, valid from 01.07.2016 to 31.01.2017, proves the contract under Art. 48(2) of Law 136/1995, was not declared false, and that the absence of the policy in the CEDAM database, due to the insurer’s failure to transmit data under Art. 10(1) of Norm 23/2014, does not invalidate it; it also found no breach of adversarial principle or active judicial role (Art. 14(6), 22(2), 224, and 254(6) Civil Procedure Code), since the parties proposed documentary evidence and the Fund did not request additional proof. Final decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, art. 224 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 22 alin. (2) C. proc. civ, art. 254 alin. (1) C. proc. civ; Guarantee Fund's appeal rejected; insurer's policy valid despite missing CEDAM entry, reexamination order upheld: 895/09.06.2021, thereby upholding that judgment in full. The prior judgment partially admitted the claimant company’s action, annulled the Fund’s decision no. 25499/22.12.2020, ordered the Fund to reexamine the claim for payment of RON 6,894.56 (a recourse indemnity paid after a 22.12.2016 traffic accident), rejected the rest of the claim, and awarded RON 50 in costs. The dispute concerned the Fund’s refusal to pay under Art. 13(3) of Law 213/2015 and Art. 27(4) of ASF Norm 23/2014 on the ground that the RCA insurance policy issued by the insurer (which was in insolvency) was not valid at the accident date. The Court held that the policy document, bearing the insurer’s signature and stamp, valid from 01.07.2016 to 31.01.2017, proves the contract under Art. 48(2) of Law 136/1995, was not declared false, and that the absence of the policy in the CEDAM database, due to the insurer’s failure to transmit data under Art. 10(1) of Norm 23/2014, does not invalidate it; it also found no breach of adversarial principle or active judicial role (Art. 14(6), 22(2), 224, and 254(6) Civil Procedure Code), since the parties proposed documentary evidence and the Fund did not request additional proof. Final decision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for ruling on the administrative appeal (recurs) against the lower court's decision.
Procedural basis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.01.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 25499/22.12.2020 emisă de pârât şi, pe fond, admiterea cererii de plată a sumei de 6.894,56 RON, achitată în dosarul x, cerere înregistrată sub nr. x/24.03.2017; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 895 din 09.06.2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal:
(i) a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor;
(ii) a anulat Decizia nr. 25499/22.12.2020;
(iii) a obligat pârâtul să soluţioneze cererea de plată cu luarea în considerare a motivelor prezentei cereri;
(iv) a respins în rest cererea ca neîntemeiată;
(v) a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul-pârât a criticat sentinţa recurată sub următoarele aspecte:
- hotărâre a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 27 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule coroborat cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut că autoturismul marca x deţinea la data evenimentului rutier, respectiv 22.12.2016, o poliţă RCA valabil emisă de către B.;
- hotărârea fost dată cu nerespectarea principiului contradictorialităţii şi a rolului activ al instanţei în ceea ce priveşte administrarea probelor, în sensul că, deşi a reţinut că poliţa de asigurare nu a fost declarată falsă, nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor, din oficiu, necesitatea emiterii unei adrese către intimata-reclamantă prin care să solicite depunerea poliţei de asigurare în original, încălcând astfel prevederile art. 14 alin. (6), art. 22 alin. (2) şi ale art. 224 C. proc. civ.
- din verificările efectuate în baza de date C. la Secţiunea "căutare poliţe RCA" https://www.x.ro/ro/polite-rca nu reiese faptul că acest autoturism ar deţine o poliţa valabilă la data de 22.12.2016, indiferent de modalitatea de căutare serie caroserie/nr. de înmatriculare.
- B. S.A.. prin lichidatorul judiciar C.LT.R. a infirmat valabilitatea poliţei de asigurare nr. x cu nr. de înmatriculare x ori cu serie sasiu x.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Preliminar analizei, se impune precizarea că, deşi recurentul-pârât a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de recurs a formulat şi critici constând în nesocotirea unor principii fundamentale ale procesului civil, care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care criticile formulate vor fi analizate prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. .
În fapt, pentru valorificarea dreptului de regres, reclamanta A. S.A, prin cererea înregistrată sub nr. x/24.03.2017, în baza poliţei de asigurare RCA nr. x emisă de S.C. B..A., a solicitat pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor, plata sumei de 6.894,56 RON, reprezentând despăgubirea achitată de societatea reclamantă în urma producerii evenimentului rutier din data de 22.12.2016.
Prin Decizia nr. 25499/22.12.2020, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată, în temeiul art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015 şi art. 21 alin. (2) din Norma ASF 16/2015, coroborate cu dispoziţiile art. 27 pct. 4 din Norma nr. 23/2014, reţinând că lipseşte răspunderea asigurătorului B..A. pentru evenimentul din data de 22.12.2016, întrucât poliţa RCA nr. x emisă de B..A. nu era valabilă la data producerii evenimentului rutier.
Intimata-reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 25499/22.12.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, iar prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis acţiunea, a anulat decizia contestată şi a obligat pârâtul să soluţioneze pe fond cererea de plată.
În esenţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada valabilităţii contractului de asigurare, poliţa de asigurare RCA nr. x emisă de S.C. B..A., valabilă la data producerii evenimentului rutier, a fost încheiată prin intermediul unui broker de asigurare purtând ştampila B..A. fiind ataşată la cererea de despăgubire. Totodată, a reţinut că înscrisul în discuţie nu a fost declarat drept fals iar corespondenţa purtată cu lichidatorul judiciar sau interogarea bazei de date C. nu pot înlătura efectele recunoscute de lege decurgând din încheierea poliţei de asigurare.
Soluţia curţii de apel este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Efectuând propria evaluare a actelor şi lucrărilor dosarului pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
O primă critică de nelegalitate invocată de recurentul-pârât, care se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează nerespectarea principiului contradictorialităţii şi a rolului activ al judecătorului în ceea ce priveşte administrarea probelor.
În concret, recurentul susţine că instanţa de fond nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor, din oficiu, necesitatea emiterii unei adrese către intimata-reclamantă prin care să solicite depunerea poliţei de asigurare în original, pentru ca, ulterior, să reţină în considerente că " înscrisul în discuţie nu a fost declarat drept fals", încălcând astfel prevederile art. 14 alin. (6), art. 22 alin. (2) şi ale art. 224 C. proc. civ.
Critica este nefondată, întrucât la termenul de judecată din data de 09.06.2021 instanţa de fond a pus în dezbaterea contradictorie a părţilor probele solicitate şi a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, cu respectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (6) şi art. 224 C. proc. civ.
Din perspectiva încălcării prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., critica este, de asemenea, nefondată întrucât dreptul judecătorului de a cere explicaţii cu privire la situaţia de fapt se exercită în legătură cu aspectele menţionate de părţi în actele de procedură efectuate în cauză, intervenţia judecătorului fiind limitată de principiul disponibilităţii.
Cum, în speţă, intimata-reclamantă a solicitat proba cu înscrisurile indicate în cererea de chemare în judecată, iar recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin întâmpinarea depusă la dosar, nu a solicitat alte probe, în afara înscrisurilor ataşate întâmpinării, în mod corect instanţa de fond a cercetat procesul în baza probelor propuse prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare.
De altfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 254 alin. (1) C. proc. civ. "probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare ..." iar conform art. 254 alin. (6) C. proc. civ. "părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii".
Această din urmă dispoziţie legală are ca efect o restrângere a rolului activ al judecătorului, întărindu-se diligenţa de care partea trebuie să dea dovadă în susţinerea şi dovedirea pretenţiilor sale, respectiv în dovedirea netemeiniciei pretenţiilor adversarului.
Prin urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în speţă.
Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 27 pct. 4 din Norma ASF nr. 23/2014 sunt, de asemenea, nefondate.
Potrivit art. 27 pct. 4 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule prevăd că "Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: (...) 4. prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere".
Raportat la conţinutul normei aplicabile şi faţă de situaţia de fapt reţinută în speţă, în mod corect a constatat instanţa de fond nelegalitatea deciziei contestate.
Potrivit documentelor înaintate recurentului-pârât, la data de 30.06.2016 a fost încheiat contractul de asigurare materializat prin poliţa de asigurare nr. x cu valabilitate de la data de 01.07.2016 până la data de 31.01.2017, contract încheiat între S.C. B..A. în calitate de asigurător şi numita D. în calitate de asigurat, având ca obiect asigurat autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x. Contractul de asigurare poarta semnătură şi stampila asigurătorului S.C. B..A..
Poliţa de asigurare RCA nr. x emisă de S.C. B..A., ataşată la dosarului de fond, valabilă la data producerii evenimentului rutier, a fost încheiată prin intermediarul E. S.R.L. şi poartă ştampila B., fiind achitată prima de asigurare în cuantum de 242.79 RON la data de 30.06.2016.
Potrivit prevederilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România: "Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de vehicule se dovedeşte cu poliţa de asigurare/documentul Cartea verde"
După cum rezultă din documentaţia depusă la dosar, contrar susţinerilor recurentului-pârât, în speţă s-a făcut dovada faptului că autoturismul cu numărul de înmatriculare x deţinea la data evenimentului, respectiv 22.12.2016, o poliţa RCA valabilă emisă de către B..A., înscrisul nefiind declarat fals, iar corespondenţa purtată cu lichidatorul judiciar sau interogarea bazei de date nu poate înlătura efectele recunoscute de lege decurgând din încheierea poliţei de asigurare.
Împrejurarea că în urma interogării bazei date C. nu a fost returnat niciun rezultat cu privire la valabilitatea poliţei de asigurare pentru autovehiculul cu nr. înmatriculare x, este lipsită de relevanţă, întrucât această baza de date este întocmită ca urmare a transmiterii informaţiilor privind încheierea poliţelor de asigurare de către societăţile de asigurare, iar neîndeplinirea acestei obligaţii cade în sarcina emitentului poliţei de asigurare B..A., aşa cum prevede art. 10 alin. (1) din Norma nr. 23/2014 potrivit căruia "Asigurătorii emitenţi de poliţe de asigurare RCA pentru vehicule înmatriculate în Romania au obligaţia de a transmite către baza de date CEDAM informaţii complete privind poliţele de asigurare RCA încheiate direct sau prin intermediari.
Pentru aceste motive, reţinând că intimata-reclamantă a făcut dovada valabilităţii contractului de asigurare, poliţa de asigurare fiind ataşată la cererea de despăgubire, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.
III. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinţei recurate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 895 din 09.06.2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.