Procedural scope and right to defense: prohibition on adjudicating uninvoked citation defects in professional disciplinary litigation.

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

1.1. Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 24.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020.

1.2. Prin sentinţa nr. 243 din 16.03.2021, Tribunalul Bihor, secţia aIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub acelaşi nr. de dosar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 77 din 24.06.2021, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal:

(i) a admis acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România;

(ii) a dispus anularea Hotărârii nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, organizată în cadrul pârâtului Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România;

(iii) a obligat pârâtul la analizarea contestaţiei formulate de Consiliul Superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, cu respectarea procedurii disciplinare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul reclamant A., fără a invoca motive de recurs. Totodată, recurentul reclamant a solicitat repunerea în termenul de recurs pentru motive medicale, însă nu a ataşat niciun înscris doveditor în acest sens.

De asemenea, împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs recurentul pârât Corpul experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România (CECCAR), care a criticat sentinţa prin prisma dispoziţiilor art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că instanţa de fond a procedat la soluţionarea contestaţiei în baza unor motive neinvocate de contestator şi nepuse în discuţia contradictorie a părţilor.

Astfel, s-a arătat că instanţa de fond a soluţionat contestaţia în baza unor motive neinvocate de contestator, ci ridicate de instanţă din oficiu, în speţă fiind vorba de nelegala citare a acestuia la şedinţele Comisiei Superioare de Disciplină, şi prin poşta electronică, fiind astfel extins cadrul procesual prin pronunţarea asupra unor aspecte care nu au fost solicitate.

Ulterior, după primirea contestaţiei, reclamantul şi-a precizat acţiunea, însă nu a invocat un viciu al procedurii de citare pentru şedinţa Comisiei Superioare de Disciplină din 10.07.2020.

Pe de altă parte, un astfel de motiv este şi nefondat, neexistând obligaţia unei astfel de citări prin poşta electronică.

S-a invocat de asemenea soluţionarea cauzei cu încălcarea dreptului la apărare al recurentei pârâte, aspectele menţionate fiind indicate de instanţă direct în considerente, fără a fi puse în discuţia părţilor.

Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că pârâta a respectat dispoziţiile pct. 26 al art. IV din Regulamentul din 2007 de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul Superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, potrivit căruia "citarea trebuie făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire", respectiv "citaţia este trimisă celor în cauză cu cel puţin 10 zile înainte de termenul de judecată".

S-a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa incidenţa art. 167 din C. proc. civ., acesta neavându-şi aplicabilitatea în cauză, citarea printr-un ziar de circulaţie naţională nefiind obligatorie, art. 51 din Regulament neprevăzând această obligativitate, pârâta procedând astfel nu în baza art. 167 C. proc. civ., ci doar ca o măsură suplimentară de siguranţă, astferl încât nu trebuia respectat termenul prevăzut de art. 167 alin. (4) din C. proc. civ.

De asemenea, s-a arătat că instanţa a reţinut în mod greşit că termenul de 10 zile are un caracter imperativ, nefiind prevăzut sub sancţiunea nulităţii absolute.

Recurentul pârât a invocat şi nelegalitatea soluţiei de respingere a excepţiei inadmisibilităţii invocată în apărare, ca urmare a atacării Hotărârii Comisiei Superioare în instanţă, înainte de urmarea procedurii prevăzute de art. 148 din Regulament, astfel contestaţia de faţă fiind prematur formulată.

Astfel, s-a arătat că atacarea la Consiliul Superior a Hotărârilor Comisiei Superioare de Disciplină reprezintă o jurisdicţie administrativă de cade sub incidenţa art. 6 din L 554/2004 .

În drept, au fost invocate prevederile dispoziţiilor art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., art. IV pct. 26 alin. (2), art. 148 din Regulamentul din 2007, art. 6 şi 7 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta pârâtă a depus întâmpinare la recursul recurentului reclamant, înţelegând să invoce nulitatea acestuia pentru nesemnare, precum şi nulitatea recursului pentru neindicarea vreunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

5. Aspecte procesuale

În cauză nu s-a solicitat administrarea altor probe.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1 Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul A. pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, potrivit prevederilor art. 148 C. proc. civ., orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni esenţiale, "şi semnătura˝ iar potrivit art. 196 alin. (2) din acelaşi cod, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii (…).

Totodată, art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii", dispune: "(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia(...). (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul poartă în dreptul numelui recurentului reclamant o ştampilă A., care însă nu poate fi considerată ca îndeplinind atributul unei semnături olografe, respectiv acela de a fi executată de mână în original, sau prin inserarea semnăturii electronice, în conformitate cu dispoziţiile legale.

De asemenea, Înalta Curte menţionează că a pus în vedere recurentului -reclamant să depună la dosarul cauzei un exemplar semnat al recursului declarat în cauză sau să semneze cererea de recurs deja depusă, aspect ce rezultă din citaţia emisă de instanţă la data de 07.09.2021, ce a fost comunicată recurentului la data de 14.09.2021 (în acest sens dovezile de comunicare aflate la dosar), precum şi din adresa din 13.12.2022, comunicată recurentului reclamant la data de 19.12.2022-dosarului.

Întrucât până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul reclamant nu a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa, nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în ceea ce îl priveşte pe recurentul reclamant A., nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului, prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.

Cu toate că la fond recurentul a aplicat semnătura digitală pe actele procesuale, în faţa Înaltei Curţi nu a mai transmis o cerere semnată într-o astfel de modalitate şi nici prin poştă cu semnătura olografă în original.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 77 din 24.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nesemnat.

6.2 Cu privire la recursul declarat de recurentul pârât Corpul Expertilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., ÎCCJ reţine următoarele aspecte esenţiale.

Prin Hotărârea nr. 42/28.08.2020 emisă de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă contestaţia depusă de Consiliul superior al CECCAR împotriva Hotărârii nr. 3/01.10.2019 emisă de Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bihor, a anulat această hotărâre şi a dispus sancţionarea reclamatului cu suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil pe o perioadă de 3 luni, potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1994 şi, totodată a dispus plata tuturor obligaţiilor către CECCAR, instituite prin hotărârea Consiliul Superior nr. 19/506/02.02.2019 de către reclamant, pentru societatea B. S.R.L..

Împotriva hotărârii nr. 42/2020 a formulat contestaţie la instanţa de contencios administrativ reclamantul A., înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bihor, şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Oradea, ca urmare a declinării de competenţă.

Pentru a pronunţa sentinţa recurată, prima instanţă a reţinut că Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR a încălcat procedura de judecată disciplinară, prin aceea că nu a procedat la citarea legală a reclamantului, reţinând incidenţa dispoziţiilor pct. 14 din cap. 1 al Hotărârii CECCAR nr. 7/2007 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, pct. 24,26 şi 27 din cap. IV şi pct. 34 lit. a) alin. (4), precum şi art. 167 din C. proc. civ.

În contestaţia iniţial formulată şi înregistrată la Tribunalul Bihor, constatatorul a invocat nelegala sa citare la Comisia de disciplină a filialei şi la Comisia Superioară de Disciplină, deşi instituţia CECCAR avea e-mailul său, iar ulterior depunerii întâmpinării de către pârâtă, după declinarea competenţei, în faţa Curţii de Apel Oradea, contestatorul a formulat precizări prin care însă nu a invocat aspecte în legătură cu vicierea procedurii de citare în faţa comisiilor de disciplină.

Înalta Curte analizând motivele de recurs, apreciază că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Se reţine că prima instanţă a procedat la o analiză a procedurii de citare a reclamantului în faţa Comisiei superioare de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, în condiţiile în care contestatorul nu a criticat alte aspecte în afara faptului că nu a fost citat şi pe e-mail, deşi intimata era în posesia acestuia.

Aspectele reţinute de instanţa de fond reprezintă o analiză detaliată a unor aspecte care nu au fost invocate de reclamant în contestaţia depusă la instanţă şi nu au făcut deloc obiectul dezbaterilor contradictorii a părţilor, pârâtul neputându-se apăra cu privire la aspectele reţinute, la textele legale aplicate de instanţă şi modalitatea concretă de citare a reclamantului în faţa acestei comisii.

Practic, aceste aspecte nu au fost invocate nici măcar din oficiu, pentru a fi puse în dezbatere la termenul de judecată la care s-a pronunţat sentinţa recurată, instanţa pronunţându-se astfel asupra altor aspecte decât cele din contestaţie, reţinând doar în cadrul considerentelor alte vicii decât cele invocate de contestator, manieră care a condus la încălcarea dreptului de apărare al pârâtului.

În aceste condiţii instanţa a depăşit rolul prevăzut de dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. şi limitele investirii, pronunţând o sentinţă cu vătămarea drepturilor pârâtului sub forma încălcării dreptului la apărare, criticarea acestui aspect de către pârât în recurs înscriindu-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., consecinţa fiind casarea sentinţei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va avea în vedere limitele investirii sale, şi va pune în discuţia contradictorie a părţilor toate aspectele relevante ale cauzei cu privire la citarea reclamantului în faţa Comisiei de Disciplină, toate aceste aspecte urmând a fi comunicate pârâtului pentru a i se permite realizarea unei apărări corespunzătoare, în condiţiile legii.

Cu referire la modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii, care a fost invocată în apărare de pârât la fond, Înalta Curte constată că recurentul pârât nu a declarat în mod expres recurs împotriva încheierii din data de 10.06.2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, astfel încât aceste critici, formulate în afara cadrului legal determinat de declararea căii de atac împotriva unei încheieri interlocutorii, nu pot fi analizate, soluţia intrând astfel în puterea lucrului judecat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În raport de argumentele expuse, întrucât recursul atrage incidenţa în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a admite recursul recurentului pârât, a casa sentinţa, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 77 din 24.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nesemnat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 77 din 24.06.2021 a Curţii de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nesemnat.

Admite recursul formulat de pârâtul Corpul Expertilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România împotriva sentinţei nr. 77 din 24.06.2021 a Curţii de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.