Moral damages in road accidents: alignment of compensation with national case law and statutory limits under the Guarantee Fund regime

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.07.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 23830/19.05.2020 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea contestaţiei, anularea deciziei contestate si obligarea intimatei la repararea prejudiciului cauzat în urma producerii evenimentului rutier din data de 30.05.2011, în limita plafonului stabilit prin lege si scăzându-se sumele achitate de intimata pana la soluţionarea prezentului litigiu, prejudiciu evaluat sub formă de daune morale în sumă de 50.000 euro şi daune materiale în sumă de 175.250 RON, compus din prejudiciul suferit ca urmare a distrugerii unor bunuri personale în urma producerii accidentului rutier şi beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei sale de la locul de munca, precum şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prn sentinţa nr. 1365 din 18.12.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

(i) a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor;

(ii) a anulat parţial decizia nr. 23830/31.05.2018 emisă de pârât, în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 105.000 RON reprezentând daune morale şi 3.850 de RON reprezentând daune materiale (contravaloarea bunurilor personale distruse);

(iii) a obligat pârâtul la plata sumelor suplimentare menţionate;

(iv) a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

(v) a luat act că reclamantul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la daunele morale, recurentul-pârât consideră că prima instanţă a aplicat greşit prevederile Legii nr. 213/2015 şi art. 49 lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010 în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.

Pentru stabilirea prejudiciului moral suferit în urma accidentelor de circulaţie, în vederea respectării principiului egalităţii de tratament în procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire, se ţine seama şi de procedura internă validată de asigurătorul B. şi utilizată şi de către lichidatorul judiciar al reclamantului în analiza cererilor de creanţă formulate şi depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală a societăţii debitoare aflată în faliment.

În acest sens, arată că prin Decizia FGA nr. 549/23.09.2019 a fost adoptată Procedura internă de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare, izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care asigură un tratament echitabil şi nediscriminatoriu faţă de orice victimă a accidentelor rutiere şi se asigură o transparenţă în procesul adoptării soluţiei administrative.

În speţă, recurentul-pârât s-a raportat la această procedură, respectiv la Anexa 2 din Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese– criterii determinante pe 3 praguri valorice.

Întrucât vătămarea corporală de care a suferit reclamantul a necesitat un număr de 50 de zile de îngrijiri medicale, fără alte consecinţe, s-a apreciat situaţia acestuia se încadrează în pragul 2, astfel că s-a acordat valoarea de 300 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma de 15.000 RON.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale fiind stabilite prin apreciere, urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Aceste criterii au stat la baza aprecierii pretenţiilor reclamantului, coroborate cu jurisprudenţa reflectată în Tabelul întocmit de asigurătorul B. S.A., urmărindu-se acordarea unei sume compensatorii, cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate în beneficiul persoanelor apropiate victimei accidentului sau sancţionarea celui care, potrivit legii poate fi obligat la plata acestui tip de daune.

Astfel, recurentul-pârât susţine că prima instanţă greşeşte în mod flagrant în argumentarea majorării daunelor morale, întrucât, dincolo de faptul că ignoră procedura internă standarizată a FGA a cărei legalitate şi temeinicie sunt evidente, face referire la acordarea unor despagubiri în cuantum de 250 euro/zi (1.125 RON la data acordării) stabilite de Curtea de Apel Timişoara în cazul unei persoane vătămate în acelaşi accident, fără însă să ţină cont că persoana a suferit o gravă vătămare corporală necesitând 120 de zile de îngrijiri medicale, despăgubirea fiind acordată într-un dosar penal pe latura civilă.

În speţă, intimatul - reclamant a avut nevoie de 50 de zile de îngrijiri medicale pentru o vătămare net inferioară, neputându-se face o analogie printr-un calcul simplist, întrucât vătămările diferă şi determină suferinţe diferite, intensitatea acestora fiind cu mult superioară în cazul avut în vedere ca reper.

Pe cale de consecinţă, apreciază că deducţia instanţei este neîntemeiată şi, de asemenea, suma stabilită suplimentar.

Referitor la acordarea suplimentar a sumei de 3.850 de RON reprezentând daune materiale (contravaloarea bunurilor personale distruse), recurentul-pârât consideră că acestea trebuie dovedite cu documente justificative relevante, constând în chitanţe şi facturi care să corespundă cheltuielilor ce se depun odată cu cererea administrativă. Or, instanţa a avut în vedere depoziţia de martor în dovedirea sumei în speţă, contrar prevederilor art. 309 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Deşi a fost legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de plată nr. x/31.05.2018, reclamantul A. a solicitat să fie despăgubit din disponibilităţile FGA cu suma de 175.250 RON daune materiale şi 100.000 euro daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 30.05.2011.

Prin Decizia nr. 23830/31.05.2018, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis cererea de plată pentru suma de 4.150 RON daune materiale şi 15.000 RON daune morale, respingând cererea de plată pentru diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată.

Decizia emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a fost contestată în faţa instanţei de contencios administrativ, reclamantul solicitând obligarea pârâtului la repararea prejudiciului în limita plafonului stabilit prin lege, scăzându-se sumele achitate de pârât până la soluţionarea prezentului litigiu, prejudiciu evaluat sub formă de daune morale în sumă de 50.000 euro şi daune materiale în sumă de 175.250 RON (contravaloarea bunurilor personale distruse şi beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei sale de la locul de muncă).

Soluţionând cauza, instanţa de fond a admis în parte acţiunea, a anulat în parte decizia contestată şi a obligat pârâtul să emită o nouă decizie şi să dispună plata suplimentară în cuantum de 105.000 RON daune morale (incluzând şi partea acordată de FGA) şi 3.850 de RON daune materiale (contravaloarea bunurilor personale distruse).

Instanţa de fond, raportat la daunele morale acordate prin decizia administrativă, a reţinut că este firesc ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, pârâtul să ţină seama de criterii determinante, iar încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură internă, are în vedere şi practica instanţelor de judecată în situaţii similare însă, având în vedere gradul ridicat de generalitate al statisticilor, revine instanţei de judecată sarcina de a stabili cuantumul prejudiciului, în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, în funcţie de circumstanţele specifice ale fiecărei cauze.

În operaţiunea de evaluare a daunelor morale, judecătorul fondului a reţinut că probele administrate în cauză au evidenţiat faptul că reclamantul a avut nevoie de o perioadă îndelungată pentru refacere, leziunile i-au provocat suferinţe puternice (fractură cominutivă metafizo-diafizară proximală humerus drept, contuzie toracică, traumatism cranio-cerebral), au lăsat traume fizice şi psihice de durată care s-au manifestat în dificultatea de a desfăşura cu uşurinţă anumite activităţi, astfel că, în raport de prejudiciul efectiv suferit de reclamant, instanţa a considerat insuficient nivelul acordat şi a majorat cuantumul daunelor morale, apreciind că valoarea prejudiciului este de aproximativ 2.100 de RON/zi de îngrijire medicală, 50 de zile, conform certificatului medico-legal, suma rezultată în cuantum de 105.000 de RON (incluzând şi partea acordată de FGA) fiind în acord cu criteriile prevăzute de art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA 5/2010, cu legislaţia internă – art. 1385 şi art. 1391 alin. (1) din C. civ. referitor la întinderea reparaţiei şi cu jurisprudenţa instanţelor naţionale.

Totodată, reţinând că reper al acestui cuantum nu poate fi exclusiv ghidul din procedura internă a FGA, cu anumite praguri valorice, a reţinut că în noţiunea de practică a instanţelor de judecată în situaţii similare trebuie inclusă, cu atât mai mult, situaţia în care pentru o altă persoană implicată în acelaşi accident s-au stabilit daune într-un anumit cuantum, cum este cazul deciziei penale nr. 272/A din 28.02.2018 a Curţii de Apel Timişoara (prin care s-au acordat daune de aproximativ 250 euro/zi de îngrijire medicală, fără a exista şi celelalte circumstanţe specifice reclamantului din prezenta cauză. Drept urmare, a considerat că este disproporţionată evaluarea subiectivă realizată de reclamant, la cuantumul de 50.000 euro, care ar corespunde unei medii de 1.000 euro/zi de îngrijire medicală.

În ceea ce priveşte daunele materiale, prima instanţă a constatat că reclamantul nu a făcut dovada caracterului cert, actual şi nereparat în privinţa pretinsului prejudiciu material nerealizat din neexercitarea profesiei de notar public, fiind îndreptăţit doar la acordarea sumei suplimentare de 3.850 RON, constând în contravaloarea bunurilor personale distruse, pentru care a făcut dovada prejudiciului material cu înscrisurile depuse la dosar, în completarea declaraţiei neconcludente a martorului audiat, conform dispoziţiilor art. 49 pct. 1 lit. d) din Ordinul CSA nr. 5/2010.

Instanţa de control judiciar împărtăşeşte doar parţial soluţia instanţei de fond, respectiv în ceea ce priveşte daunele materiale.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că soluţia de majorare a daunelor morale este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 şi art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010, în ceea ce priveşte jurisprudenţa naţională care a stat la baza acestui ordin.

Deşi raţionamentul juridic dezvoltat de instanţa de fond, fundamentat pe dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 şi art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010, este corect, în sensul că FGA nu se putea raporta exclusiv la procedura internă a FGA, care ţine seama doar de durata zilelor de îngrijiri medicale a victimelor accidentelor fără a le corela cu principiile de drept naţionale şi convenţionale în această materie consacrate de doctrină şi jurisprudenţă, soluţia pronunţată este contradictorie normelor aplicabile.

Potrivit art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015:

"În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună si a creanţelor de asigurări înregistrate în evidentele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă".

Conform art. 49 pct. I lit. f) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 5/2010, în vigoare la data producerii evenimentului rutier "Stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale a unei persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România".

Aşadar, în cazul despăgubirilor ce pot fi acordate de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, instanţa de judecată este obligată să ţină seama de legislaţia în domeniu, precum şi de jurisprudenţă.

În speţă, instanţa de fond a majorat cuantumul daunelor morale, stabilind suma de 2100 RON/zi de îngrijire medicală, fără a se raporta la jurisprudenţa naţională, cu referire în special la decizia penală nr. 272/A din 28.02.2018 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în cazul coparticipantului C. (implicat în acelaşi accident) prin care s-au acordat daune morale de aproximativ 250 euro/zi de îngrijire medicală.

Procedând în această manieră, judecătorul fondului a încălcat prevederile art. 49 pct. I lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010, determinând cuantumul daunelor morale în mod diferit de cel stabilit prin decizia penală nr. 272/A din 28.02.2018, deşi această hotărâre, depusă la dosar, a fost avută în vedere chiar de către instanţă la pronunţarea sentinţei.

În acest context, Înalta Curte constată că soluţia de majorare a daunelor morale este greşită şi se impune a fi reformată, astfel că, în aplicarea dispoziţiilor 49 pct. I lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010 şi a jurisprudenţei naţionale în situaţii similare, cuantumul daunelor morale în sumă de 102.000 RON, acordate în mod arbitrar de instanţa de fond, se va reduce la suma de 61.250 RON, reprezentând echivalentul sumei de 250 euro/zi de îngrijire medicală (1.225 RON) pentru 50 de zile de îngrijiri medicale, prin această reducere asigurându-se un anumit echilibru între prejudiciul moral produs şi despăgubirile acordate, în măsură să permită intimatului-reclamant atenuarea suferinţelor morale fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Cu privire la daunele materiale acordate suplimentar în sumă de 3.850 RON (contravaloarea bunurilor personale distruse), critica formulată de recurentul-pârât este nefondată, întrucât instanţa de fond nu a avut în vedere doar declaraţia de martor în dovedirea sumei în speţă, ci s-a raportat la înscrisurile depuse în completarea declaraţiei de martor, pe care a apreciat-o, de altfel, ca neconcludentă.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, în raport de art. 49 pct. 1 lit. d) din Ordinul CSA nr. 5/2010 şi de documentele depuse la dosar, intimatul reclamant a făcut dovada prejudiciului material constând în contravaloarea bunurilor personale, astfel că soluţia instanţei de fond de majorare a daunelor materiale cu suma de 3.850 RON este legală şi se impune a fi menţiună.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul reclamantul A. în sensul că va reduce cuantumul daunelor morale acordate de prima instanţă, de la 105.000 RON la 61.250 RON, urmând a menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

În baza art. 453 C. proc. civ., va fi obligat intimatul reclamant la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată în recurs (taxă judiciară de timbru) către recurentul pârât Fondul de Garantare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1365 din 18.12.2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în sensul că reduce cuantumul daunelor morale acordate de prima instanţă, de la 105.000 RON la 61.250 RON.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Obligă intimatul reclamant la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată în recurs către recurentul pârât Fondul de Garantare.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2023.